2,703 matches
-
nu-i nimic decât reveria. La "trecut", reveria se simte în opera istorică; nu se poate reconstitui o istorie fără a i se transmite ceva din "reveriile" autorului. O istorie este, mi se pare, o operă de "autor". La "prezent" reveria acționează cu toată forța. Totul este vis și armonie, totul este un minunat teatru suprarealist, la terasa de la mare, la mănăstiri, la podul rupt de la Buzău, este o jubilație de suprarealism. Ce Dali?... Avem maeștri care îl întrec. La "viitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să le mai vadă. Deocamdată, tentativele acestea au eșuat; dar cine nu știe cât de aproape este geniul de suprarealism? Orice pictor știe foarte bine acest lucru, orice poet reformator se luptă din greu să se țină în pas cu reveriile ademenitoarei lumi suprarealiste; așa se nasc unele capodopere, nu numai bocancii automați și teatru la carcasă. Cei ce nu prea știu cum stăm cu reveria surrealismului sunt de mai multe categorii, în general sunt de două categorii, unii din zodia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acest lucru, orice poet reformator se luptă din greu să se țină în pas cu reveriile ademenitoarei lumi suprarealiste; așa se nasc unele capodopere, nu numai bocancii automați și teatru la carcasă. Cei ce nu prea știu cum stăm cu reveria surrealismului sunt de mai multe categorii, în general sunt de două categorii, unii din zodia lui Vasile, alții din zodia celor care se topesc în "ah" și "oh" în fața ineditului, modernului. Dar ambele categorii încap bine în una singură, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adesea, visându-mă într-o altfel de viață. Asta mi se întâmplă, de exemplu, când privesc pe geamul trenului la peisaje desfășurate într-un virtual film în care aș fi putut fi un personaj. Mai ales în aceste clipe de reverie văd ipostaze în care mi-aș fi petrecut altfel zilele, rămânând același (desigur, țin la persoana mea, aceasta fiind înțeles de la sine). O stare specială, "de ce m-ați dus de lângă voi"..., nu îmi este însă străină. De altfel, cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sepia", atenuată de trecerea timpului, alteori cu nuanțe albastre, ca pozele revistelor de acum multe decenii, "Adevărul literar și artistic" sau "Realitatea ilustrată" sau "Trup și suflet", efectul de transpunere în alte coordonate psihice este sigur; cu puțină capacitate de reverie, spectacolul vieții se schimbă. Iată o serie de fotografii reprezentând o vizită regală la Iași, Majestățile Regale însoțite de un corp profesoral în frac, printre care, masiv, uriaș, cu ochi cărbunoși, Nicolae Iorga, alături de Alexandru Philippide, ascultând o expunere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Iași, Majestățile Regale însoțite de un corp profesoral în frac, printre care, masiv, uriaș, cu ochi cărbunoși, Nicolae Iorga, alături de Alexandru Philippide, ascultând o expunere a unui rector care nu apare în fotografie...; destul o unică fotografie pentru a declanșa reveria generațiilor care au urmat acestor oameni, străbătând aceleași culoare, ocupând aceleași bănci... Iată o fotografie minunată, doi mari profesori, într-o caleașcă (aproape în mărime naturală), Ioan Cantacuzino și Alexandru Slătineanu. Și multe altele, din vremuri duse... Nostalgia unor timpuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
desprind de geamul puțin aburit. Era o mică bijuterie. Așteptam să se desprindă singură și îi pândeam grațioasa plutire care urma în drumul ei spre asfalt. Dar am atras atenția unor vecini. Nu era nici locul, nici momentul potrivit pentru reverii matinale, așadar, atenția trecătorilor s-a fixat spre mine. Un domn, foarte binevoitor de felul lui, cu o sacoșă de zarzavat, a fost primul care m-a "atenționat". (Nu-mi place acest verb, dar așa mi-a spus el, "vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca progres științific și tehnologic, ca etapă în istoria civilizației occidentale, altul ca atitudine antiburgheză radicală, ca dezgust de anostul existenței și ca autoexilare. Literatura cu pirați a corespuns, de la un moment dat încolo, unei necesități psihice de evadare, de reverie compensatorie, care a devenit astfel când a explodat progresul tehnic și capitalismul a născut clasa de mijloc, cu noi nevoi de delectare. Dintr-un epos egal cu celelalte în valoare tematică, literatura marină a devenit, începând deja cu secolul al
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
date, cu toate că porturile și schimburile comerciale pe apă n-au înlăturat definitiv, probabil, ispita tâlhăriei (un exemplu e legenda târzie a piratului grec al cărui mormânt se află în vechiul cimitir din Sulina 2). Pirateria trebuie legată, la noi, de reveria mării, în general, pentru a forma un areal de analiză generos, cât de cât, deși interconexiunea dintre cele două teme nu duce întotdeauna exact la elementele care ne interesează aici. O privire rapidă peste istoria maritimă autohtonă ar putea da
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
să includă Sulina, Istanbul, Gallipoli, insula Skantsura, coasta Africii, Pireu, Messina, Port Said, insula Musarah, Marsilia, Gibraltar, Punta Arenas, Buenos Aires, Ușuaia, Strâmtoarea Magellan, Țara de Foc și înapoi. Sunt câteva pasaje în roman care au dovedit fiorul escapist și puterea reveriei marine a autorului, între care acesta, pulsatil, intens, profund liric, reprodus în toată lungimea lui de imn al navigației cu pânze, unic într-o literatură preponderent a uscatului : Soarele răsărea din pupa în fiecare zi, lungind umbrele catar gelor peste
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de poveste, de desfășurare, de tensiune și de spectaculos, încremenit într o imagine interiorizată in extremis, stimabil, altfel, în genul său, tabloul marin nu dă o temporalitate a evadării imaginare, așa cum o fac literatura și filmul. Deși, s-o recunoaștem, reveria trăită în fața unui tablou marin nu poate fi cuantificată și generalizată, ea ține de subiectivitatea unică a fiecăruia. Prelungirile particularizante ale unei imagini statice pot fi cât se poate de ample și de dinamice și pot duce tabloul mult mai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
era cuib de pirați care jefuiau vasele ce se apropiau de Gurile Dunării, făcând, treptat, marile averi cu care, mai târziu, deveneau oameni cinstiți. Proza Întâlniri în Arhipelag (1908) are cele mai multe referințe la pirați și, uneori, ele sunt provocate prin reverii de lectură sau întâm plări stimulative. Citind Scrisorilelui Ion Ghica, la bordul lui Mircea, pe un traseu dinspre Egipt spre țărmul româ nesc, naratorul-personaj reproiectează peisajele fostului guvernator al insulei Samos peste priveliștile contemplate de pe punte : Ce timpuri !... Prin locurile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
acest gen a rămas legat de opțiunile copilăriei și adolescenței, la noi și aiurea. Final (pe țărm, puțin melancolici) Corăbii, mare și piraterie - iată trei borne istorice și simbolice interconectate. Dincolo de realitatea istorică a fenomenului au stat, ca de obicei, reverii, fantasme, legende, care, toate, au alimentat un anumit tip de imaginar occidental. El s-a manifestat cel mai pregnant în arealul angloamerican după secolul al XVII lea, odată cu Exquemelin și Johnson, iar proiecțiile rezultate au fost decupaje marine bazate mai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cele mai răsunătoare arestări în mediul intelectual: avocați, profesori, elevi, torturați și unii uciși în închisoare. Cu coline înconjurătoare pline de pomi fructiferi, cu livezi întinse în jurul caselor care naveau decât parter, orășelul îndemna, în lumina verde-aurie a zilei, la reverie și contemplări tihnite. Munca în livadă nu e nici grea nici bănoasă. În portiță, vecinii fac schimb de vorbe înțelepte, mirându-se de știrile venite de aiurea: crime, războaie, imoralitate. La Fălticeni lumea e alta, căci rața rătăcită în ograda
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nouă dramă delirantă". Schema structurală a fantasmei înscrise în tablou este psihică dar, odată recunoscută în mod inconștient de subiect, ea se manifestă în "fenomene delirante secundare" (Dalí 1998: 283). Unele dintre acestea din urmă sunt produse ale fanteziilor sau reveriilor voluntare, ca acelea când două pietricele, cu o configurație neobișnuită, una mult mai mare decât cealaltă și ușor înclinată spre aceasta, cu care se juca pe plajă, i-au adus în minte cele două figuri din Angélus. Într-un alt
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cea mai mică îndoială, ca fiind cel din vis. Dar această emoție se accentuează și mai mult de îndată ce remarc prezenta bine-cunoscută a vârfurilor unduitoare ale chiparoșilor al căror grup, în realitate, separă curtea, imediat după grajd, de câmpia unde, în reveria mea, fantezia a plasat iazul cel mare. Emoția provocată de vârfurile chiparoșilor rezultă din asocierea instantanee cu un alt grup de chiparoși, situat într-un loc public din apropiere de Figueras, numit Fontaine-de-la-Buche. Acest grup de chiparoși stufoși și foarte
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un lanț, în prim plan. Abia simbolismul lor - în ochii săi cele două obiecte evocă simbolic sodomia - stabilește o relație "paranoică" cu Vecernia lui Millet. Meditație la o harpă (1932/34) este un tablou realizat de Dalí după o altă reverie legată de Vecernia lui Jean-François Millet, în care apar figura spectrală a unui bărbat cu capul aplecat ca pentru rugăciune (personajul este evident împrumutat din tabloul lui Millet) și o voluptuoasă femeie goală, îmbrățișându-l. O altă figură îmbrăcată în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
S (2005a) Măgarul putrezit. Da. Revoluția paranoico-critică. Arhanghelismul științific, pp. 151-155. Izverna M, trans. București: Est-Samuel Tastet Editeur. Dalí S (2005b) Obiectele suprarealiste. Da. Revoluția paranoico-critică. Arhanghelismul științific, pp. 172-176. Izverna M, trans. București: Est-Samuel Tastet Editeur. Dalí S (2005c) Reverie. Da. Revoluția paranoico-critică. Arhanghelismul științific, pp. 177-193. Izverna M, trans. București: Est-Samuel Tastet Editeur. Dalí S (2005d) Obiecte-psiho-atmosferico-anamorfice. Da. Revoluția paranoico-critică. Arhanghelismul științific, pp. 194-200. Izverna M, trans. București: Est-Samuel Tastet Editeur. Dalí S (2005e) Noi considerații generale asupra mecanismului
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o palmă. - Faa! țoroica țe esti! De țe nu vezi di coconița, hai! Cum o sa-țu dau țințizeți la c... acus acus..." GRIGORE ALECSANDRESCU Într-o bună parte a ei, poezia lui Gr. Alecsandrescu (1810-1885) este un ecou lamartinian. "Meditația", "reveria", "armonia" în natură, religiozitatea, "rugăciunea", oceanele, imensitățile, înaltul hieratism al melancoliei le regăsim, într-un vocabular impur, și la poetul român. Stând pe ruine, sub cerul plin de făclii, meditativ ca o piramidă, poetul își simte sufletul înălțîndu-i-se pe aripi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Courier, adică umorul eseistic, scutit de dezordinea fantastică, în care intră totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate la Soveja, cu portretele malițioase ale unor cucoane și viziunea sălbatică a cimitirului cu bocitoare, amintind scene din F. Cooper, imaginile de civilizație patriarhală, scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui condei fin. Cât despre ideile critice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de ospăț: Optzeci de oi despoaie Vitezii se așează Și prin frigări le pun; Pe lîng-un mare foc De surle, de cimpoaie Și Dragoș ospetează Pădurile răsun. Cu dânșii launloc. Melancolia e aproape o traducere după Legouvé, "roata norocului" din Reverii un ecou prozodic din V. Monti: Rătunda roată răpide Pe schițe s-au întors Și mândrul poticnindu-să Cade cu capu-n jos. Din teatru, tălmăciri și prelucrări de vodeviluri franceze îndeobște, remarcabilă e versiunea fragmentară din Les femmes savantes de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică este și impertinența tânărului boier din capitală, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, îi convoacă și le dă informații despre persoana sa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zdrobit! Iar eu, ca o floare ce naște când plouă, Creșteam pe cunună să am desmierdări. Eliade însuși recunoștea "acea legănată și lină cadențare" ce va forma nota particulară a lui Bolintineanu. Bogata producție ce a urmat e foarte inegală. Reveriile sunt pline de concepte, de locuri comune, într-o limbă abstractă, chiar trivială. Florile Bosforului, un fel de "orientale", nu satisfac, nici prin lexic, nici prin senzații, setea noastră de exotic. Puerilitatea și dulcegăria stăpânesc. Însă Bolintineanu cunoștea direct Orientul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de furnaluri Al căror fum se-nalță în limpedul eter Ca fumul de tămâie... Romanele lui Grandea au avut mare răspândire. Fulga sau Ideal și real, roman liric, e azi ilizibil. Interesul istoric stă în sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare, în reverie, în viziunea ossianescă a naturii. Cuprins de un wertherianism tardiv, eroul citește, în poze melancolice, la umbra fagilor, rătăcește călare în munți, se zbate de durere "ca o hiară sălbatecă care poartă în pântece săgeata vînătorului" și când aude că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de familie. Așa se explică faptul paradoxal că orașul apare la noi ca locul solitudinii și al melancoliei. Cu Ioan Al. Brătescu-Voinești intră în literatura română o întreagă clasă de eroi suferind de răul noului veac, meditativi și mizantropi, purtîndu-și reveriile poetice prin orașele de provincie. Lipsa de invenție și sterilitatea sunt izbitoare la prozator, care e mai mult un amator, scoțîndu-și subiectele schițelor și nuvelelor din experiența directă: viața provincială printre magistrați, avocați și grefieri, reuniuni unde se joacă cărți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]