3,185 matches
-
poți să înțelegi ceea ce încerc să-ți spun. De fapt, ești singura din lume care ar putea înțelege. Mă gândesc la tine mai mult ca oricând. Plouă astăzi și duminicile ploioase sunt groaznice pentru mine. Când plouă, nu pot spăla rufe și, deci, nu pot călca. Nu mă pot plimba și nu pot să stau întins pe teras\. Tot ce-mi rămâne de făcut este să ascult la nesfârșit Kind of Blue și să privesc ploaia pe fereastră. După cum ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iernii, dar în viața mea nu s-a petrecut nici o schimbare semnificativă. Mergeam la ore fără nici o tragere de inimă, lucram trei seri pe săptămână la magazinul de discuri, reciteam din când în când Marele Gatsby, iar duminica îmi spălam rufele și îi scriam scrisori lungi lui Naoko. Uneori mai ieșeam cu Midori la restaurant, la grădina zoologică sau la vreun film. Librăria Kobayashi s-a vândut conform planului, iar Midori și sora ei s-au mutat într-un apartament cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-au venit în minte cuvintele lui Nagasawa: „Să nu te autocompătimești niciodată. Numai cretinii fac asta!“ „Bravo, Nagasawa, m-am trezit eu spunându-mi. Ai dreptate.“ Am oftat adânc și am sărit în picioare. M-am apucat să spăl rufe, ceea ce nu mai făcusem de săptămâni întregi, m-am dus la baia publică, m-am bărbierit, făceam cumpărături, îmi găteam, îl hrăneam pe Pescăruș, pe care-l neglijasem complet, beam numai bere, făceam gimnastică treizeci de minute zilnic. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
jenantă - indiscretă poate pentru mulți, jenantă doar pentru mine - și am nevoie de ceva timp ca să extrag cuvintele astea care mi se lipesc de gâtlej. În același timp, dacă povestea ofensează cumva pe cineva, aș vrea să subliniez că există rufe mult mai murdare care ar trebui spălate În public. Și Încă ceva: nu toate lucrurile sunt ceea ce par. Desigur, vinerea trecută n-am știut că firele se vor lega, așa cum nu știam nici că era ultima oară când o vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
neclintită În hotărârea ei. Ba chiar s-a agățat cu și mai multă forță de devoțiunea ei și de pâinea ei uscată. Timp de patruzeci de nopți și patruzeci de zile a rămas intangibilă sub același acoperiș. Spălatul vaselor, al rufelor, uitatul la televizor, bârfa cu vecinele - rutina vieții de zi cu zi au devenit blasfemii cu care nu voia să aibă În nici un fel de-a face. În decursul zilelor următoare, de fiecare dată când se duceau să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vielfalt este o truco-terapie de cuplu cu efect imediat The Autopsy Project, creat de André Gingras, a fost o demonstrație de antrenament corporal extrem, izbucnit în forță și rupt la un moment dat de lâncezeala trupurilor goale, întinse ca niște rufe la uscat. Gingras sparge ritmul dement cu momente în care un corp, complet nemișcat, e împins, târât de un altul. The Autopsy Project funcționează pe principiul reflexelor comunicante. Încerci să întinzi un picior și o mână te lovește zdravăn. Gingras
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a încercat să-și facă loc în bucătărie și a încercat peste tot... L-au respins însă toți porumbeii deja aliniați sau ghemuiți în grupuri compacte pe speteze, pe rafturi și pe chiuvetă, pe frigider și pe mașina de spălat rufe, pe scaune și pe dușumea... nou-venitul a observat totuși o anumită posibilitate de încrustare pe aparatul de radio, un aparat de modă veche, cu mici butoane pentru fiecare tip de lungime de undă : medii, scurte, ultrascurte... Pînă la urmă, noul-venit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
irizează, ca și cele din săpun Cheia, curcubeie plăpânde, plutitoare... Normal că trebuie să fie și raza de soare acolo... Mai ales dacă intervine o poveste tristă de dragoste... V.D.N.: Îngrozitor de plictisit, pui jos, între chiuvetă și mașina de spălat rufe, sticloanța cu Mr. Proper. Din izbitura de podea, pojghița fină formată în gura sticlei se umflă și se desprinde. Ființa asta nouă, balonul, se ridică ușurel până în dreptul ochilor tăi uluiți. Și, da, nu e cu nimic diferit de cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Articolul lui Sean despre pisicuța tărcată rămasă în copac e înduioșător, dar nici chiar așa. Oh, Stevie... Stevie întinse brațele și Fran se cufundă în moliciunea vechiului pulover al lui Stevie. Mirosul lui bine cunoscut de tutun și balsam de rufe era nespus de liniștitor. — Du-te. Du-te acasă. Mai avem câteva zile bune până când intră ziarul la tipar și, dacă am scoate tot numărul de săptămâna trecută, doar jumătate din cititori ar observa. Numai un singur lucru: promite-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
felinarului. Acasă, Dorobanțu se certa cu Huza, nevastă-sa; ba uneori ieșeau în puterea nopții trăgându-se de cap, chiuind și tăvălindu-se prin șanțuri. De altminteri, Huza, femeie grasă și voinică, era destul de vrednică și spăla, cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, polițaiul. Trăia numai cu cucoana Adela, erau singuri, fără copii, și amândoi mărturiseau că sunt foarte fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Atuncea vină la curte... Vin numaidecât, cucoane Petrache! Îl văd că întoarce capul și privește în deal. Ridic și eu ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau cu spetezele neclintite în văzduh, era întinsă o frânghiuță pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate în favoarea fostului țuțăr al grupului oniric), l-a convins pe Iliescu că un simulacru de justiție e oricum preferabil. Iar Iliescu avea tot interesul să se lase convins: un adevărat proces ar fi scos la iveală tot felul de rufe murdare. Probabil că nici unul dintre ei nu-l citiseră pe René Girard. Cotidianul, 22-23 decembrie 2001 Cu camionul — Recunoaște că ți-a fost frică înainte de a te urca în camion. — Bineînțeles că mi-a fost frică. Am răsuflat ușurat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
rost să insist asupra exemplelor răsunătoare din politică sau din economie, acestea fiind discutate în întreaga presă românească). Iubita mea s-a întors mai devreme decât mine acasă, adică în România, și, surpriză, a descoperit, în timp ce încerca să spele câteva rufe, că mașina noastră (ce-i drept, veche de vreo zece ani, dar puțin folosită) nu mai elimina apa. Învățată cu eficiența teutono-niponă din ultimii cinci ani, a chemat un instalator, care, desigur, a întârziat vreo săptămână. În urma telefoanelor insistente, omul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă și să aibă grijă să se facă și să vadă în fiecare zi de rânduielile casei. Au talent pentru pian, dar își umplu degetele de noduri frecând maldăre de rufe. Ar putea face o descoperire, dar n-au timp, pentru că trebuie să îngrijească de cratițele aflate pe foc. Ar putea traduce sau scrie, dar citesc mai mult însemnele de pe dușumelele pe care le lustruiesc cu genunchii. Iar totul trece de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
celor transmise. Mânca mereu mai puțin, înghițea cu greutate și aproape orice îi făcea rău. Nu-și mai pierdea vremea în bucătărie. Începu să-și neglijeze apartamentul. O menajeră continua să vină o dată pe săptămână sau mai rar, îi spăla rufele și făcea curățenie. Doar răsfoia revistele pe care i le aducea Andrei Vlădescu. Își deschidea ușa-fereastră a dormitorului către balconul care înconjura apartamentul pe două laturi, ca o terasă, se așeza cu destulă greutate într-un șezlong foarte vechi, decolorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai mult se ghiceau. Purta o rochie cu flori mari și palide, pe un fond verde-cenușiu, legată cu un cordon subțire și lung, dar pe urmă n-a mai știut exact cum arătau hainele ei, pentru că deveniseră un morman de rufe risipite lângă pat și tot ce mai vedea, la lumina stelelor strecurată printr-o fereastră îngustă și în parte acoperită cu o draperie, erau carnea ei parcă mult prea albă și dinții albi strânși cu încăpățânare. Îi auzea geamătul ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încăierările dintre găștile de pe Avenue Foch. Se simțea ca și cum o parte a feței i-ar fi fost smulsă de pe oase. Îl usturau ochii, dar se stăpîni să nu plîngă. Servitoarele erau puternice, cu brațele Întărite de o viață de spălat rufe. Urmărindu-le cum trăgeau masa de toaletă, Jim știa că Îi plăteau ceva ce el sau băieții Raymond le făcuseră. Jim așteptă pînă ajunseră la ultima treaptă. CÎnd una dintre femei veni spre el, cu intenția vădită de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de ceramică, se aflau În curte lîngă cuptoare. Două dintre depozitele de cărămidă fuseseră Încorporate În lagăr prin gardul de sîrmă ghimpată care Împărțea amplasamentul fabricii. Bărbați și femei stăteau la soare pe treptele barăcilor de lemn, iar funii cu rufe fluturau Între ferestre, ca un semnalizator vesel al primăverii. Jim Își sprijini bărbia de panoul lateral al camionului. Sub el, doctorul Ransome Încerca să se ridice În picioare. Paznicul sări jos de pe parapetul din spate și porni spre intrare, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rîdă cu poftă. Fața lui de tuberculos semăna cu cel al unui băiețel, amintindu-i lui Jim că soldatul Kimura fusese cîndva copil, așa cum fusese și el Înainte de război. După ce traversară terenul de adunare, soldații japonezi dispărură printre sforile cu rufe zdrențăroase Întinse Între barăci. Jim ieși din caverna umedă a cazematei. Purtînd pantofii de golf din piele pe care i-i dăduse doctorul Ransome, se strecură printre sîrme. În mînă ținea broasca țestoasă a lui Kimura. Bătrîna creatură conținea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stăteau laolaltă sub soarele de iunie, loc de Întîlnire al tuturor muștelor și țînțarilor din bazinul Yangtze. Dar, de Îndată ce intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de zgură, cămașa zdrențuită fîlfîindu-i pe umerii osoși, ca rufele spălate de pe sforile dintre barăci. În plimbările lui neîncetate prin lagăr, Jim Învățase să recunoască fiecare piatră și buruiană. Un semn decolorat de soare, pe care erau vopsite grosolan cuvintele cu vorbele „Regent Street“ era bătut În cuie pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dispăru repede și intră în laborator. Știa că ea va veni să-l caute, așa că se apucă să-i prepare cele două poțiuni. Guibert o întâlnise prima oară în timpul refugiului. Trăia din ajutoarele pe care statul le acorda refugiaților. Spăla rufe într-o copaie mare, în noroiul din preajma fântânii de la porțile Toulonului, cu picioarele goale vârâte în niște cizme soldățești. Alături erau Paolina și Elisa, surorile tânărului Napoleon. Încă de pe atunci Marioritza avea o mare influență asupra lui. Tendința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar coloanele svelte ale foișoarelor sau albul vreunei bănci de marmură. Dar zgomotele veneau, de obicei, din partea cealaltă, dinspre podul Cilibiului, pe care treceau mereu butcile cu coșul ridicat hodorogind pe bârne. Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în zdrențe, cu derbedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar în răstimpuri scria poezii, sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit între un tată paralitic și o mamă mereu bolnavă, care spăla rufe prin vecini. După moartea părinților, neamurile îl luară sub aripa lor. Trecu prin breasla cizmăriei, moțăi în atelierul unui fotograf, trecu pe la o tâmplărie se băgă ucenic la o tiparniță, apoi la un zugrav de firme, munci ca salahor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tragic amănunt: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”, îmi râs Rudolf, cu limba împiedicată din cauza băuturii. La unsprezece ani și jumătate, m-am sprijinit pentru întâia dată cu pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă, neizbutind să sorb din el, din pricina emoției. Rufele fac „fleașc” și de fiece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]