3,827 matches
-
de înțelepciunea bunicii și diplomația tatălui, că nu-mi va putea vreodată impune ceva anume, că orice nemulțumire a mea era afișată în mod firesc și exprimată prin cuvinte, pentru că era ceva din mine, probabil spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându-și poate dreptul la propriile rădăcini. Cu tata era însă altceva, extrem de răbdător, mi s-a părut că are ceva din rafinamentul unui psihanalist, care știa de fiecare dată să acceseze acele pârghii lăuntrice și să ajungă la cerințele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
suflet, s-a dus el sau o fi trimis pe cineva în pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor se întâmpla ceea ce se întâmplă uneori la noi, adică fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
din el 65 prăjini rămânând astăzi numai cu 615 prăjini pentru care vă supunem cazul la cunoștința Înalt Prea Sfinției Voastre. Paroh, P. Scobai 114. Mitropolia nu a dat nici un răspuns la această întâmpinare. În primăvara anului 1935, Irimescu, deși revoltat de dărâmarea casei copilăriei lui Eminescu, aprobă însă cu toată nonșalanța dărâmarea bisericuței de la Ipotești, pe motiv că s-a făcut alta mai arătoasă. Ordinul Protoieriei Botoșani (nr. 666 din 22 mai), înregistrat la Ipotești cu nr. 30, din 24
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de mâncare, s-o mănânce când i-o fi foame. Să nu cumva să-i dați altceva, ne-a avertizat tata... Numai astfel devine cățelușul câine bun, adică își înțelege misiunea, pe care-o are pe lângă casă... Grivei s-a "revoltat" din prima clipă. A scheunat și a plâns îndelung împotriva mutilării, a scurtării codiței sale. Și-a prins cu gurița și și-a lins îndelung ciotul rămas. Și-a prins cu dințișorii verigile de metal ale lanțului. Și-a scuturat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pentru că nu voia să se înscrie la CAP, a fost exclus din partid. Ulterior, după ce în 1960 se înscrisese, mai mult strâns cu ușa, forțat, fiind amenințat că-i trimit copiii acasă de la școală și din serviciu, fiindcă a fost revoltat de tot ce se petrecea la acest colhoz și s-a retras, iar cu el a ieșit aproape jumătate de sat, a fost amenințat, cercetat și, în final, i s-a schimbat statutul juridic, din țăran mijlocaș, în "chiabur". Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să apese asupră-i ca o obsesie maladivă. Fiece acțiune a ei, fiece gând erau îndreptate dramatic spre a umple golul acela al amorului trădat. Printr-o luptă îndârjită cu toți și cu ea însăși, Medeea a izbutit să se revolte împotriva condiției de segregare în care erau ținute atunci femeile. Ea a reușit să-și câștige o poziție de egalitate, combătând tradiția atotputerniciei masculine prin hotărâri autonome. Dacă Iason nu și-a ținut jurământul, făcut în numele zeilor, ea nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aproape bolnav de întristare, cuprins de un adevărat delir tragic, alegând momentul cel mai tensionat, ca și Euripide, când aceasta află, distrusă, de intenția lui Iason de a se căsători cu Creusa, fiica lui Creon. Medeea se lamentează și se revoltă teribil, atinsă de otrava geloziei, implorând destinul s-o cruțe pentru ceea ce va înfăptui drept răzbunare, amintind de clipa nefastă a inocentei sale îndrăgostiri, de probele dificile pe care l-a ajutat să le treacă și de jurămintele sacre rostite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
De câtva timp, simt, în interiorul trupului meu, un zvâcnet ciudat, ca și cum ar mai fi un alt corp în mine. Am devenit un mutant, asist la lucruri care nu mă privesc direct. Acest ceva străin din mine mă somează că se revoltă împotriva sacrificiului uman. Sunt de partea lui. Semnale De la fereastra mea observ întotdeauna coroana împărătească a unui arbore maiestuos; de câteva zile, în crengile lui găzduiește o păsăruică cu penele colorate. E o pasăre tristă: scoate niște sunete ciudate care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu mine, de parcă n-ar fi ea; mai ales în acele clipe, gesturile pe care le face și vorbele pe care le spune au o indiscutabilă noblețe. Atunci este neîndoielnic că aparține, cu adevărat, spiței regale de la Samisegetuza. S-a revoltat împotriva regelui și i-a fost acceptat autoexilul. Ca și mie. Paris Plimbându-mă singur într-o dimineață pe țărm, am văzut trei fete complet goale ce se scăldau în apa mării. Le-am observat cu atenție și, călăuzit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
universale de a fi a acestui orgoliu nemăsurat. Neliniște Aș vrea să pot fi liniștit, să reușesc ca să trăiesc împăcat măcar pentru o clipă. Și totuși, dorința aceasta acerbă se traduce într-un efect exact opus; toate simțurile mele se revoltă la ideea liniștirii definitive. Nu există nimic care să mă poată ajuta. Nici măcar Aia, acum, nu mă mai consolează. Iter Știu foarte bine ce iter va trebui să urmez. Mă oblig, în primul rând, să călătoresc în jurul eului meu, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și totuși nu cred că sunt în stare. O privesc cu disperare, îi mărturisesc că sunt prea obosit și prea bătrân ca să mai înfrunt o astfel de călătorie. Apoi, eu, romanul, aș întâmpina greutăți să locuiesc în nord. Aia se revoltă. „Tu ești marele poet Ovidiu. Nimeni nu va îndrăzni să te atingă.” Și astfel începem să punem la cale fuga. Va trebui să părăsim casă, grădină, oi, capre, câine și să plecăm repede. Dar unde? Poate că n-o să plec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Purtarea lui Iason nu poate fi definită decât ca deplorabilă. Aș fi procedat identic, dacă aș fi fost în locul ei. Eros Aia mă învață că soarta oamenilor e înscrisă în aștri, și nici unui muritor nu-i e dat să se revolte față de ea. Nu e permis să cauți să te sustragi propriului tău destin: orice mică schimbare va deveni sursă de întâmplări teribile, așa cum se petrece în tragediile grecești. Potrivit acestei culturi, nu trebuie să te opui iubirii, atât în cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
obedienței fiind foarte redus), nu s-au produs ecouri semnificative polemice la adresa sa (Schlenker, Forsyth, 1977). Prin urmare, ceea ce era stînjenitor și neliniștitor în studiul lui S. Milgram nu era atît procedura "lipsită de etică" (de vreme ce aceeași procedură nu a revoltat pe nimeni atunci cînd rezultatele au fost "generoase"), ci imaginea despre natura umană care rezulta la capătul acestui demers experimental. De fapt, întregul travaliu de cunoaștere a pornit cu intenția de a identifica surse cauzale ale comportamentelor delirante proprii Holocaustului
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
bărbați sunt și cei mai buni muzicieni, croitori sau bucătari. Mai mult, în timpul facultății am luat contact cu misoginismul unora dintre filosofii germani din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea (Schopenhauer, Nietzsche, Kant sau Hegel) și am fost revoltată de dictoanele puse de ei în circulație (de tipul: Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înțelese. (Oscar Wilde); Femeia e o suprafață care simulează adâncimea. (Friedrich Nietzsche); Femeia este un animal cu păr lung și idei scurte. (Arthur
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
el a insitat că sunt. Am răspuns din nou ferm că nu sunt, din păcate, chiar atât de tânără, insistând la rândul meu! Nu știu dacă a înțeles că eu am priceput sursa reală a îngrijorării sale. Evident, am fost revoltată! Ar fi un stereotip cu privire la vârstă, dacă nu aș fi convinsă că "evaluarea" s-a datorat efectului stilului vestimentar. Niciodată nu am agreat stilul business, pe care l-am perceput ca impersonal și uniformizator și pe care l-am evitat
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o femeie puternică; în spatele fiecărei femei de succes stă cel puțin o altă femeie care prestează roluri tradiționale. Personal, am convingerea că munca tradițională a femeii este cel puțin la fel de importantă ca și performanța femeii "de carieră". De aceea, mă revoltă vizibilitatea ipocrită a recunoașterii doar a meritelor determinate de performanțe, mesajele "culturii pentru femei", pentru care nu contează decât segmentul "de carieră". Toate reclamele la produse pentru femei, revistele pentru femei distorsionează grav realitățile dimensiunii de gen. Cum rezolvă feminismul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fost altele? Am cunoscut feminismul teoretic abia la 21 de ani, dar l-am trăit pe cel practic încă de la 4 ani. Deși am crescut cu spaima în suflet din cauza relației avute în principal cu tatăl meu biologic, m-am revoltat împotriva acestuia dinainte de a ști să scriu, împotriva modelului păpușă de fetița pe care și l-ar fi dorit prietenele mamei mele să îl aibă, cu prea mult spirit justițiar pentru o fetița de clasa a IV-a (drept urmare mi-
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
m-a făcut să mă simt specială, care mi-a implorat mama înainte de a muri, să aibă grijă de mine, să nu mă îndepărteze pentru că viața nu va fi cu siguranță ușoară cu mine. De-a lungul timpului, m-am revoltat împotriva ei, împotriva societății că nu a luat măsurile necesare să îl îndepărteze de familia noastră la timp, să îmi protejeze mama și bunicul. Am urât această parte a vieții mele din perioada comunistă, poate dacă ar fi fost și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în altă lumină, mai apropiată de trăirile ei în corelație cu viața și prejudecățile societății asupra a ceea ce ar trebui să reprezinte aceasta. Fără să fii existat vreun moment în această viață în care să nu o iubesc, m-am revoltat de multe ori față de ea singură, cu ea și în preajma altora. Cu toate acestea, privind prin lentile genizate înțeleg cum societatea i-a predefinit rolul de femeie, soție și mamă. Înțeleg că a crescut într-o cultură în care femeile
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
noastră. Greutățile prin care mama mea a trecut m-au făcut să înțeleg de mică că trebui să îi fiu un sprijin, și nu o povară. Nu am îndrăznit să îi cer prea mult niciodată din această cauză. M-am revoltat constant când vedeam că sora mea primește mult mai mult, dar acum înțeleg că experiențele noastre au fost cu totul diferite și reacțiile noastre în fața vieții pe măsură. De altfel, eu am fost una dintre persoanele care au luptat la
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ca fată, ar fi o carieră didactică. Bineînțeles, la acea vârstă și în contextul socio-cultural al anilor '80, acceptam prescripțiile sociale de gen-rol ca fiind reguli nescrise ce trebuie respectate. Nu îmi amintesc să fi protestat sau să mă fi revoltat pentru situațiile vizibil injuste, care limitau libertatea de alegere și de mișcare a fetelor/femeilor. Știu, însă, că am revendicat cel puțin două alegeri majore pe traiectoria formării mele școlare, care au însemnat pentru mine câștiguri importante în planul libertății
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
că părinții mi-au acordat toată grija și atenția lor, compleșindu-mă adesea cu protecția și paternalismul lor. Când spun limite, mă refer la supraprotecția lor și la un gen de dependență reciprocă. Mama mea, deși o femeie voluntar-autoritară și mereu revoltată în privința dublei zi de muncă a femeilor, încercând constant să renegocieze distribuția rolurilor în familie, și-a asumat, în cea mai mare parte a vieții în cuplu, un rol tradițional în privința muncilor casnice, performând după modelul clasic feminin al autosacrificiului
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
tipul "fii frumoasă și taci", dublate de mecanismul cultural al sacrificiului de sine al femeii-mamă, bine conservat și pe filon creștin-ortodox au un impact semnificativ asupra construcției identității feminine. De asemenea, învățăm, încă din poveștile copilăriei, că Cenușăreasa nu se revoltă, ci așteaptă să fie salvată de un prinț. * * * Personal, am trăit conflictual supralicitarea maternității ca împlinire a "destinului" feminin, respectiv asumarea modelului mamei buneși, în același timp, subevaluarea socială a muncii de îngrijire, pe de o parte, și dorința de
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o femeie puternică; în spatele fiecărei femei de succes stă cel puțin o altă femeie care prestează roluri tradiționale. Personal, am convingerea că munca tradițională a femeii este cel puțin la fel de importantă ca și performanța femeii "de carieră". De aceea, mă revoltă vizibilitatea ipocrită a recunoașterii doar a meritelor determinate de performanțe, mesajele "culturii pentru femei", pentru care nu contează decât segmentul "de carieră". (...) De ce nu se recunoaște importanța socială covârșitoare a rolului feminin tradițional? Îmi doresc nespus să trăiesc momentul în
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
noi au fost păstrați (bis) Nu vezi cum în bucătărie Se frig curcanii, pulpele Zău, chiar ar fi neghiobie Să nu-i luăm în seamă..." Tradiție a sanculoților, preluată în 1907 de către comunitatea viticolă din sudul Franței, care se va revolta pe aria răzbunătoare a Marsiliezei viticultorilor, acest cântec de război pentru armata vinului: "Haidem, viticultori, Țara ne piere. Să ne unim Și să strigăm Pâine la podgoreni." În Spania, Miguel de Cervantes (1547-1616) situează acțiunea din Don Quijote de la Mancha (o
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]