6,418 matches
-
interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor caricaturale. Dorința de marcare critică, prin sublinierea devierilor de la logica moravurilor sănătoase în familia burgheză, în politică, în gazetărie etc., este la fel de plauzibilă ca și simpla delectare în fața spectacolului vieții, ambele atitudini fiind revendicate, în egală măsură, de cunoscuți, de prieteni sau de comentatori. Inerent caricaturii în general și a celei caragialiene în special, este însă rolul de împrospătare a percepției asupra unor realități anormale, deja asimilate în normal. Deoarece ne atrage atenția asupra
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și, mai târziu, lui Eugen Ionescu, Urmuz a întrevăzut și a exploatat superioritatea formelor comicului în redarea dureroasei constatări a insolubilului. Autorul Rinocerilor punea în ecuație aceste categorii estetice, așa cum le percepeau și cei doi scriitori români din care se revendica, astfel: "Comicul, fiind o intuiție a absurdului, mi se pare mai deznădăjduitor decât tragicul. Comicul nu oferă vreo ieșire"146. Deși nu atât de ușor de stabilit, distincția esențială între absurdul caragialian și cel de factură urmuziană este, în esență
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de spus despre Urmuz, și mai multe despre Caragiale, precum și despre relația dintre operele lor. Cele mai multe exegeze care menționează, la un moment dat, numele lui Urmuz și al lui Caragiale în același paragraf, le relaționează exclusiv în direcția paternității spirituale revendicate în cazul amândurora de către Eugen Ionescu. Nu s-a stăruit, însă, asupra motivului pentru care acești doi scriitori români au amprentat în chip covârșitor creația dramaturgului inițiator pe tărâmul teatrului absurdului. Acesta poate fi, așa cum am demonstrat în paginile acestei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Al. Paleologu, De la Caragiale la Eugen Ionescu, și invers, preluat în Spiritul și litera, Editura Eminescu, 1970. 63 În acest sens, Nicolae Florescu observa pertinent că, recunoscându-și rădăcinile dramaturgiei sale în avangarda românească și în Caragiale, Eugen Ionescu "își revendica astfel un trecut, o biografie și o istorie tocmai atunci când Emil Cioran, pătruns în aceeași literatură franceză, găsea cu cale să le refuze patetic și damnat."(în articolul Eugen Ionescu spre regăsirea "dimensiunii politice",în "Jurnalul literar" nr 13-14, 1998
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin spiritul lor de sistematizare grosolană și prin caracterul lor adventist. Ceea ce le apără nu este nici rațiunea, nici cunoașterea, ci credința și ignoranța."283 Marxismul este o sofistică, menționează Caillois, însă totodată constituia doctrina unui partid puternic, care se revendica din el și îl considera sursa puterii sale, deși relația reală era inversă (doar existența partidelor comuniste și a URSS a menținut doctrina, care este cel mult o curiozitate ce se erijează cu disperare în știință dar, spre deosebire de orice discurs
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
contribuie prin evenimente cruciale la destinele lumii sau să producă o pleiadă de personalități de primă valoare."327 Istoria, sau mai degrabă manipularea ei ca instrument propagandistic, a constituit întotdeauna un instrument de putere, al luptei pentru putere, entitățile naționale revendicându-se prin astfel de artificii discursive chiar din preistorie (deși există momente fondatoare și în contemporaneitate, precum cel de-al Doilea Război Mondial, cu tripla sa autoritate fondatoare, a consolidării democrațiilor occidentale simultan cu compromiterea soluțiilor de extremă dreaptă, legitimarea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de legiunile sale, din care se vrea descendentă, chiar și din daci, pentru curajul lor, dacă Ungaria se referă la coroana Sfântului Ștefan, un anumit număr de francezi, frustrați de ceea ce precede 14 iulie și 26 august 1789, își pot revendica trecutul între Vercingetorix și războiul declarat Europei în 1792."335 În ce privește abundentele lamentații care deplâng desacralizarea cotidianului, îndeplinind cu sârg profesiunea de credință a intelectualului ca mefientul de serviciu al umanității, ele nu sunt o noutate în orizontul cultural, declinul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de conștiință, însemnă anchilozarea societății. După cum spunea și Gilbert Durand, "civilizația noastră raționalistă și cultul ei pentru demistificarea obiectivă se vede înecată în fapt de resacul subiectivității vexate și al iraționalului. În mod anarhic drepturile la o imaginație plenară sunt revendicate atât de multiplicitatea psihozelor, de apelul la alcoolism și stupefiante, de jazz, de ciudatele hobby-uri, cât și de doctrinele iraționaliste și exaltarea celor mai înalte forme ale artei."376 Iar dacă discursul despre mit este tot un mit, nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vitrina vreunui magazin sau pe dosul unei linguri, la adăpost, înțeleg ce ciudat am ajuns să arăt. Mă uimește să văd cât de repede am revenit la ceva dintr-un trecut antic, neîmblânzit. Sunt ca o stradă pe care o revendică natura, ale cărei pietre se mișcă din loc și alunecă sub barajul de creștere care vine de dedesubt; drumul, acoperit de mușchi și resturi murdare, se crapă și se desparte pentru a lăsa loc liber ierburilor de dedesubt, până când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să privim realitatea în față, fetelor. Nu mai întinerim, iar eu cred că sunteți de acord cu mine că există un număr limitat de bărbați de succes, bogați și frumoși, între treizeci și patruzeci de ani. Dacă nu ni-i revendicăm acum — își cuprise cu palmele sânii ei fermi și-i împinse în sus — atunci putem să ne luăm gândul. — Slavă domnului că ți-ai dat și tu seama, zise Emmy amuzată. O să arăt cu degetul spre unul dintre zecile — pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
calitățile pe care ți le-ai dorit la un bărbat. Ba chiar mai mult. Înseamnă că nu ești normală la cap dacă nu bați în cuie o dată cât mai curând posibil. Cel puțin ar trebui să te muți la el. Revendică-ți dreptul. — Emmy, nu fi ridicolă. Să-mi revendic dreptul? Tu glumești? Știi care e părerea mea despre a ne muta împreună înainte de căsătorie. Emmy începu să țipe, dar, amintindu-și unde se afla, își dădu o palmă peste gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bărbat. Ba chiar mai mult. Înseamnă că nu ești normală la cap dacă nu bați în cuie o dată cât mai curând posibil. Cel puțin ar trebui să te muți la el. Revendică-ți dreptul. — Emmy, nu fi ridicolă. Să-mi revendic dreptul? Tu glumești? Știi care e părerea mea despre a ne muta împreună înainte de căsătorie. Emmy începu să țipe, dar, amintindu-și unde se afla, își dădu o palmă peste gură. — Nu-mi spune că ai de gând să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca pe o comoară: albumul albastru, în care lipisem pictura gotică și din Renașterea timpurie; cel roșu, care îmi aducea înaintea ochilor pictura Renașterii; cel galben-auriu, în care erau adunate picturile barocului, cu destule lacune. Spre mâhnirea mea, în spațiile revendicate de Rubens și Van Dyck nu lipisem nimic. Aveam probleme de aprovizionare. După ce a început războiul, binecuvântarea bonurilor valorice a secat. Fumătorii civili s-au transformat în soldați care-și pufăiau departe de casă țigările Juno sau R6. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cititor ca domnia ta este inutil să descriu amănunțit răsturnările Înregistrate după aceea. E suficient să spun că eu Închideam ochii, mitocanul punea un lucru sau mai multe și apoi, la treabă! În teorie, cartea mea e infinită, În practică, Îmi revendic dreptul la odihnă - numește-l o altă cale - după eliminarea paginii 941 din volumul cinci*. Bașca, descripționismul atinge punctul culminant. În Belgia se sărbătorește apariția primului foileton din Acvariu, lucrare În care am crezut că Întrezăream mai multe heterodoxii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai zic? Unii au acest dar, asta-i tot. Acum vorbeau normal; le dispăruse acel sentiment de Încîntare aproape religioasă și Începuseră să se simtă de parcă locul le aparținea, Îi așteptase cu tot pitorescul lui să apară și să-l revendice. Merseră de-a lungul pîrÎului În direcția opusă și găsiră un pod. Stătură pe cocoașa lui fumînd; Reggie o prinse de talie și-și puse palma pe fundul ei, mișcîndu-și degetul mare astfel Încît rochia și juponul alunecau pe chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen și Kay stătură și se uitară la priveliște alături de ceilalți, cu mîna streașină la ochi, pentru a se apăra de strălucirea cerului albit. Apoi se eliberă o bancă pe alee, la mică distanță, și Kay se repezi să o revendice. Helen i se alătură venind mai Încet. Se așeză, aplecîndu-se Înainte și privind Încruntată și concentrată la oraș. — Nu-i așa că-i spectaculos? zise Kay. — Așa-i, dădu Helen din cap. Ar fi fost bine dac-ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tot crezi că atunci când te jefuiesc, Îți fac o favoare. —Candy, Maynard Keynes a fost bărbat. Dă din cap, iar paietele trimit săgetuțe de lumină. —Ba nu. A fost un fruct. Din punctul meu de vedere, femeile trebuie să-i revendice ca unii de-ai noștri pe toți bărbații din istorie care au avut o puternică latură feminină. 18.09: Ne ia cel puțin două ore să Încărcăm mașina pentru călătoria către nord, la socrii mei. În prima oră, Richard alcătuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
facem În sfârșit dragoste, În timp ce copiii Încep să se foiască În paturi deasupra noastră, totul e cumva zelos și posesiv, de parcă soțul meu ar acționa dintr-un instinct teritorial profund care-l Îndeamnă să-și Înfigă steagul și să mă revendice. Și, Într-un fel, sunt recunoscătoare să fiu revendicată; e mai puțin Înfricoșător decât să pornesc către un teritoriu necunoscut, cu obiceiurile lui ciudate, cu emblemele sale neștiute. Richard e Încă prăbușit peste mine când copiii intră țipând În dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
foiască În paturi deasupra noastră, totul e cumva zelos și posesiv, de parcă soțul meu ar acționa dintr-un instinct teritorial profund care-l Îndeamnă să-și Înfigă steagul și să mă revendice. Și, Într-un fel, sunt recunoscătoare să fiu revendicată; e mai puțin Înfricoșător decât să pornesc către un teritoriu necunoscut, cu obiceiurile lui ciudate, cu emblemele sale neștiute. Richard e Încă prăbușit peste mine când copiii intră țipând În dormitor. Prima reacție a lui Emily când vede că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fundurile bebelușilor, o să investească mii de dolari În Marea Aventură a Scutecelor pentru ca apoi să piardă banii pentru că... Adu-mi, te rog, aminte de ce, Kate. Pentru că societatea tatălui meu e Înfundată În datorii și banii investiți de EMF vor fi revendicați de creditori și societatea care produce scutecele va intra direct În lichidare, iar Bunce Își va pierde cămașa, șosetele și boxerii cu picățele de pe el și va ieși la iveală ce cancer oribil reprezintă el. Vreo obiecție asupra planului până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-și concentreze atenția asupra mijloacelor ce modifică substanța societății 12. Surprinde în acest fel semnificația și importanța înțelegerii dialecticii accidente-substanță la nivelul societății. Mai departe e interesant paragraful intitulat " Unele erori ale oamenilor mari devin fecunde pentru adevăr", în care revendică deplina libertate de cercetare, susținînd teza de a reconsidera foarte atent erorile marilor filosofi. "Aproape întotdeauna erorile se învecinează cu adevărul și din această cauză omul se înșeală". Societatea politică, în special după apariția creștinismului, a încercat din ce în ce mai mult să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ea reunea atît principii, cît și poporul într-un nou și înduioșător pact al iubirii pe care lumea îl admira; așadar, numai Biserica, păstrătoarea sacrului pact, putea să-l interpreteze și, în caz de încălcare, mai înainte ca părțile să revendice în fapt drepturile încălcate, ea trebuia să declare încălcarea. Înainte să fie stabilite aceste convenții creștine între popoare și conducătorii lor, suveranitatea era, după cum spuneam, absolută și de drept divin 215. La vremea aceea Biserica nu admitea nici un caz în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Bisericii oprimată pînă la distrugere; aș îndrăzni să spun, nu au cerut vreodată altceva: aici se încheie întreaga lor ambiție și aviditate 225. Dar, din păcate, tocmai aceasta este libertatea și existența Bisericii care displace, iar a o cere și revendica este singura vină a Papilor în aceste lupte, care nu se iartă. Se umple atunci lumea de strigăte: insultă împotriva maiestății tronurilor! Ambițioasă uzurpare a drepturilor lor! Acesta este spiritul nedreptății și de adîncă minciună care a domnit în declarațiile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Episcopilor, atunci cînd una din cele trei puteri a încercat să le uzurpeze. Într-o vreme, nobilimea împiedica libertatea alegerilor, totul pentru ca să devină ea însăși arbitră. Atunci, divina Providență s-a folosit de suverani care în acord cu poporul au revendicat acest drept în numele Bisericii și au făcut ca alegerile să redevină libere 265. În alte dăți, abuzul a fost din partea poporului; acest abuz a fost îndepărtat de suveranii și de nobilimea care i-au sărit în ajutor Bisericii 266. Beneficii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a urcat pe Scaunul apostolic, să găsească această cauză deja deschisă de predecesorul său, cel care a explicat întotdeauna cu toată energia cum să se pună capăt acestor rele care sufocă Biserica, să se înlăture alegerile simoniace și să se revendice libertatea. Otto din Frinsinga spune despre acest mare om: Ecclesiam jamdiu ancillatam in pristinam reduxit libertatem. Lib. VI, c. 34. 208 Niciodată nu vor fi lipsite de interes cuvintele contemporanilor. Dar doresc să justific tot ceea ce spun prin mărturisirile lor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]