KorAP: Find »[drukola/base=revela & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...139 >

3,455 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

cum ar putea să apară conștiința, f ar ă a conferi o semnificație impulsiunilor și experiențelor omului. Conștiința unei lumi reale și semnificative este strâns legată de descoperirea sacrului. Prin experiența sacrului, spiritul uman a sesizat diferența între ceea ce se revelă caftind real, puternic, bogat și semnificativ și ceea ce este lipsit de aceste calități, adică curgerea haotică și periculoasă a lucrurilor, aparițiile și disparițiile lor fortuite și vide de sens" (La nostalgie des origines, 1969, pp. 7 sq). Pe scurt, "sacrul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la istoria ideilor și credințelor religioase. Pentru istoricul religiilor fiecare manifestare a sacrului este importantă; dar nu e mai puțin evident că structura zeului Anu, de exemplu, sau teogonia și cosmogonia transmise în Enuma eliș, sau în legenda lui Ghilgameș, revelă creativitatea și originalitatea religioasă a mesopotamienilor, mai fericit decât, să zicem, riturile apotropaice împotriva lui Isimaștu sau mitologia zeului Nusku. Uneori, importanța unei creații religioase este revelată de valorizările sale ulterioare. Există puține informații asupra Misterelor din Eleusis sau a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sau teogonia și cosmogonia transmise în Enuma eliș, sau în legenda lui Ghilgameș, revelă creativitatea și originalitatea religioasă a mesopotamienilor, mai fericit decât, să zicem, riturile apotropaice împotriva lui Isimaștu sau mitologia zeului Nusku. Uneori, importanța unei creații religioase este revelată de valorizările sale ulterioare. Există puține informații asupra Misterelor din Eleusis sau a celui mai vechi orfism; totuși fascinația pe care ele au exercitat-o asupra elitelor europene timp de peste douăzeci de secole constituie un fapt religios adânc semnificativ și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
rezolvare distinctă și îndrăzneață a aceleiași crize (a se vedea capitolele IX, XVII, XVIII, XIX). Timp de ani de zile am avut în vedere o lucrare scurtă și concisă, care ar putea fi citită în câteva zile. Căci lectura continuă revelează, prin excelență, unitatea fundamentală a fenomenelor religioase și, în același timp, noutatea inepuizabilă a expresiilor lor. Lectorul unei atari cărți ar fi pus în prezența imnurilor vedice, a Brahmanelor și a Upanișadelor, la câteva ore după ce ar fi trecut în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de exemplu, imaginea bizonului posedă aceeași valoare - "feminină" - ca și "rănile" sau alte semne geometrice. El a observat, apoi, că există un cuplaj de valori mascul-femelă, de exemplu, bizonul (feminin) și calul (masculin). "Descifrată" în lumina acestui simbolism, peștera se revelă ca o lume organizată și încărcată de semnificații. Pentru Leroi-Gourhan nu e nici o îndoială că peștera era un sanctuar și că plăcile de piatră sau figurinele constituie "sanctuare mobile", având aceeași structură simbolică ca și peșterile pictate. Totuși, acest autor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
îndoială că peștera era un sanctuar și că plăcile de piatră sau figurinele constituie "sanctuare mobile", având aceeași structură simbolică ca și peșterile pictate. Totuși, acest autor admite că sinteza pe care el consideră că a reconstituit-o nu ne revelă limbajul religiei paleolitice. Metoda sa îi interzice să recunoască "evenimentele" evocate în anumite picturi rupestre, în celebra "scenă" de la Lascaux, interpretată de alți cercetători ca un accident de vânătoare sau o ședință șamanică, Leroi-Gourhan nu vede decât o pasăre aparținând

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
originii focului, cu atât mai mult cu cât majoritatea acestor mituri pun în evidență activitatea sexuală, în fine, trebuie întotdeauna ținut seamă de experiența primară a sacralității Cerului și a fenomenelor cerești și atmosferice. Este una din rarele experiențe care revelează spontan "transcendența" și maiestatea, în plus, ascensiunile extatice ale șamanilor, simbolismul zborului, experiența imaginară a altitudinii ca eliberare de povara greutății contribuie și ele la consacrarea spațiului celest ca sursă și locuință prin excelență a ființelor supraumane: zei, spirite, eroi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
tradițiile anumitor societăți agricole, tradiții încă vii la începutul secolului, religiile neolitice riscă să pară simpliste și monotone. Căci documentele arheologice ne prezintă o viziune fragmentară și, în fond, mutilată a vieții și a gândirii religioase. Am văzut ce ne revelă documentele religioase ale primelor culturi neolitice: culte ale morților și ale fertilității reprezentate prin statuetele zeițelor și ale zeului furtunii (cu epifaniile sale: taurul, bucranul); credințe și ritualuri în legătură cu "misterul" vegetației; asimilarea femeie-glie-plantă, implicând omologia naștere-renaștere (inițiere); foarte probabil, speranța

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
primitivi ca să ne dăm seama de complexitatea și bogăția unei religii articulate în jurul ideilor de fertilitate chtoniană și de ciclu viață-moarte-postexistență49. De altfel, îndată ce primele texte vin să se adauge la documentele arheologice din Orientul Apropiat, se constată în ce măsură ele revelează un univers de semnificații nu numai complexe și profunde, ci totodată îndelung meditate, reinterpretate și adesea pe cale de a deveni obscure, aproape de neînțeles, în anumite cazuri, primele texte care ne sunt accesibile reprezintă amintirea aproximativă a unor creații religioase imemoriale

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
apoi, zeii s-au mulțumit să comunice direct suveranilor planul cetăților și al sanctuarelor. Regele Gudea o vede în vis pe zeița Nidaba (aceasta îi arată un tablou pe care sunt înscrise stelele benefice) și pe un zeu care îi revelează planul templului 11. Modelele templului și cetății sunt, s-ar putea spune, "transcendentale", căci ele preexistă în Cer. Cetățile babiloniene își aveau arhetipurile în constelații: Sippar în Cancer, Ninive în Carul Mare, Assur în Arcturus etc.12 Această concepție este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a Ideilor. Ea este atestată pentru prima oară în documentele sumeriene, dar rădăcinile sale vin probabil din preistorie, într-adevăr, teoria modelelor celeste prelungește și dezvoltă concepția arhaică, universal răspândită, după care acțiunile omului nu sunt decât repetarea (imitarea) actelor revelate de către Ființele divine. 18. Primul mit al Potopului Regalitatea a trebuit adusă din nou din cer după Potop, deoarece catastrofa diluvială e echivalentă cu "sfârșitul lumii", într-adevăr, o singură ființă umană, numită Zisudra în versiunea sumeriană și Utnapiștim în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
o antropologie pesimistă. Pentru a scoate în evidență valoarea tânărului luptător Marduk, zeii epocii primordiale, în primul rând Tiamat, sunt încărcați de valori "demonice". Tiamat nu înfățișează doar totalitatea haotică primitivă care precede orice cosmogonie; ea sfârșește prin a se revela ca făuritor al unor monștri fără număr; "creativitatea" sa este în întregime negativă. Așa cum îl prezintă Enuma eliș, procesul creației este foarte devreme pus în pericol de dorința lui Apsu de a-i anihila pe zeii tineri, adică, în fond

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
demon a pus stăpânire pe trupul meu; în camera în care dorm locuiește moartea, și oriunde aș pleca moartea e lângă mine!" (230-234). Ghilgameș se pregătește acum să plece înapoi, dar în ultima clipă, la sugestia nevestei sale, Utnapiștim îi revelează un "secret al zeilor": locul unde se află planta care redă tinerețea. 45 Cităm, dacă nu există o altă indicație, traducerea lui G. Contenau, Epopeea lui Ghilgame. F. 46 Tableta X, col. III, 6-9; traducere de Jean Nougayrol, Histoire des

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
operații familiare gândirii religioase egiptene din cea mai îndepărtată antichitate. Originalitatea teologiei Imperiului Nou este, pe de o parte, postulatul dublului proces al osirizării lui Ra și al solarizării lui Osiris; pe de altă parte, convingerea că acest dublu proces revelează semnificația secretă existenței umane, și anume complementaritatea între viață și moarte 65. Dintr-un anume punct de vedere, această sinteză teologică confirmă victoria lui Osiris, acordându-i și o nouă semnificație. Triumful zeului asasinat era total încă de la începutul Imperiului

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
morților au fost clădite în piatră. Este evident că se dorea construirea unor monumente impunătoare și solide, capabile să învingă timpul. Se cunoaște complexitatea simbolismului litic și valențele religioase ale pietrelor și ale stâncilor 3. Stânca, lespedea, blocul de granit revelă durata infinită, permanența, incoruptibilitatea, în ultimă instanță un mod de a exista independent de devenirea timpului. Contemplând grandioasele monumente megalitice ale primilor agricultori ai Europei Occidentale, nu putem să nu ne amintim un mit indonezian: La început, când cerul era

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
va fi scurtă precum a acestui fruct. Dacă ați fi ales piatra, viața voastră ar fi fost asemeni existenței pietrei: imuabilă și nemuritoare 4. Am văzut (§ 12) că descoperirea agriculturii a schimbat radical concepția despre existența umană: aceasta s-a revelat la fel de fragilă și efemeră ca și viața plantelor. Dar, pe de altă parte, omul împărtășea destinul ciclic al vegetației: naștere, viață, moarte, renaștere. S-ar putea interpreta sensul monumentelor megalitice ca un răspuns la mitul indonezian: deoarece viața oamenilor este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui Teseu, anume pătrunderea sa în labirint și lupta sa victorioasă cu Minotaurul, ne va reține atenția mai departe (cf. § 94). Dar e bine să amintim de pe acum funcția rituală a labirintului ca probă inițiatică. Săpăturile de la Cnossos nu au revelat nici o urmă a faimoasei lucrări a lui Dedal. Totuși, labirintul figurează pe monedele cretane din epoca clasică și labirinturile sunt semnalate și în legătură cu alte orașe, în ce privește etimologia, s-a explicat cuvântul ca însemnând "casă a securii duble" (labrys); altfel spus

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
alegerea" lui Avraam prelungește credințe și obiceiuri familiare în Orientul Apropiat al celui de al II-lea mileniu. Ceea ce distinge povestirea biblică este mesajul personal al lui Dumnezeu și urmările sale. Fără a fi fost invocat în prealabil, Dumnezeu se revelă unei ființe umane și-i adresează o serie de cereri urmate de promisiuni miraculoase. Conform tradiției, Avraam se supune, cum se va supune și mai târziu, când Dumnezeu îi va cere să i-1 sacrifice pe Isaac. Suntem confruntați aici

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
losif, constituie perioada zisă a patriarhilor. Multă vreme critica a considerat patriarhii drept personaje legendare. Dar de o jumătate de 12 Evident, "Iahve" este un anacronism, aici, ca și în toate celelalte pasaje citate până acum, căci numele a fost revelat mai târziu lui Moise. Când Israel era copil." secol, grație mai ales descoperirilor arheologice, unii autori sunt înclinați să accepte, cel puțin în parte, istoricitatea tradițiilor patriarhale. Aceasta nu înseamnă, desigur, că cap. 11-50 din Facerea constituie "documente istorice". Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10; etc.) sau "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în Orientul antic 16. "Dumnezeul tatălui" este, inițial, zeul strămoșului imediat, pe care fiii îl recunosc. Revelându-se strămoșului, el a certificat un fel de legătură de rudenie. Este un zeu al nomazilor, care nu e legat de un sanctuar, ci de un grup de oameni, pe care îi însoțește și ocrotește. El "se leagă față de credincioșii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
puțin pașnică, în Canaan. 23 Sarcina de "demitizare" era relativ simplă (într-adevăr, "miracole" precum cele zece plăgi sau trecerea peste marea de trestii nu puteau fi considerate drept evenimente "istorice"). Dimpotrivă, interpretarea eventualei istoricități a textelor biblice s-a revelat extrem de delicată. Analiza distinsese mai multe redactări, efectuate în epoci, și din perspective teologice, diferite, în plus, se identifica amprenta mai multor genuri literare. Aparenta istoricitate a unui episod devenea subiect de prudență când se descoperea că cel care îl

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
său, preotul din Madian, Moise a ajuns, traversând pustiul, până la "muntele lui Dumnezeu", Horeb. Acolo a văzut "o pară de foc țâșnind din mijlocul unui tufiș", și s-a auzit chemat pe nume. Câteva clipe după aceea, Dumnezeu i se revela ca "Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui lacov" (Ieșirea, 3: 6). Totuși, Moise presimte că este confruntat cu un aspect nou al divinității, ba chiar cu un zeu nou. El acceptă porunca de a merge

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui Israel cu aceste cuvinte: ""Eu sunt" m-a trimis la voi" (3: 14). S-a discutat enorm în jurul acestui nume26. Răspunsul lui Dumnezeu este destul de misterios: el face aluzie la modul său de a fi, dar fără să-și reveleze persoana. Tot ceea ce se poate spune este că numele divin sugerează, pentru a utiliza o expresie modernă, totalitatea ființei și a existentului. Totuși, Iahve declară că el este zeul lui Avraam și al altor Patriarhi, și această identitate este acceptată

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
că el este zeul lui Avraam și al altor Patriarhi, și această identitate este acceptată astăzi de toți aceia care revendică moștenirea avraamică. În fond, se poate decela o anumită continuitate între Dumnezeul tatălui și Dumnezeul care i s-a revelat lui Moise. Așa cum s-a remarcat, "există dintru început realitatea faptului că iahvismul se naște într-un mediu de păstori și că se dezvoltă în deșert. Reîntoarcerea la iahvismul pur va fi prezentată ca o întoarcere la situația deșertului: acesta

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de aur) și Prăjăpati (§ 75). Imnurile subliniază facultățile spirituale ale lui Agni; el este un rsi înzestrat cu o mare înțelegere și previziune. Pentru a aprecia la justa lor măsură asemenea speculații, trebuie ținut seamă de nenumăratele imagini și simboluri revelate de "imaginația creatoare" și meditațiile asupra focului, flăcărilor, a căldurii. Toate acestea constituiau, de altfel, o moștenire care se transmitea din preistorie. Geniul indian n-a făcut decât să elaboreze, să articuleze și să sistematizeze aceste descoperiri imemoriale. Se vor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]