4,274 matches
-
mai cum? întrebă individul. E cumva vreo actriță? − A fost ucisă în Los Angeles acum câțiva ani. E un caz celebru. Știți... − Am cumpărat locul ăsta în ’46 și singura angajată care mi-a mai rămas din anii războiului e Roz. Rozzie, vino-ncoa’! Cineva vrea să stea de vorbă cu tine. Își făcu apariția o chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă. Șeful mă prezentă: − Tipul ăsta-i reporter. Vrea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dar? — Nu știu. Îl tratează pe copil ca și cum ar fi din sticlă. Nu iese afară singur. Toate jucăriile lui sunt pentru un copil cu doi ani mai mic. Am senzația că Îl sufocă. Insch ridică o sprânceană, făcând ca pielea roz și fără păr a capului său să se Încrețească. Nu zise nimic. — Nu susțin că n-ar fi fost răpit, spuse Logan, ridicând din umeri. Totuși... — Punct luat, zise Insch așezându-se confortabil În scaun. Spre deosebire de Range Roverul murdar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Uitându-se la televizor. Singurele persoane care puteau să Îi confirme alibiurile erau Jerry Springer și Oprah Winfrey. Și În cele mai multe din cazuri, răspunsurile erau aceleași. — Ei bine, Duncan, spuse Logan după ce termină de citit lista, situația nu prea e roz, nu-i așa? — Nu m-am atins de copiii ăia! Logan se lăsă pe spate În scaun și Încercă din nou metoda mută a detectivului Insch. — Pe bune! Doar am venit direct la voi când l-am găsit pe copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
până să-i pice fisa. Agentul Steve, arătând din cale afară de Îngrijorat, aștepta pe coridor. Chipul lui Își mai recăpătase puțin din culoare și era acum mai degrabă vânăt decât cenușiu; dar arăta oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar nu era de ajuns ca să mascheze vaporii de alcool care ieșeau din el. — Domnule, spuse el cu un zâmbet bolnăvicios și neliniștit, nu cred că ar trebui să conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un fior pe șira spinării. — Totul? Inspectorul știa și despre el că se făcuse muci și se culcase cu Watson? Steve gemu. — Știa că am fost dați afară din pub, știa despre striptease... Îl privi pe Logan cu niște ochi roz, demni de milă: ca un iepure supus vivisecției. — A spus că am noroc că nu m-a dat afară direct! O, Doamne... Pentru un moment, păru că va izbucni În plâns. Apoi liftul făcu „cling“, și ușile se deschiseră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și le smulse, o urmă roz i se contură În jurul gurii. O urmă albă arăta locul unde probabil se aflase turbanul său, iar pielea capului său chel strălucea. Logan sări În poziție de drepți. Deschise gura ca să Întrebe cum ieșise reprezentația din seara aceea, dar inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie. Nu era machiată, iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch o privi uimit. — Kevin, soțul meu. Se trase Înapoi În holul micuț, fluturându-și mîinile. — O, Doamne. — Doamnă Henderson: soțul dumneavoastră nu e mort. Noi... — O, slavă Domnului. Brusc ușurată, Îi pofti prin hol Într-o cameră de zi roz. Scuzați dezordinea. De obicei, duminica e ziua mea de curățenie, dar am lucrat În tură dublă la spital. Se opri și privi prin Încăpere, mutând de pe canapea pe masa de călcat o uniformă de asistentă medicală pe care o dezbrăcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
asasinat. — Bineînțeles, Kevin nu locuiește aici acum... A luat o pauză. Se opri. Asta după ce fiica noastră a dispărut. — Aha. De asta am venit, doamnă Henderson. Îi pofti spre o canapea maronie, plină de umflături, cu pielea acoperită de cuverturi roz cu galben. — Pentru că nu mai stă Kevin aici? E doar temporar. Insch scoase din buzunar un plic de plastic transparent. În el erau două agrafe de păr roz. — Le recunoașteți, doamnă Henderson? Luă plicul, privi cu atenție conținutul, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spre o canapea maronie, plină de umflături, cu pielea acoperită de cuverturi roz cu galben. — Pentru că nu mai stă Kevin aici? E doar temporar. Insch scoase din buzunar un plic de plastic transparent. În el erau două agrafe de păr roz. — Le recunoașteți, doamnă Henderson? Luă plicul, privi cu atenție conținutul, apoi se uită din nou la Insch și păli a doua oară. — O, Doamne, astea erau agrafele preferate cu Barbie ale Lornei. Nu voia să iasă din casă fără ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o oală mare de ceai, care stătea aburind pe măsuța de cafea acoperită cu reviste Cosmopolitan. Toți aveau câte o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea. Doamna Henderson părea de două ori mai scundă. Halatul roz era drapat În jurul ei ca o pelerină. — Trebuia să-i fi luat afurisitul ăla de ponei... Inspectorul se aplecă ușor Înainte. — Îmi pare rău că trebuie să cer așa ceva, doamnă Henderson, dar trebuie să ne spuneți despre noaptea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și numărând florile de pe tapet. Și fundele de mătase albastră. Dintre dungile roz. Doar când Miller ajunse la subiectul Lorna Henderson, fata moartă din adăpostul numărul doi, Logan deveni din nou atent. Numai că, oricât ar fi fost de bun, Miller nu scoase mai multe decât reușise inspectorul Insch. Subiectul În sine Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sistre și lăute, o invocau pe Isis cea Veche în nopțile cu lună plină, purtau veșminte plisate de in de culoarea onixului, de culoarea Nilus-ului, de culoarea florii de lotus, știau să prepare parfumul sacru, khfir, descriau temple din granit roz vechi de trei mii de ani. Preceptori culți explicau că în țara aceea fuseseră inventate agricultura și știința hidraulică, vitală într-un ținut unde nu plouă; spuneau că Alexandria era cel mai însemnat centru de schimburi culturale și științifice; susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
linișteau pe Tiberius și pe senatori. Vioiciunea acelei curți deveni repede cunoscută la Roma, la fel ca datoriile lui Herodes și îmbătătoarele experiențe ale lui Gajus, fiindcă unele bârfe au ajuns și în scrierile austere ale istoricilor. Statuia din cuarț roz Explorând regala domus a Antoniei, Gajus descoperi într-o mică încăpere un templu domestic, un lararium, așa cum se obișnuia la Roma din vremea Republicii. Deschise ușa. Nu era un lararium. În penumbră, într-un fel de tabernaculum, ședea o divinitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un lararium, așa cum se obișnuia la Roma din vremea Republicii. Deschise ușa. Nu era un lararium. În penumbră, într-un fel de tabernaculum, ședea o divinitate necunoscută, o tânără mamă care ținea în brațe un copil. Era sculptată în cuarț roz, strălucitor - avea pe cap o semilună și își sprijinea picioarele pe un glob în jurul căruia era încolăcit un șarpe. Într-un colț ardea un parfum, însă era atât de puternic, încât se desprindea foarte lent de la pământ. Se întoarse, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numele care se nasc din singurătatea și din teama noastră, căci tu o poți chema pe Mama cu toate numele iubirii. Eu trăiesc aici, spuse, și o chem în fiecare zi. Deschise o ferestruică. — Privește. În penumbră, statuia de cuarț roz reflecta tremurul flăcării parfumate. Gajus, retrăind spaimele inutile din Samothracia și din Didymaion, spuse: — N-am văzut și n-am auzit vreodată un zeu care să răspundă rugăciunilor noastre, chiar dacă sunt disperate. Bătrânul fu frapat de adânca lui tristețe. — Zeița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de care mă Îndrăgostisem; eram după vacanță, când Îi scrisesem o scrisoare; Îmi răspunsese și am fost fericit toată vara. Atunci când urcam Împreună cu E. pe acea străduță, a avut loc această destăinuire. „Ești prea poet, le vezi toate În culori roz“; „De ce?“, Întreb eu fericit și speriat În același timp, „a fi poet e un lucru minunat, nu există ceva mai Înalt decât să fii poet!“, mai adaug; „Da, dar trebuie să fii mai realist!“, „Cum adică mai realist“, „Mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suporta indivizii care asudă În palmă. Mi s-a părut că palma ei era umedă și flască. La Întoarcere, În tren, a Început să plângă din senin; Îi curgeau lacrimile fără să anticipeze plânsul. Fața Îi era imobilă, o marmoră roză pe care se scurgeau două dâre de apă ca două șuvițe de izvor, tăind piatra albă a muntelui. Nu i-am adresat nici o vorbă. Din când În când, Își mușca buzele până la sânge. Nu privea În afară. (duminică) Toți mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
merge? - Mai bine decât în alte dăți, mai puțin bine ca în cele mai bune zile ale mele. Mam, îți place? spuse Kara, arătându-i mamei unghiile, proaspăt vopsite în negru. - Foarte frumos, scumpa mea. Mă cam săturasem de atâta roz. Îl poți vedea peste tot în zilele noastre. A devenit de-a dreptul convențional. Kara se ridică doar pentru a aranja perna de sub capul mamei sale și apoi își reluă locul jos lângă pat, sorbind zgomotos din paharul de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Acum Cheryl Marston își vedea mama și tatăl, la un Crăciun de acum câteva zeci de ani, scoțând la iveală timizi bicicleta pe care Moș Crăciun o adusese de la Polul Nord. Privește, iubito, Moșul ți-a lăsat chiar și o cască roz să-ți protejeze căpșorul... - Aaaaauuuu... Tușind și înecându-se, fiind imobilizată de lanțuri grele de metal, Cheryl devenise aproape o jucărie; acum, era din nou trasă afară din apa opacă a heleșteului cu ajutorul unei frânghii și a unui scripete fixat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre binele ei. Va fi mai fericită în felul acesta. Iată, avea ceva pentru ea. Roy deschise o ușă și scoase la iveală o bicicletă Schwinn nou-nouță. Cu panglici colorate pe coarne, o roată de rezervă - până și o cască roz să-i protejeze căpșorul. Cheryl se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise nările, pentru a lăsa moartea reconfortantă să îi pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trebuit să fii acolo, mamă. Cred că i-am dat gata. Kara stătea pe marginea scaunului, ținând în mână paharul de cafea Starbucks, căldura lui armonizându-se perfect cu temperatura pielii umane - temperatura pielii mamei ei, de exemplu, piele încă roz, încă strălucitoare. - Scena a fost doar a mea pentru 45 de minute. Ce zici de asta? - Tu...? Acest cuvânt nu făcea parte dintr-un dialog imaginar. Femeia chiar se trezise și rostise cuvântul cu o voce foarte fermă. Tu. Kara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
marginea tejghelei să ia o plasă, mi-am ridicat privirea și pentru o clipă am fost confuz: peste ceea ce vedeam părea să se suprapună imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă uit în vitrina unui magazin cu felicitări. O felicitare cu însănătoșire grabnică- asta era ceva. O scuză ca să mă gândesc la Stacey în vreme ce-i alegeam o felicitare drăguță și extravagantă, care să-i ridice moralul. Am ales ceva foarte roz și înflorat. Îmi amintea de ea- trandafirii și florile de sângele-voinicului înfățișate aveau un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
reală. Câteodată aveam impresia că Sally vede foarte bine: a fost un copil foarte precaut - așa fusese dintotdeauna - și, în vreme ce Ben fusese copilașul meu, Sally îmi păruse adesea mai degrabă o egală. Și totuși, în momentul acesta, privind la trandafirii roz de pe felicitare, mă simțeam de vreo șase ani. E așa un scump, Charlie al meu, m-am gândit eu. Doar un băiețel și el, cu tot postul lui cu multă putere și păr cărunt. Trebuie să am mai multă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]