4,307 matches
-
nu sunt din casa sa, pentru a-i prezenta spre venerație bazându-se doar pe viața lor, mai ales fiindcă uneori îngerul Satanei se transformă în înger de lumină (2Cor 11,14). Atotputernicul și milostivul Dumnezeu, prin harul căruia amintitul rob al lui Cristos l-a slujit cu demnitate și cu laudă, nedorind ca o candelă atât de minunată să stea ascunsă sub obroc (cf. Lc 11,33), ci voind să o pună pe candelabru, pentru a oferi binefacerea luminii sale
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
stabili apoi o radicală antinomie între Diomo (bărbatul pătimaș) și Andrei (intelectualul ce preferă vieții literatura). Ca atare, conchide Holban, "viața și literatura despart personajele, dar autorul lor are ultimul cuvânt: cei care vor să trăiască viața ca viață sunt robi ai plăcerii, destinați unor roluri secundare, în timp ce ceilalți, cei care suferă, rămân mereu în lumina reflectoarelor îndreptate spre careul magic al scenei". Distincția e totuși pripită, pentru că suferința (efect al reflecției asupra vieții) îi îndepărtează, de fapt, pe intelectuali de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din plutonul comandă, un ansamblu artistic, cu care am avut multe succese, luasem cu el chiar și niște medalii de aur pe trupele MAI pe țară. Cântam pe două voci, eu tenor și Rică bariton “1 Mai”, din “Hernani”, “Corul robilor”, cu intrări și ieșiri, în locul orchestrei, unde era cazul interpretam tot noi, încât mulți, din bărcile de pe apa Herestrăului se apropiau și ascultau cu uimire cele două glasuri într-o perfectă armonie și nu-și puteau da seama cine suntem
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
exaporitului Mavrocordat, Nicos se întâlni cu un fost coleg de școală și se bucură când îl văzu. Voia să împărtășească și altuia bucuria lui; îi povesti de norocul lui, de nuntă, de Lavinia, de părinții ei. El care fusese luat rob de la zece ani și-l cumpărase Cacavela cu patru galbeni de la ieniceri, ca să-l învețe carte... Acum unde spuneai că mergi? Ah, nu ți-am spus, cumnatul lui socru-meu, Nicos Mavromatis, îl cunoaște pe exaporit și mi-a găsit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încet și mai puțin distincte ca atunci când era departe. Se opri și nu mai înaintă până nu auzi aminul de încheiere. Se apropie și privi cu atenție fața monahului. Acesta zâmbea ca și cum i-ar fi citit spătarului gândurile. Deci fusese rob, urechea stângă era despicată într-un anume fel, cum o taie turcii când robesc băieții de mici copii, are barba deasă, deci nu este eunuc, - o, Doamne, ce-mi trecu prin gând, eunucii nu se pot călugări - și este tânăr
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
După ce i-a povestit durerea lui, starețul l-a mângâiat pe cap și i-a spus: ,,Înțeleg, înțeleg, ai pierdut ceva drag, uite, eu o să fac un acatist la icoana Sfântului Mina - sfântul lucrurilor pierdute; o să mă rog pentru tine, robul lui Dumnezeu Mihail, dar iapa n-o s-o mai găsești, împăcarea este cea pe care trebuie s-o afli“. Sta acum și se întreba: oare liniștea pe care o dobândise atât de greu la mânăstire la Sfânta Ecaterina, acolo în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văd în jurul meu. Mi se părea că-l aud pe tata făcând politică și căinându-i pe săracii greci care n-au voie să bată clopotele nici de Paște, povestind despre pirații arabi care prind creștini și-i vând ca robi, despre jugul greu al pașalelor și vizirilor care nu mai contenesc să împileze, despre cei din devșirmé - copiii de creștini vânduți sau prinși de mici, turciți și crescuți ca niște câini în școlile de ieniceri, care se dușmănesc și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
va ridica metocul mânăstirii de la Muntele Sinai. O să vorbească domnitorului să-l aducă pe monahul acela din mânăstirea Ivir de la Athos, ca să întărească, aci în Valahia, rețeaua. Egumenul de la Sfânta Ecaterina îi spusese că vizirul îl cumpărase pe acela ca rob de mic copil și, bolnăvicios fiind, îl dăruiseră patriarhului de la Constantinopol. Cum spusese egumenul? Parcă Antim zicea că se numește sau Andrei? O să-l întrebe pe Ianache Hartofilax. Vodă răspunse la salutul celor doi boieri și, zâmbind tot atât de nevinovat, anunță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se facă sfeștanie cu pomenirea răposatului și la curțile domnești de aci și de la Cotroceni. Spătarul Mihai se trezi făcându-și cruce, în timp ce în gând își spunea: „S-ar putea să scăpăm fără război și lupte. Doamne, ai milă de robii tăi”. Singurul nedumerit era Constantin stolnicul. Ținea documentul în mână. În timp ce vorbise mitropolitul îl citise pe furiș. Prin el era consfințită puterea testamentului doamnei Ilinca în primul rând în favoarea lui. Se uita la finul și nepotul său cu admirație. Iscusit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este la Snagov? Da, așa îmi pare, și Mihai făcu în minte niște legături. — După cum știu, a fost prins cu arcanul pe când era copil de șase ani de pe undeva din părțile de răsărit ale împărăției sultanului. A fost vândut ca rob unei căpetenii de ieniceri. Acesta l-a dat două zile pe săptămână să învețe carte pe lângă un dascăl de la școala copiilor de casă, în rest îl punea să-i facă toate treburile casei. Se spune că deși era copil îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încât veștile trimise de Kuciuk Selin pașa să ajungă la Adrianopol după ce va fi sosit solia trimisă de voievod. Luni 9 aprilie 1703 seara, în biserica domnească, mitropolitul Theodosie cu diaconii săi în stihare albe argintii citeau acatist pentru însănătoșirea robului lui Dumnezeu Io Constantin Voievod. Din strane răspundeau călugări de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din policandru. Erau toți și totuși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prea am, ascult și eu în biserică atunci când cântă popa: „De moarte te teme...” și mi-o iau gândurile înainte și-mi descopăr sufletul păcătos care nu se mai roagă și nici nu mai urmărește taina liturghiei. Îmi zic atunci, robul Domnului, Io Constandine, ce faci este oare treaba ta? Ce spunea vlădica Theodosie, nu de moarte să ne fie teamă, ci de înspăimântătorul județ, să nu ajungem la tronul lui Hristos pe căi ocolite. Dacă vrei să ții poteca dreaptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu cei doi desagi. „Cine mai vine cu noi?”, întrebă el sec. Neprimind nici un răspuns și citind mirarea în ochii ierarhului său, declară rebel „Eu pe Leu al meu nu-l las, nu-mi trebuie cal. Binecuvântează, sfinția ta, ieșirea robilor lui Dumnezeu Gherasim ieromonahul și a lui...” „Ștefan” se auzi glasul prințului. Așa au pornit pe înserat, ieromonahul în față călare pe Leu, apoi măgarul cu desagii și în urma lor, pe căluț, Ștefan. Au luat-o pe drumul Câmpulungului. Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Dumnezeu pacea cea de viață făcătoare, apoi se rugă pentru sănătatea și bunăstarea lui Io Constantin Voievod și a doamnei sale Maria cu coconii și cocoanele lor și a întregului popor din țara aceasta. Apoi se rugă pentru sănătatea robului lui Dumnezeu Ștefan și a părinților lui, Costandin și Maria, și, când să ridice tonul la ultimul cuvânt, glasul i se curmă brusc de parcă și-ar fi dat seama de o amenințare, ca să revină țipător: — Ajută-mă, Doamne, pe mine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părinților săi. Ștefan îngână timid un „Doamne miluiește”. Cu glas mare și grav, oarecum pe nas, călugărul își continuă rugăciunea într-o tonalitate minoră: — Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pentru care s-a ridicat această Sfântă Cruce, pomenește pe robii tăi Io Mihai Voievod cel tăiat cu Doamna lui Stanca și coconul lor Petrașco Vodă, precum și pe Radul clucerul, Preda postelnicul, Stroe stolnicul și Voicul pietrarul și fă-le lor veșnică pomenire. Se închinară amândoi tăcuți și se despărțiră de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi inventaria și-i confisca toate lucrurile. Diaconii și arhimandritul duceau cântările deniei iar mitropolitul cum îl privea așa, prin ușa din dreapta a altarului, simți că mecanismul autojustificării începea să pună stăpânire pe cugetul său. Dacă voievodul ar fi fost rob, și duse mâna la urechea despicată ascunsă vederilor altora sub părul cărunt și sub vălurile camilafcei, dacă ar fi fost și el rob..., își mai spuse o dată prelatul - și imaginea pieții bătute de soare în care fusese adus ca să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
altarului, simți că mecanismul autojustificării începea să pună stăpânire pe cugetul său. Dacă voievodul ar fi fost rob, și duse mâna la urechea despicată ascunsă vederilor altora sub părul cărunt și sub vălurile camilafcei, dacă ar fi fost și el rob..., își mai spuse o dată prelatul - și imaginea pieții bătute de soare în care fusese adus ca să fie vândut se suprapuse peste alta, tot a unui loc deschis, în care i vedea pe toți Brâncovenii strânși pentru sfințirea crucii înălțate pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mormintele ctitorilor, străbunicii spătarului din partea doamnei Ilinca Basarab. Vlădica nu slujise, sta în scaunul episcopal și asculta pomelnicele pe care le citeau pe nas doi ieromonahi binecuvântând la fiecare pomelnic prinoasele de pe care îl luaseră. Toate fără deosebire glăsuiau: „Pe robul lui Dumnezeu Io Constantin Voievod izbăvește-l, Doamne, de prigoana păgânilor, se roagă pentru aceasta Petru clucerul, Stamate căpitanul, Sevasta, Maria și...” Pomelnicul se înșira monoton, iar atunci când se termina, celălalt ieromonah relua cu glas mare aceeași formulă de început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prea sfințite? — Priveghi. Azi e sfânta zi de vineri în postul lui Sân Petru. — Văz că vă rugați... Pentru nepotul domniei tale, Io Constantin Basarab. Ca și cum ar fi vrut să se dezvinovățească, mitropolitul adăugă blând: Așa sunt scrise pomelnicele. — Pe robul lui Dumnezeu Io Constantin Voievod... veni puternic din pronaos glasul ieromonahului de rând. — Doamne miluiește, cântă toată adunarea creștinilor. Un fel de revoltă îl făcu pe spătar să se încrunte. Venise în zadar la mitropolit. Voise să-l întrebe dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iuda, ci ca tâlharul mărturisindumă, strig către Tine: pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta. Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtășirea sfintelor Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului și a trupului meu. Amin. — Se împărtășește robul lui Dumnezeu Matei... Nu vreau să fiu eu primul, taică, nu mă lăsa să fiu eu primul. De lângă el, Radu îl cuprinse pe după umeri și-i șopti blând: N-avea grijă, atunci o să fiu eu înaintea ta, așa se cade
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nici cu gândul... Lacrimi mari scăldau fața copilului, se uită în jur, zâmbi fericit, nimeni nu-l vedea, acum toți se uitau la neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să mă pedepsești într-atât, Dumnezeule, încât cu trupul rănit și sufletul schingiuit să rămân să-mi trăiesc neputințele bătrâneții, hulindu-mă însumi ca pe un bătrân nebun ce sunt care și-a trimis fiii la moarte, el însuși rămânând rob păcatelor acestei vieți. Ia-mă, Doamne, dă-mi puterea pe care le-ai dat-o lor, fămă să pot zice din tot sufletul: facă-se voia Ta, știind că voia Ta e să intru alături de fiii mei în lumina Ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fluturul sub auru-i, El sub cosița luce. Da tu-l privești și lacrima În gene-ți strălucește... O, spune, muma tânăra! Ce cuget te răpește? Când ochii mei îl căuta, Eu cerc durere-amara, Gândind ca-n cursul anilor Va fi rob el in tară! Martie de Lucian Blaga Din caier încâlcit de nouri toarce vântul fire lungi de ploaie. Flușturatici fulgi de nea s-ar așeza-n noroi, dar cum li-e silase ridica iar si zboară să-și găsească cuib
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
templul lui Osiris la Teba. Pastoforii, hierofanții și neocorii îl așteptau. MAGICIANUL 1 Împăratul caldeean Nabucodonosor trecu prin sabie și foc Iudeea, după care părăsi în grabă locul faptei, luând cu sine mii de care cu avuții și mii de robi, printre aceștia fiind și Daniel și cei trei frați ai săi. Daniel având mare trecere la curtea lui Nabucodonosor, i-a numit pe cei trei frați în funcții de mari dregători. În acest timp împăratul înălța statuie de aur pe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
loc de cinste pus și de urmașul acestuia împăratul Cirus, trăind până la adânci bătrâneți în Babilon, ca om liber și magician de marcă. MAGICIANUL 2 Nabucodonosor-împăratul Caldeei și Babilonului lovi Iudeea pe neașteptate. Arse din temelii Ierusalimul, darâmă templul, luând rob pe Ioachim regele iudeilor și alți zece mii de iudei, plecând cu mii de care încărcate cu bogății neprețuite, aur, argint, pietre prețioase și toate odăjdiile templului. Împăratul poruncă a dat căpeteniei famenilor Arioc, s-aducă în captivitate tineri de os
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]