4,067 matches
-
avea cum să se mai întâmple. Starea de voie bună a copiilor se risipea văzând cu ochii. Pe bancă, Rosa, așezată pe genunchii lui Alice, a început să plângă, fluturându-și supărată ursulețul roz fosforescent. Theo, care stătea în căruciorul Rosei, scotea sunete iritate, prevestitoare de plâns. Alice s-a uitat din nou la ceas și s-a încruntat. Lui Hugo nu-i stătea deloc în caracter s-o dezamăgească așa. Fără îndoială că exista o explicație rațională, dar femeia își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și Theo, care părea să aibă un apetit nelimitat pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară, iar ochii întunecați, care mai devreme fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai putuse salva din cadourile care-i fuseseră trimise Rosei la naștere. Restul fusese donat de Jake, cu mult timp în urmă, adăposturilor pentru vagabonzi. Când îi fusese prezentat, Rosa se aruncase asupra ursulețului cu un strigăt de încântare și-l strânsese la piept ca pe un prieten pierdut. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe-acolo în majoritatea zilelor, a mărturisit Hugo. Poate-poate te văd. Dar nu te văd niciodată. În tăcerea care a urmat, bărbatul a găsit în el un curaj disperat. Să știi c-ai putea să-l părăsești. Să obții custodia Rosei. Alice s-a cutremurat în semn că nu. M-a amenințat că mi-o ia. Cred că vorbește serios. —Cum? Cu ce te-a amenințat? La naiba, Alice. Numai asta și reprezintă un motiv de divorț. Alice și-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
autopedepsire calvinistă e asta? Nu meriți ceea ce ți s-a întâmplat. Ceea ce meriți e o șansă ca să te liniștești. Alice își frământa mâinile. Ei, nimic din toate astea nu mai contează. Ceea ce e cel mai important e să-i ofer Rosei o copilărie fericită și sigură. Alături de ambii părinți. Așa cum am avut eu. Chiar dacă unul dintre părinți e nebun? Tu singură ai spus că nu pricepi de ce s-a însurat cu tine. —Cu toate astea, se pare că e atașat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
confidentă a lui Alice, era la curent cu toate detaliile. Inclusiv cu amenințarea privind răpirea nepoatei. Până acum reușise, cu eroism, să-și țină sentimentele vulcanice pe acest subiect sub preș. —Ei, știi, i-a răspuns Alice absentă, surâzându-i Rosei care împingea în sus butonul de volum cu mânuțele ei grăsuțe. „Bobby Shaftoe“ a izbucnit asurzitor. Nu, draga mea, nu știu. Spune-mi. Alice a tăcut, apoi cuvintele i-au venit în gură ca un torent. — Azi-dimineață m-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și-a mai revenit? Într-un final, autodisciplina pe care mama lui Alice și-o impusese a cedat. Crede-mă, draga mea! Oamenii ca el nu-și revin. Ți-ar fi mult mai bine ca mamă singură. Și ție, și Rosei. Divorțează odată! —Mamă! a exclamat Alice. Ce vrei să spui? Ceea ce vreau să spun de-o veșnicie. Doamna Duffield era acum lansată pe panta furiei. —Ai putea să divorțezi pe motiv de comportament inacceptabil. Jake te-a târât de la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta a spus și Hugo. A spus tot ce mi-ai zis și tu acum. Draga mea, cu cât aflu mai multe despre Hugo ăsta, cu atât mai mult începe să-mi placă de el. Episodul când a salvat ursulețul Rosei a fost pur și simplu adorabil. Eroic chiar. Alice a simțit un junghi dureros la amintirea acelor clipe. Asta e în afara discuției. Da? De ce? Pentru că relația cu Hugo e imposibilă. Eu rămân cu Jake și cu asta basta. Sunt responsabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tot acest timp Alice s-a gândit ce să facă. Pe de-o parte, i se părea că merita ceea ce i se întâmpla, pentru că și ea fusese infidelă. Pe de altă parte, amândoi căzuseră de acord să rămână împreună de dragul Rosei. Sentimentul ei de nefericire se acutiza. În timp ce colecția de aftershave și garderoba lui Jake creșteau în ritm sigur. Până la urmă, Alice s-a decis să continue să meargă la ședințele de consiliere. Poate că doctorul Hasselblad avea răspunsul la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
celelalte puncte forte. Degetele lui Alice s-au încordat pentru aruncare. —Alice, a implorat-o Jake cu blândețe, ceea ce vreau să spun este că nu cred că mai are vreun rost să încercăm să facem căsnicia să meargă. Ție și Rosei v-ar fi mult mai bine fără mine. Borcanul de gem s-a izbit de podea și s-a făcut țăndări. Pământul s-a împrăștiat peste tot. — Vrei să spui...? Jake a tresărit șocat la auzul zgomotului produs de borcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sclipitor al lui Jake fusese flancat de o cutie goală de fasole într-o mână și de un borcan de gem în cealaltă mână. În timp ce prima serie se difuza, o a doua intrase deja în producție, și asta spre încântarea Rosei, care sărea pe poponeț la fiecare episod, arăta cu mânuța către ecranul televizorului și zicea „Dada“. Acum că nu mai trăia în minciună, relația lui Jake cu fiica și fosta lui soție era de-a dreptul înfloritoare. Aproape la fel de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile ascuțite. Noroiul acoperea cam
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu am nevoie de ei, la o adică. - Dar de ce nu-i numeri, scriitorașule? Știu că ai vrea să-i numeri. Nu face pe niznaiul, pe mine nu mă poți păcăli. Oho, ce-ai mai vrea! Curiozitatea este incomensurabilă, te roade prin interior ca un vierme, te consumă încetul cu încetul, acum o bucată, pe urmă altă bucată. Nu va mai rămâne nimic din tine... Hmm... Curiozitatea, ca o gheară care îți scrijelește creierul. Chiar acum te întrebi câți bani sunt
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o pui sub semnul întrebării - de un iepure erou. Există un iepure cu tupeu, e adevărat, dar îl poți găsi numai prin desenele animate, Bugs Bunny ăla care face tot timpul figuri și îi trage pe toți pe sfoară, în timp ce roade din morcov, dar ascultă la mine, scriitorule, acolo este o aiureală, copiii pot fi păcăliți ușor, sunt creduli, înghit orice snoavă, vai, ce iepuraș drăguț, mai vrem un episod, aplaudăm încântați, uraaaaa, desene și bomboane care afectează dantura, copiii stau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? Când deschise ușa, simți cum cerul se prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui călău pe care îl vedea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
târziu. Cuvintele ei... Să mă faci de rușine, în fața unor străini” nu le putea uita. Tonul ei cald, liniștit, fără nicio urmă de patimă, îl duru mai cumplit decât orice pedeapsă. De atunci, simte o cumplită suferință lăuntrică, care îl roade, îl roade neîndurător și astăzi. - Iartă-mă, Fata!... Iartă-mă, că n-am vrut!... gemu el atât de îndurerat, atât de mâhnit, încât îl duru carnea de pe el. Iartă-mă, Fata... Te rog, iartă-mă! Strigă în el durerea mistuit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei... Să mă faci de rușine, în fața unor străini” nu le putea uita. Tonul ei cald, liniștit, fără nicio urmă de patimă, îl duru mai cumplit decât orice pedeapsă. De atunci, simte o cumplită suferință lăuntrică, care îl roade, îl roade neîndurător și astăzi. - Iartă-mă, Fata!... Iartă-mă, că n-am vrut!... gemu el atât de îndurerat, atât de mâhnit, încât îl duru carnea de pe el. Iartă-mă, Fata... Te rog, iartă-mă! Strigă în el durerea mistuit de gânduri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei alte lacrimi alunecând una după alta, ca mărgelele, până sub bărbie. Ea, în tăcere, își șterse lacrimile cu dosul palmelor, oftând adânc. Iorgu avea privirea ațintită pe chipul ei, care semăna cu o floare frumoasă, a cărei radacină era roasă de o insectă neagră. Și, tot gândindu-se așa... se pomeni singur în casă, într-o altă realitate, strigând: - Sunt vinovat, Doamne, sunt vinovat!... Pedepsește-mă, Doamne, cu cea mai grea pedeapsă... pedepsește-mă! E noapte târziu, târziu după miezul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
numai a ta. În durerea morală cât și în cea fizică, omul e osândit să se mistuie singur. Există suferințe pe care trebuie să le consumi până la capăt. Stau în tine ca un șobolan într-un cadavru. Trebuie să te roadă până la os, până nu mai ai carne deloc si nu mai suferi. Până la urmă ajungi la capătul durerilor. În fața ferestrei, Iorgu încruntat privește afară în întuneric. E noapte, e liniște... Plopii înalți, fremătători din fața casei îsi scuturau frunzele îngălbenite de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
făcea că, în fața lui, la capătul patului stătea o făptură... O nălucă cenușie, cine știe de când stătea ea acolo, și, întinse o mână spre el. Iorgu se simți fără nicio apărare în fața ei. Poate, chinul si groaza care l-au ros atâta, s-au închegat ca un nor de spaimă, si a prins trup în această făptură... Poate!... Simțul de apărare îi strigă în ureche... să nu încerce să vadă chipul acelei făpturi, ca să nu înnebunească de groază. ”- Deci...e”dublul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din pândă... Încremenit aștepta... simti un nod în gât. Își strânse fălcile să nu-i clăntăne dintii din gură. - Iartă-mă, Fata... iartă-mă!... își ceru el iertare în gând. ”Doamne, iartă-mă!”, trimise el un gând către Dumnezeu. Îl rodea ceva... O neliniște, o frământare îl împiedeca să-și deschidă ochii. Simtea că trebuie să facă ceva... dar, ce anume?!... ”- E prea târziu... e prea târziu!” îi șopti o voce dinlăuntrul lui” Broboane reci de sudoare îi scăldau fruntea. Prin
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de rob. Așa s-a deprins, de mititel; că, după ce a urmat, copil fiind, clasele primare, s-a dus la o școală de meserii. Tot opera bunicului, cred, altfel, nu văd cum aș putea să răspund Întrebărilor care, mă tot rod, zi și noapte. În școala de meserii, În liceul acela, se Învățau lucruri cu cap despre vie, despre vinuri, despre câte și mai câte de-al de astea. Și, pe acolo, prin toate școlile alea, Costică a dat peste oameni
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nevoie! <vic47>: îmi iubesc soția, sidonia <vic47>: îmi pare rău <sabina>: eu aștept <sabina>: tu poate o iubești <sabina>: dar iubirea voastră nu te mai împlinește <sabina>: de aceea ești pe mirc <sabina>: tu nu știi, dar un vierme va roade deja rădăcina <sabina>: ești singur și depresat, si nu găsești înțelegere la ea <vic47>: cine ți-a spus asta? <sabina>: trebuie să-mi spună? <sabina>: ți-am spus: sunt frumoasă și deșteaptă <sabina>: viața m-a făcut să devin o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Ann poate nu era fiica lui; Helga, pofticioasă cum se dovedea, poate se mai Însoțise cu vreun bărbat În vremea În care... CÎnd am intrat aici, am intrat În casa fiicei mele!... Intrase și nu ținuse deloc seama, asta Îl rodea. Și, mai ales, pînă unde s-ar fi Întins - se Întreba - pofta, spre cine, dacă, altundeva, s-ar fi ivit, ipotetic, un alt prilej? Spre propria soră, dacă ar fi avut? Spre mamă, dacă ar mai fi trăit? Spre Rusoaică
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Înlocuită cu femeia-buruiană - tot culesese, fără nici o strădanie, Thomas; bălării de leac; chiar Îl vindecaseră; se dovediseră femei potrivite lui și altora ca el - prin similitudine, bărbați-bălărie. Iubiri vegetale cuprindeau trupurile tinere apropiindu-le, strîngîndu-le, uscîndu-se după primele inflorescențe; uneori, rodeau: plozi rămași În poalele unor mame prea june și nepregătite să crească un om, nici ele nu crescuseră destul, unele erau Încă niște copile. Fetele, tot mai multe, nu vroiau să ajungă În ghiveciul visat cîndva de mamele și bunicele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]