3,374 matches
-
cunoscuții săi năvălesc și ei, făcând cu mâna din cîte-un vers ("unde pun picioru / gigi ana doru / cristi și rodica? / nu-i, prin jur, nimica"), totuși poezia lui Sorin Gherguț este în cea mai mare parte impersonală, autogenerîndu-se prin mecanismul rimelor. 152 Ca în Rimbaud, eu e un altul: "nu eu, alți copii / au scris pe perete prostii / au scris aici aceste porcării / cu creta verde, pixul gri". Vitalitatea acestui mecanism generativ este teribilă. Percutante ca focul automat al unei puști
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
versuri pentru Laura Stoica? / / ce-ar face Mircea Cărtărescu, Jim Jarmousch / Ștefan Agopian, Jimi Hendrix, Tom Waits / Milan Kundera, T.O. Bobe, / Iaru, Răzvan Rădulescu sau chiar Dinescu / în locul meu (în situația asta)? / și-ar lovi Captain Beefheart nevasta?" Pe lângă rime - și procedeu gherguțian exclusiv -, un bizar mod de generare textuală este numerotarea cu cifre romane sau arabe și cu litere a fragmentelor în stil doctoral. Este hilar cât haos țicnit produce această falsă nevoie de ordine: "important e să iau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un soi prețios de cetățeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge. Slavă domnului! Avem destui". Urmează povestea "capuținiștilor" (= secta intelectualilor, definită în contrast cu marea masă a "profanilor"), care aveau sediul la Brofft, un sediu care, întâmplător observă naratorul -, rima cu "moft". Ficțiunea satirică aduce izbitor cu cea din publicistica argheziană, care anunță, prin formă și conținut, Tabletele din țara de Kutty. Urmând coerența logică a parabolei, "capuținism" înseamnă "orice dezbatere prea mult prelungită despre lucruri ideale, despre înalte chestiuni
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
peisajul și pictura în ulei. Fluid vegetal, greu și viu, uleiul pur de in amestecat cu rășină are onctuozitatea oleaginoaselor și lentoarea surdă a ciclurilor agricole. Omul grăbit al marilor orașe respinge răbdarea țărănească a muncii. Vitesse, paresse [viteză, lene], rima e bună. Să nu ne mirăm dacă "o lume fără țărani" va deveni "o lume fără artă". Hinterlandul și avangardele erau, poate, mai solidare decât credem. Ubicuitatea informației, dematerializarea suporturilor, viteza vehiculelor, aducerea tuturor lucrurilor pe ecran. O agricultură fără
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
indică cel puțin drumul de urmat pentru a stabili o etimologie. A rămas celebră etimologia dată de el verbelor fr. trouver, it. trovare, care în Evul Mediu aveau sensul de „a scrie versuri, a face poezii“ (de fapt, „a face rime“), de unde fr. trouvère, v. prov. trobador cu sensul de „poet“ (cf. rom. truver, trubadur). La început, lingviștii s-au gândit că la baza celor două verbe romanice ar sta tropus „figură retorică, metaforică“, alții au pornit de la tropa „joc cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de la lat. turbare „a tulbura“, etimologie care nu corespundea regulilor fonetice, dar putea fi susținută semantic prin evoluția „a tulbura“ → „a tulbura apa pentru a prinde pește“ → „a prinde sau a găsi peștii“ → „a găsi“ (în general) și „a găsi rime, a găsi versuri“ (sensul figurat). Mulți au criticat această etimologie, până când M. L. Wagner a găsit în sardă etapele intermediare presupuse de Schuchardt: în sardă, turbare înseamnă „a speria peștii către un loc unde apa a fost otrăvită cu lumânărică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Scudéry, în Aviz Cititorului care precede Axiane, în 1643, consideră că versul, în teatru, este o formă artificială care nu ar putea satisface idealul de verosomil. Cum remarcă Chapelain, în Scrisoarea despre cele douăzeci și patru de ore, versul francez, care impune rima, este o formă foarte diferită de cea adoptată în limba vorbită. În sfârșit, scrie el, în ceea ce privește ultima, în care nu sunteți de acord să se vorbească în versuri și chiar în rime31 în teatru, sunt întru totul de acord cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi destul să mă facă să pierd dorința de a lucra vreodată la poezia scenică chiar dacă aș avea o puternică înclinație. Și în această privință limba noastră se poate declara mai nefericită decât altele, fiind obligată, în afara versului, la tirania rimei, care înlătură teatrului orice verosimil și orice credit celor care aduc acolo vreo scânteie de judecată." Limbaj al convenției, versul este, după părerea lui, de evitat pe scenă. El îi citează ca modele pe autorii dramatici italieni sau spanioli care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mod fericit proza. "Dintr-o mie de comedii și tragedii italiene, nu cunosc decât Sophonisba lui Carretto care să fie rimată, toate celelalte fiind în proză sau în vers liber care aproape că nu se face simțit; în afara creatorului de rime Lope de Vega, toți spaniolii, care de altfel desconsideră toate regulile din teatru, au avut grijă să nu păcătuiască împotriva verosimilului în această privință, lucrând, ca și italienii în comediile lor, în proză sau în versuri fără rimă. Numai noi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creatorului de rime Lope de Vega, toți spaniolii, care de altfel desconsideră toate regulile din teatru, au avut grijă să nu păcătuiască împotriva verosimilului în această privință, lucrând, ca și italienii în comediile lor, în proză sau în versuri fără rimă. Numai noi, ultimii barbari, mai păstrăm acest abuz, și ce-i mai rău, nu văd cum l-am putea abandona." Tot în numele verosimilului condamnă și d'Aubignac folosirea versului. Tragedia sa în proză, Zénobie, piesă scrisă în 1640 și publicată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lor, libertatea ritmului lor, le conferă un aspect natural. "Pentru același motiv, adaugă el, versurile stanțelor sunt mai puțin versuri decât alexandrinul, fiindcă în limbajul nostru comun se folosesc mai multe din aceste versuri inegale, unele scurte, altele lungi, cu rime încrucișate și îndepărtate unele de altele, ca și din acelea a căror măsură este totdeauna egală, iar rimele bine împerecheate." Corneille atrage atenția că, dacă stanțele nu sunt apte de a traduce sentimente violente, în schimb, ele sunt potrivite în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin versuri decât alexandrinul, fiindcă în limbajul nostru comun se folosesc mai multe din aceste versuri inegale, unele scurte, altele lungi, cu rime încrucișate și îndepărtate unele de altele, ca și din acelea a căror măsură este totdeauna egală, iar rimele bine împerecheate." Corneille atrage atenția că, dacă stanțele nu sunt apte de a traduce sentimente violente, în schimb, ele sunt potrivite în exprimarea emoțiilor nuanțate. "Mânia, scrie el în Examen la Andromeda, furia, amenințarea, și alte exprimări violente nu le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piardă aparenta spontaneitate 35. El însuși recunoaște că a dat un ton prea retoric stanțelor lui Rodrigue, în Cidul. "Trebuie evitată o prea mare afectare. Prin asta stanțele Cidului sunt inexcuzabile, iar cuvintele durerea și Ximena 36, care formează ultima rimă a fiecărei strofe, semnalează un joc din partea poetului, ce nu are nimic natural în ceea ce-l privește pe actor. Pentru a ne îndepărta mai puțin de acest lucru ar fi bine să nu regularizăm deloc toate strofele după aceeași măsură
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poetului, ce nu are nimic natural în ceea ce-l privește pe actor. Pentru a ne îndepărta mai puțin de acest lucru ar fi bine să nu regularizăm deloc toate strofele după aceeași măsură, nici după același mod de a încrucișa rimele, nici după același număr de versuri. Inegalitatea lor în aceste trei cazuri le-ar apropia mai mult de vorbirea obișnuită, și ar simți ardoarea și elanul unui spirit ce nu are decât pasiunea drept ghid, iar nu regularitatea unui autor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
respinge proza"25. Lui i se pare imposibil ca spectatorul să creadă în veracitatea unui personaj care se exprimă în versuri. "Versurile frumoase, producând un alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui "stil simplu, fără flori și ghirlande (...) singurul colorit care să-i fie (autorului) permis este limbajul viu, aprins, întretăiat, tumultuos și adevărat al pasiunilor, atât de îndepărtat de măsura, de cenzura și de afectarea rimei, pe care nicio grijă a Poetului nu le poate împiedica să fie zărite în dramă dacă ea este în versuri". 2.3.3. O acțiune care reproduce realul Așa cum personajele par să fie ieșite drept din universul cotidian, acțiunea trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și poetic, totodată artistic și inspirat, profund și brusc, larg și adevărat; știind să sfărâme când trebuie și să deplaseze cezura pentru a deghiza monotonia alexandrinului; mai prieten cu ingambamentul care îl lungește decât cu inversiunea care îl încurcă; fidel rimei, această sclavă regină, această supremă grație a poeziei noastre, acest generator al metrului nostru; inepuizabil în varietatea formelor sale, de negăsit în secretele sale de eleganță și factură; luând, ca Proteu, mii de forme fără a-și schimba tipul și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
inspiră din Frații lui Terențiu. Acesta arată rezultatele a două tipuri de educație, una liberală, cealaltă tiranică, asupra a doi tineri. Lope transpune problema la nivelul relațiilor conjugale, ceea ce face și Molière la rândul său. 10 "Un oarecare făcător de rime, de dincolo de Pirinei Pe scena-i într-o zi închide ani nenumărați și grei. Aici ades eroul unui spectacol fără de perdea, Copil în primul act, devine în ultimul bătrân sadea." (n.tr.) 11 V. lucrarea lui Paul Hazard, La crise
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comic al tragicului existenței absurde, deci al temei care l-a preocupat constant, încă din frămîntata și răzvrătita adolescență. În fragmentele de Jurnal din această perioadă și chiar în paginile pamfletelor din Nu, găsim expresii timpurii ale acestei obsesii:" Problema rimelor încrucișate este tot atât de importantă ca problema războiului, a morții, a națiunilor, a revoluțiilor sociale. Se pot cumpăra, și una și celelalte, cu aceeași monedă: două cepe de apă"59. Ca argument al ipotezei alternative, semnificativ este faptul că majoritatea studiilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Smărăndița, Dă mult, mai dădămult, Urmuz merge mai departe, la a pune în discuție schema însăși, prin umplerea formei cu un conținut aleatoriu, chiar inadecvat. Exemplul cel mai sugestiv este pseudofabula Cronicari, în care un trup sonor ce mimează ritmul, rima și structura speciei, ascunde un vid de substanță semantică, pentru că semnificațiile cuvintelor refuză să se coordoneze într-un tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu atât modalități de defulare, de compensare vindicativă a nedreptăților
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bogat ! Aur, bani, mașini, palate! Cu ce s-o fi...ocupat ? -Cu...afaceri ! Necurate ! EXPLICAȚIE Xenofob n-am fost, și...nu-s ! Pentru oameni am doar...stimă; Dacă într-un vers te-am pus, A fost că-mi lipsea...o rimă ! MAESTRE, VERSUL TĂU...CA APA ! Versul tău e apă vie, Ne duce-n Cer și ne coboară ! Primul ! Că restul, o mie, Apă moartă-s și-apă chioară! URARE PENTR-UN FIU BOLNAV ,,O MIE DE ANI PACE, UN MILION
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
sufletul m-a ajuns din urmă spre seară nu i-am auzit pașii stăteam cu mâinile sub ceafă ars de șoaptele fierbinți ale câmpului la întoarcere am dus apusul pe umeri apoi am plâns împreună cu greierii 30 mai 2011 Iubesc rimele atunci când trăiesc prin vers alb sunt amorezat de versul clasic compun poeme muzicale orchestra din sufletul meu repetă în fiecare seară alăturarea cuvintelor pereche aduce muzicalitate face în ciudă afonilor lumii da rima este rădăcina poeziei nu va muri niciodată
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
plâns împreună cu greierii 30 mai 2011 Iubesc rimele atunci când trăiesc prin vers alb sunt amorezat de versul clasic compun poeme muzicale orchestra din sufletul meu repetă în fiecare seară alăturarea cuvintelor pereche aduce muzicalitate face în ciudă afonilor lumii da rima este rădăcina poeziei nu va muri niciodată ațâță imaginația celor îndrăgostiți prin gări abandonate de acari sub lacrimile colorate ale semafoarelor dar din când în când scriu versuri albe tocmai pentru a nu uita vreodată cât de frumos se împerechează
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
este rădăcina poeziei nu va muri niciodată ațâță imaginația celor îndrăgostiți prin gări abandonate de acari sub lacrimile colorate ale semafoarelor dar din când în când scriu versuri albe tocmai pentru a nu uita vreodată cât de frumos se împerechează rimele sub ochii încercănați ai poeților din alte timpuri 31 mai 2011 Povestea unui alt început Un alt început va veni peste noi, Spre-a-ntoarce o lume la toate-ale sale, Și fi-vor neliniști, tăceri abisale, Un alt început va
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
visez debordant. Mă ard argumente, mă cheamă emoții, Supliciul acesta, râzând, mi-l rezerv, Îți stau lângă suflet, pândit de comoții, Scriind poezie prin fiece nerv. Mă știi, sunt același nebun de iubire, Pierdut prin fantasma lunaticei vieți, Răpus între rime, cerșind izbăvire Prin nopți nesfârșite sau prin dimineți. Rămâi, peste toate, ideea supremă, Uimirea deplină, miracolul pur, Profunda trăire și marea dilemă, Ți-o spun fără teamă și fără-nconjur. Eu las sentimentul să curgă prin plete, Pretind detașarea de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]