2,738 matches
-
domnitorul împreună cu oștenii săi, după fiecare victorie, sărbătoresc și, cu ocazia reîntoarcerii la Suceava, mitropolitul și întregul cler fac o primire deosebită domnitorului. Modelul celebrat în legătură cu persoana lui Ștefan cel Mare este acela al împăratului Constantin, învingător, în 330, al rivalului său, Maxențiu. Tema este utilizată de istoriografia slavonă a mănăstirilor din Moldova. În 1466-1469, mănăstirea Putna, fără îndoială ridicată pentru a sărbători luarea fortăreței Chilia de Ștefan, este înzestrată cu bogate donații, iar biserica este înfrumusețată cu picturi murale. În
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
curînd. Împăratul refuză sa îi recunoască dreptul de monarh ereditar asupra celor două principate, nobilimea maghiară din Transilvania se ridică împotriva sa, în vreme ce polonezii îi reașază pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei. Mihai este un prinț al cruciadei, pe cînd rivalul său Ieremia Movilă se laudă că este moștenitorul Bizanțului, "coborîtor din ginta Flavia a împăraților din Constantinopol". Își așază fratele, pe Simion, pe tronul Țării Românești și obține, în 1597, pentru un alt frate George mitropolitul însemnele patriarhale, mantaua și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
își amintesc de sărbătoarea din 8 noiembrie 1940 de la Iași, în prezența regelui și a lui Antonescu, declarat cu această ocazie "orașul mișcării legionare". Horia Sima este acolo și privește delegațiile tinerilor italieni și germani. Însă Antonescu și Sima sînt rivali, iar generalul își alege colaboratori care n-au încredere în Legiune: Mihai Antonescu, generalul Șteflea, Eugen Cristescu, care a fost șeful Siguranței în timpul lui Carol II... Unii legionari îl acuză chiar pe Horia Sima, îi reproșează ambiția personală și îi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acuză chiar pe Horia Sima, îi reproșează ambiția personală și îi denunță erorile, că n-ar fi "prelucrat" destul armata. În sfîrșit, el nu l-a însoțit pe Antonescu la Hitler la începutul lui ianuarie, se zice, de teamă ca rivalul său să nu-l pună în umbră... Cîștigătorul în această luptă pentru putere este Antonescu, omul armatei și omul Germaniei. Propria sa istorie face din el un far al identității românești, purtătoare a unui proiect politic și a unei misiuni
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Alții se află aici de mult timp, ca losif Chișinevski, Alexandru Moghioroș, Petre Borilă, care provin din Serviciile Secrete Sovietice, și, de asemenea, Bodnăraș. Dej este atras intelectual de persoana lui Miron Constantinescu, care în scurt timp devine un nou rival, odată cu aparent supușii Gheorghe Apostol și Chivu Stoica. La Ministerul de Interne, Drăghici îi urmează lui Teohari Georgescu. Un protejat al lui Dej, Nicolae Ceaușescu, accede la poziția de invidiat de membru supleant al Biroului Politic. Moartea lui Stalin, survenită
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
va fi legat definitiv de Moscova și își va permite să-și ia distanța față de sovietici. Mai mult, după mărturia lui Maurer, Dej l-ar fi desemnat pe Apostol ca succesor, dar Alexandru Drăghici, care deținea Ministerul de Interne, era rivalul lui Apostol și omul rușilor. Ceaușescu permitea evitarea unei rupturi între Apostol și Drăghici și trecea drept un tovarăș rezervat în fața imixtiunilor sovietice în treburile românești. În sfîrșit, Maurer mai remarcă că Ceaușescu era tînăr, poate mai influențabil decît tovarășii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
domnește acolo unde domnește anarhia, anume în sensul exact al cuvîntului: absența oricărei autorități, fie a unui om, fie a unui partid. Eroare. Dar prin mijlocirea acestei erori liderul, oricare ar fi el, își poate întări puterea în interior pe seama rivalilor săi, reinstaurînd ordinea în instituții și în procesul de producție. Acest succes îi permite să-și apropie masele, să le identifice cu lupta lui și să le ceară necesarele și cuvenitele sacrificii. Primul sacrificiu constă în a renunța la controlul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
transformă o relație de reciprocitate într-o relație de dominație, un raport de egalitate, într-un raport de inegalitate. O dată ajuns la putere, Napoleon, și chiar Stalin, nu și-a mai cunoscut prietenii, nu a mai avut decît subordonați sau rivali. Prăpastia imensă pe care-o sapă între el și ceilalți îl ajută să marcheze schimbarea. Altminteri, nu ar mai fi stăpîn pe decizia sa, nici nu ar mai putea comanda după bunul său plac. "M-am trezit obligat într-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a dorinței vedetei de a avea numeroși admiratori. Oricare le-ar fi preferințele, părinții au obligații față de copii, iar vedetele față de toți admiratorii, fără a defavoriza pe vreunul. Atunci, neputînd să-i îndepărteze pe cei neaveniți și să-și elimine rivalii, pentru a rămîne unici, neputînd să-și dezlănțuie gelozia și ostilitatea fără a-și pune în pericol propriile relații cu cei pe care îi iubesc și n-ar putea să tolereze acest lucru, și copiii, și fanii sînt constrînși să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a-și pune în pericol propriile relații cu cei pe care îi iubesc și n-ar putea să tolereze acest lucru, și copiii, și fanii sînt constrînși să dea înapoi. Asistăm la o regresiune a ostilității reciproce, iar atașamentul pentru rivali este mai presus. Conflictul se transformă în alianță. Unii renunță la un privilegiu, la o exclusivitate din trecut, ceilalți la ideea că ar obține una în viitor. Pornind de aici, distanța datorată neîncrederii și urii se reduce, toți se identifică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Acesta o vede ca o ruptură a contractului tacit între membrii săi, scînteia care provoacă explozia bruscă a ostilității ținută îndelung sub control. Să nu uităm că este vorba de constrîngere. Am abdicat de la personalitatea noastră pentru a deveni asemenea rivalilor noștri. Egalitatea și dreptatea răsplătesc această trudă întru limitare. Orice transgresiune constituie o provocare și pune utilitatea ei sub semnul întrebării. De aceea, ele constituie pentru noi un fel de violență, iar democrația presupune o disciplină interioară severă: fiecare este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimii decît în cea a indivizilor și întrucît trebuie să știm a folosi orice material, nu ezit s-o abordez. Despre ce este vorba însă? Conform psihanalizei, copilul, mai precis băiețelul, își dorește mama și se opune tatălui. Pe acesta, rival în dragoste, ajunge să-l urască de moarte. Această rivalitate îi jalonează viața și determină evoluția personalității sale, căutarea unui deznodămînt în conflictul cu părinții marchează complexul familial sau al lui Oeudip și este hotărîtor pentru raporturile lor ulterioare. În
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
practicile care s-au aclimatizat. Știința este precum cocoșul care cîntă cît încă este noapte. Ea aparține timpului său, zilei sale, numai dacă le precede. Iată care este valoarea ei și pentru omul de acțiune în stare să-și întreacă rivalii mai ignoranți sau avînd mai mult respect pentru tradiție și pentru cercetătorul aflat în căutarea unui domeniu nou unde să-și exercite talentul și curiozitatea. Dacă perspectiva unei ere a mulțimilor la nivelul întregii planete este adevărată, atunci această carte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Massimu Popu,care reprezintă o frescă a situației din sud-estul Europei, începând din 1875 și până la încheierea războiului. Autorii considerau chestiunea orientală un rău învechit ce muncește Europa de multă vreme, văd în Turcia un punct de întâlnire al tuturor rivalilor Constantinopolului, un punct al echilibrului european. Prezintă diplomația europeană într-o activitate febrilă, de căutare a unei formule pentru a îmbunătăți soarta creștinilor din Imperiul Otoman. În timpul dezbaterii de către Corpurile legiuitoare a convenției româno-ruse din 4/16 aprilie 1877, Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
incomplet definită și susținută social. Nu există, de exemplu, reguli clare în legătură cu responsabilitățile tatălui vitreg față de copii (este prieten, tată, un fel de unchi?), nu sunt sedimentate social relațiile dintre fostul soț și cel actual (ar trebui să fie prieteni, rivali sau pur și simplu străini?). Recăsătoririle nu au același suport material și afectiv din partea familiei și a rudelor ca și prima căsătorie. În finalul acestui subcapitol, se impune să subliniem faptul că la fel ca divorțul din prima căsătorie, decizia
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în spirit sociobiologist: programați să-și reproducă genele prin urmași, ei sunt foarte atenți ca nu cumva partenerul să „calce strâmb” și copiii să nu fie ai lui. Ca și în lumea animală, își păzește consoarta cu toate mijloacele de rivalii masculi. Interpretările sociobiologiste sunt fragile în fața realității că gelozia, atât la femei, cât și la bărbați, diferă enorm de la cultură la cultură. Ele nu pot explica această variabilitate, dar nu înseamnă că sunt total eronate. Între femei și bărbați există
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
in America, Free Press, New York. Westermark, E. (1894), The History of Human Marriage, Macmillan, Londra. White, E., Epston, D. (1990), Narrative Means to Therapeutic Ends, Norton, New York. White, G. (1981), „Jealousy and partner’s perceived motives for attraction to a rival”, în Social Psychology Quarterly, 44-1. Whitley, B. (1988), „Masculinity, feminity and self esteem”, în Sex Roles, 18. Winch, R. (1958), Mate Selection: A Study of Complementary Needs, Harper Row, New York. Winch, R. (1967), „Another look at the theory of complementarity
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Rezolvarea definitivă, din perspectiva dreptului public european, a acestei probleme care, datorită antecedențelor sale, a avut implicații și în problema orientala, avea să fie consacrată de Congresul de la Viena. Așadar, conjunctură politică din Europa de Nord a fost controlată de Rusia. Între rivalii săi, din rândul Marilor Puteri, care i-au contestat calitatea de leader al amintitei conjuncturi, cea mai serioasă a fost Franța. Politică Franței revoluționare și, apoi, napoleoniene în Nordul Europei nu s-a deosebit, așa cum s-a constatat, esențial de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Metternich et l'unità europea, în "Nuova Rivista Storica", Anno XXXIII, Luglio-Dicembre 1949, Fasc. IV-VI, p. 426; vezi și p. urm., pentru detalii care explică această sintagma. Rusia, ceea ce i-a asigurat controlul asupra conjuncturii politice din Europa de Nord. Între rivalii săi cei mai redutabili din rândul Marilor Puteri care i-au contestat pretenția de leader nu numai al sistemului politic din Nordul Europei, ci și al problemei orientale, a fost Franța. Deși, oricât de paradoxal ar părea, tocmai diplomația ei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de deschisă, sugerând conversații interesante cu analize non-realiste convergente. De exemplu, Alexander Wendt (1999: Cap. 6) demonstrează că ordinea anarhică funcționează foarte diferit când actorii se percep unii pe alții ca fiind "inamici", gata să se distrugă unii pe ceilalți, "rivali" care concurează dar care nu amenință supraviețuirea celuilalt și "prieteni" care au renunțat la forță în relațiile dintre ei. Realismul în fapt devine un caz special de inamiciție, și anume ceea ce Wendt numește anarhie "hobbesiană",. Suveranitatea, înțeleasă ca dreptul la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
renunțat la forță în relațiile dintre ei. Realismul în fapt devine un caz special de inamiciție, și anume ceea ce Wendt numește anarhie "hobbesiană",. Suveranitatea, înțeleasă ca dreptul la integritate teritorială și independență politică, transformă relațiile după modelul celor existente între rivalii lui Locke, cu rivalitatea substanțial moderată de abolirea războiului de agresiune. Mare parte a realiștilor subestimează totuși semnificația instituțiilor, așa cum se sugerează în titluri ca "The False Promise of International Institutions"11 (Mearsheimer 1994/5) și Sovereignty: Organized Hypocrisy 12
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
susțin ideea că statele sunt interesate de "avantajele relative"aceasta însemnând avantaje evaluate în termeni comparativi (cine câștigă mai mult?), neoliberalii susțin că statele sunt preocupate de maximizarea "avantajelor absolute" o evaluare a propriei lor bunăstări, independent de cea a rivalilor lor (cum pot face să câștig mai mult?). Prin urmare, neorealiștii spun că statele vor fi reticente la cooperare dacă se vor aștepta ca rivalii lor să câștige mai mult. Instituționaliștii liberali, pe de altă parte, cred că relațiile internaționale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
preocupate de maximizarea "avantajelor absolute" o evaluare a propriei lor bunăstări, independent de cea a rivalilor lor (cum pot face să câștig mai mult?). Prin urmare, neorealiștii spun că statele vor fi reticente la cooperare dacă se vor aștepta ca rivalii lor să câștige mai mult. Instituționaliștii liberali, pe de altă parte, cred că relațiile internaționale pot să nu fie doar un joc de sumă nulă, deoarece multe state se simt suficient de sigure ca să-și maximizeze propriile avantaje, fără să
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
contratendințe care pot fi identificate. Realiștii ar susține că liberalii, precum Ohmae, s-au grăbit când au anunțat decesul statului-națiune. Ei le-ar putea reaminti entuziaștilor favorabili globalizării ca formă preferată a comunității politice că statul-națiune nu are încă niciun rival serios. În prezent, în lume există peste 200 de state-națiune care-și afirmă independența politică. Realiștii citează un număr de competențe importante reținute de stat în ciuda globalizării, inclusiv monopolul asupra armelor de război și al utilizării lor legitime și dreptul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ales când este mânată de orgoliu și ambiție - să fascineze și chiar să subjuge caractere bărbătești dintre cele mai puternice. Este cunoscută, În acest sens, isprava din Antichitate a Dalilei, care, plătită de filisteni să-l prindă pe puternicul lor rival Samson, l-a ademenit pe acesta și l-a fermecat cu nurii ei, iar apoi i-a tăiat părul, În care-i stătea toată puterea.) Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasmtc " Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm" Zeflemeaua ca lâna: dac-o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]