4,056 matches
-
literaturii nu numai ca un prolific și valoros autor al literaturii pentru copii, ci și ca autor al scurtei, dar influentei proze The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1886)34. Motivul Doppelgänger-ului, care făcuse deja carieră în romantismul german, este reinventat acum din perspectiva abisului psihologic, deschis de universul schizofreniei acute. Victorienii par, în poezie și în proză deopotrivă, obsedați de tema dublului și de trezirea bestialului sau a ilicitului din ființa evoluată. Astfel, Christina Rosetti compune, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
teroare într-un spectacol cu măști pe fundal gotic (ideea transpare cu acuitate și în ecranizarea semnată, în 1964, de Roger Corman). * * * Până a ajunge să se cristalizeze în forma devenită clasică, scriitura lui Théophile Gautier a suferit multiple influențe (romantismul german, pe de o parte, Victor Hugo, pe de altă parte). Proza autorului a împrumutat ceva din inefabilul estetizant prezent în poeziile parnasiene, exercitând o influență puternică asupra artei lui Oscar Wilde.36 Dar motorul terifiantului este, în acest caz
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se dinamizează sub toate aspectele), nuvelele și romanele care apar aici nu mai diferă nici sub aspect artistic, nici sub acela al problematicii sau al atmosferei de cele produse în tradiția terror din Apus. Elementele psihologiste, prezente viguros încă din romantism sau din naturalism, se rafinează, iar obsesivul este exploatat la maximum. Deși teroarea impune un anumit convenționalism scenariilor epice, care trebuie, conform definiției intrinsece, să se grupeze în jurul ideii de anxietate, există numeroși autori români care nu ezită să abandoneze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
redactată într-un stil deopotrivă ludic și parodic. Sugestivă rămâne și sintagma poemation eroi-comico-satiric, plasată, pompos și sarcastic, drept subtitlu la Țiganiada de autorul acesteia, Ion Budai- Deleanu. Mutatis mutandis, efecte parodice asemănătoare sunt degajate de primul nod terifiant din romantism: capitolul Stafia din romanul Elena (1862)49 de Dimitrie Bolintineanu 50, autor considerat de Nicolae Manolescu "excepția onorabilă" (1999: 147) printre scriitori pașoptiști, care, mai toți, au eșuat atunci când au încercat să închege romane. Notațiile din acest roman scris, potrivit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de străină, atât de altfel în ochii observatorului, încât acesta din urmă este dispus să împrumute tropi biblici ca să și-o facă familiară. În pofida ezitărilor stilistice, cauzate de lipsa unui model cult, a limbii neașezate (care va rămâne neîmblânzită până în romantism) și a sufocantelor falduri etice ale narațiunii, proza lui Costin îi poate oferi lectorului curios de astăzi plăcerea descoperirii unor nestemate descriptive, ascunse neglijent în ganga puțin ofertantă a evocării istorice. Cele câteva oaze de teroare scripturală descrise și analizate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
operei lui Negruzzi s-ar fi pierdut, inclusiv valoaroasele povestiri Zoe (1829) și O alergare de cai (1840), ca și Fiziologia provințialului (1840), această bucată singură ar fi putut asigura prestigiul literar al scriitorului, în pofida accentelor xenofobe (în definitiv, tipice romantismului naționalist care bântuia spațiul autohton în perioada pașoptistă) pe care le exală textul. Un transparent exemplu în acest sens este constituit de portretizarea succintă, însă elocventă a fiicei lui Petru Rareș, Ruxandra, devenită soția tiranului Lăpușneanu: "Figura ei avea acea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vestite pre femeile României și care se găsește rar acum, degenerând cu amestecul raselor străine". Oricum, Liviu Leonte afirmă, într-un rând, că autoritatea nuvelei este atât de înaltă, "încât ea a primit, fără a le contraria, atribute aparținând atât romantismului, cât și clasicismului sau realismului" (1980: 189). Lucrul este adevărat, dar poate că motivul pentru care nuvela pare să acomodeze, fără a genera neapărat impresia de contradicție, elemente tehnice atât de eterogene rezidă în însăși faza de modernizare incipientă (implicând
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Nu altfel gândește Dumitru Micu, care subliniază atât melanjul de stiluri, cât și dezechilibrul compozițional (din nou, element definitoriu al barocului), manifestat în cultivarea constantă a unui vocabular eterogen: "Realismul se întâlnește în opera lui Galaction cu cel mai autentic romantism. [...] Cunoscător al expresiei bisericești cu iz arhaic, scriitorul mânuiește totodată depășind, uneori, simțul măsurii neologismul, pe care-l împerechează neașteptat cu termenul neaoș" (1970: 331). În fine, Dim. Păcurariu vede în preotul cu vocație "un virtuoz al limbii", apt de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și empatic traducător de poezie, mulți pasionați de literatură ratează una dintre fațetele cele mai ofertante ale lui Alexandru Philippide: proza scurtă. "Un cosmopolitism romantic și arheologic stăpânește inspirația și studiul lui Philippide" (2006: 387), afirmă Alexandru Paleologu. Din acest romantism de adâncime derivă, probabil, penchant-ul autorului spre obscuritatea fatală și spre barocul sentimentelor. Deși puține ca număr în afară de nuvela discutată de noi în continuare, nu se mai pot cita decât timpuria povestire în formă dramatică Drumul (1920) și povestirea trifocală
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cele mai influente pentru literatura gotică și pentru romanticii englezi în general" (2005: 32): Der Vampir de Heinrich Ossenfelder, Lenore de Gottfried August Bürger și Die Braut von Korinth de Johann Wolfgang Goethe. Cât privește filiera decadentă (ancrată tot în romantism), ar merita menționate prozele Carmilla de Sheridan LeFanu 97, Amena de Alexei Tolstoi, Clarimonde de Théophile Gautier, toate având în centru figuri de vampiri-vampă (femei dispuse, simultan, să iubească și să-și distrugă partenerii), pentru a prelua sugestiile terminologice ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Constantin Negruzzi. Antologie, prefață, tabel cronologic și bibliografie selectivă de Ana-Maria Boariu. București: Ed. Minerva, 1981. Constantinescu, Pompiliu. "Alexandru Philippide: "Floarea din prăpastie"". Alexandru Philippide. Antologie alcătuită și îngrijită de George Gibescu. București: Ed. Eminescu, 1972. 105-112. Cornea, Paul. Originile romantismului românesc. Spiritul public, mișcarea ideilor și literatura între 1780-1840. București: Ed. Minerva, 1972. Costin, Miron. Opere. 2 vol. Ediție critică îngrijită de P. P. Panaitescu, București: Ed. pentru Literatură, 1965. Crohmălniceanu, Ov.S. Literatura română între cele două războaie mondiale. 3
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu În pregătire: Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel 1 Este demn de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
făcea apologia artei ca distilare sintetică a fanteziei. Astfel, un scriitor adevărat ar fi capabil să remodeleze realitatea în acord cu dezideratele subtile ale talentului său. Rețeta teoretică a lui Caragiale este, prin urmare, tributară unor concepții artistice din descendența romantismului. 78 Pentru o bună prezentare sintetică a conceptului de "naturalism", cf. Williams, 1990: 216-219. 79 Pentru o expunere detaliată, cf. Vianu, 1966: II, 88-95. 80 Constantin Ciopraga subliniază, într-un rând faptul că "Galaction are preferințe pentru finaluri dramatice" (1978
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
autoritatea au fost respinse vehement de către iluminiști, pentru ca ulterior să se propună reluarea lor, în cadrul nostalgiei manifestate față de trecut, de către noua mișcare cultural-ideologică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima parte a secolului al XIX-lea care a fost romantismul. Gadamer însă nu este neapărat un filosof neoromantic. El și-a construit propria sa poziție teoretică în legătură cu tradiția și reforma cunoașterii societății prin susținute raportări critice la mișcarea hermeneutică germană. Cei mai de seamă reprezentanți rămân F. Schleiermacher, W. Dilthey
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pledoaria pentru creștinătatea istorică și nu pentru statul modern, pentru comunitatea fraternă împotriva socialismului juridic, pentru inconștientul genial împotriva conștiinței sterile, pentru trecutul mitic împotriva viitorului utopiilor raționale, pentru imaginația poetică împotriva raționării reci. (2, p. 123) Rupându-se de romantism, W. Dilthey a susținut dualitatea dintre natură și trăire în teoria cunoașterii și dualitatea dintre științele naturii și științele spiritului în epistemologie. Prin trăire el apăra domnia eu-lui primordial, a interiorității și a conștientizării de sine, cu care Gadamer nu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ale sale. Ca filosofie, el se află între cei cu "reverențe față de tradiție", manifestate prin cultul exagerat al eroilor, al nobleței venită "de sus", și "sminteala subiectivistă", inaugurată în modernitate odată cu îndoiala carteziană, continuată de solipsismul lui Berkeley, apriorismul kantian, romantismul rousseau-ist preluat de Fichte, Carlyle și Nietzsche. Curentul median atenuează cele două orientări, pentru că "Esența liberalismului rezidă în încercarea de a produce o ordine socială nebazată pe dogme iraționale și de a asigura stabilitatea fără a impune mai multe restricții
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și distincției, iar Locke a promovat în silă ideea că noi cunoaștem acordul sau dezacordul dintre idei, deoarece era un spirit atras de obiectivitate. Din teoria cunoașterii, individualismul a fost prelungit în etică și politică de către J.J. Rousseau și simpatizanți. Romantismul ce a urmat a tins să ducă subiectivismul individualist spre un "anarhism total", calificat de Russell ca "o formă de nebunie", în care se complac și mulți dintre filosofii contemporani. (20, 2, p. 9) Același filosof menționa ca o altă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din punctul de vedere al acestei totalități intră în atenție: ea nu mai trimite la posibilitatea obiectului cunoașterii, ci la posibilitatea meta fizică a reconstituirii lumii în ființa divină și, astfel, la justi ficarea caracterului ei cognoscibil. 1.1.2. Romantismul german Al doilea text care intră în discuție este Der Begriff der Kunstkritik in der deutschen Romantik (1920). Disertația docto rală a lui Benjamin, susținută la 27 de ani, reprezintă o lucrare în care sunt anunțate principalele teme ale gândirii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
vorba de descoperirea infinitului ca mediere (Vermittlung) infinită a spiritului. În același sens procedează și Schlegel, arată Benjamin, definind absolutul ca „mediu al reflecției“, altfel spus ca generare a gândirii în raportarea ei la sine. Teoria cunoașterii este descrisă în romantism în acord cu aceste presupoziții despre natura reflexivă a gândirii. Schema opozitivă subiect- obiect își pierde relevanța epistemologică. De fapt, obiectul este el însuși un sine care se recunoaște ca atare, prin procesul cunoașterii. Termenii teoriei cunoașterii sunt, în interpretarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prezente în Critica rațiunii pure, ci a celor „secunde“, care deschid drumul unei metafizici viitoare. O fac însă scoțând conceptul de „critică“ din domeniul intelectului, pentru a-l citi din perspectiva celei pe care Hegel o numește „rațiune speculativă“. Astfel, romantismul corespunde cerințelor unei „filozofii viitoare“, schițată de Benjamin în 1918. Cu toate acestea, concepția romantică rămâne paradoxală, neconcludentă, într un punct esențial: și anume, în încercarea de precizare a ideii de artă ca Absolut. Continuumul formelor artei, Absolutul nu poate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale revelației. Simbolul presupune unitatea metafizică dintre creat și necreat, formă și conținut, iar din punct de vedere teologic, dintre divin și sublunar. Pro blema este că opera de artă, obiect contingent, istoric, nu poate găzdui o astfel de relație. Romantismul, care exaltă natura sim bolică a artei, apelează pentru aceasta la ipoteza „sufletului frumos“, unitar, aflat în armonie cu sine și fiind, astfel, o oglindire a infinitului. Odată ce individul nu mai este privit speculativ, ci tocmai în caracterul lui tranzitoriu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
experiență“ plecând de la o serie de scrieri, aparent eterogene, ale lui Benjamin. Am identificat, mai întâi, câteva gesturi care îi conferă experienței semnificația unei forme de cunoaștere. Plecând de la scrierile despre drama barocă, trecând apoi prin teza lui Benjamin despre romantismul german și terminând cu scrierile sale zise „urbane“, aceste gesturi se compun în imaginea unei „asceze“ a subiectului și a structurilor sale constitutive pentru a lăsa locul survenirii obiectului în istoricitatea sa originară. Semnele acestei istoricități, arată Benjamin, se înscriu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Mișu Teișanu / 137 IV.4. G.D. Mirea Vârful cu Dor. Preambul la la senzualitatea secesionistă / 142 Capitolul V. V.1. Misticism și alte inefabile simboliste / 147 V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat / 157 V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
privind mai de departe, Angelo Mitchievici cuprinde mai mult și, în acest sens, cercetarea lui capătă anvergură și captează o bogație nebănuită de semnificații, fără a ignora pentru aceasta punctele de vedere și contribuțiile istoricilor de artă. Simbolism, decadentism, naturalism, romantism, până la art nouveau și expresionism sunt concepte care se suprapun parțial sau se opun într-un joc al interpretărilor mai vechi sau mai noi ale acelui conglomerat artistic din jur de 1900 care nu încetează să fascineze gândirea europeană de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
secesionist, termenul care dă și numele a două mișcări, secesionismul vienez și secesionismul münchenez sau german, în cuprinsul cărora simbolismul joacă un rol important. Simbolismul decupează propriul raport polemic cu naturalismul, pictura academică, fie un raport precursorial, de continuitate în raport cu romantismul, prerafaelitismul. Acest caracter polemic este modelat de contextul culturii naționale, subliniat și nuanțat în cadrul culturilor ale căror națiuni se află într-un proces de emancipare precum în Cehia și Ungaria incorporate Imperiului Habsburgic, ulterior Austro-Ungar, în grade diferite de reprezentare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]