3,312 matches
-
cu Soare, Iar pe la chindie, Mănânc... Poezie Când seara se-ngână Cu ziua păgână Sorb, din cupa plină, Nectar și ... Lumină. Iar până dimineața, Trăiesc sensul Pur, Lângă-un trup de fată Stropit cu Azur. Rugă Doamna mea de dincolo de rugă, Să-mi păstrezi un cer(c) ce nu subjugă, Ca timpul, care-n cerc ne e nevoie De-a fi în noi, să fie-n voie... Doamna mea de dincolo de munte, Să-mi păstrezi un cer(c), cu stele multe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat de-oricare străin îmbrățișat. Durea ceva în mine, mă mistuia-n neștire, o umbră din trecut, o stare din prezent, tânjea în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
meu s-adie-n sunet de talpă pustie pe cărarea ce-și caută rostul și-și vrea mântuire. Dau pasului meu o toamnă cu miros de castane, când vremea îmi curge în liniști pe pală de vânt, trecătore. Strâng mâinile mele în rugă de ploaie amară, ridic edificii în seara de taină să-mi crească din ele altare. Teama de ferestre Adulmec lacrima pe obrazul icoanei și simt a lumii visare. Descopăr neîndoielnica frumusețe în aripa îngerului dăinuitoare ce-și prelungește zborul pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă Ca într-un vis de toamnă apus aici Genunchi-mi plec ca într-o rugă Nici șoaptele în vânt ca suferințe Sau gândurile prinse-n țipătul obscur Ale neânțelesei neputinte Când vreau să ți le spun sub cerul pur. Zâmbesc uitării Când e amurgul sărutat de bezne Iar pe mătasea nopții luceferi ard Eternul obosit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
suflet focul Dacă Dacă totul ar fi ca și-altă dată Mi-aș face sufletul ca o fereastră Să intre-n ea ca șoaptă după șoaptă Privirea ta de liniște albastră Apoi sufletu-mi să-și lase forma Ca o rugă-n necuprinse lacrimi Pe când se scurg suspine în enorma Și neânțelesei tale patimi Și-am să-ți prind visul ce se înfășoară Ca vraja pe ale noastre începuturi Când privind obrajii tăi de ceară Voi depune ale mele dulci săruturi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Voastră, vă aparțin de acum înainte. Vindeți-le la licitație pentru ca țăranii să poată avea ce să mănânce, spuse ea cu o strălucire nobilă pe chip. Mi-am dat seama că Hsien Feng nu vrea să-i rănească sentimentele. O rugă pe Nuharoo să-și păstreze lucrurile. Apoi se întoarse spre mine: — Ce ai face în locul meu? Mi-am adus aminte o idee pe care auzisem cândva la tata, în timp ce discuta cu prietenii lui: — Aș mări impozitele pentru proprietarii de pământuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căise amarnic, Încredințat că neputința aceea Îi venise odată cu singurătatea, boala și spaima de moarte. Dacă atunci când era sănătos ar fi crezut În ele, poate ar fi căpătat și el o pereche de aripi, dar așa, fiind nevoit să creadă, rugile sale păreau, poate, mincinoase. Zăcea liniștit pe pat, Îmbrăcat În haine curate, cu mâinile pe piept și cu doi bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gândurile sale nu au dat rod, e firesc să nu vrei să mori. Cât de mult îl iubise pe acel om! Nu mai contenea cu plânsul, peste trupul neînsuflețit al lui Hanbei. Nu-și împreuna mâinile, nu se ruga, dar rugile sale către răposat erau nesfârșite. Kanbei, care aflase despre starea lui Hanbei de la fiul său, tocmai sosise. Am ajuns prea târziu? întrebă el, neliniștit, șchiopătând cât putea de repede. Îl văzu pe Hideyoshi, așezat lângă pat, cu ochii roșii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se întâmpla numai lui Mitsuhide. Când un om îmbrăca armura, își pierdea vârsta. Chiar și lângă un războinic de șaisprezece ani pornit la prima lui campanie, un bătrân nu-și arăta și nici nu-și simțea vârsta. În acea zi, rugile lui Mitsuhide fuseseră mai stăruitoare decât ale oricărui alt luptător din armata lui. Și, din acest motiv, trecând prin dreptul fiecărui soldat, ochii îi străluceau de emoția îndârjirii. Atitudinea comandantului suprem nu rămânea nereflectată în spiritul marțial al oamenilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai insistă ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Rugile pe care le rosteau în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns acum, destul de aproape, pentru a auzi glasurile soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Luna urca deasupra pădurii, întețindu-și lumina văzând cu ochii. Încet-încet, privirea mi-a alunecat către chilia bătrânului. La început am crezut că mi se năzare, dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul chipului cu fruntea ridicată spre înalturi, gâtul bine proporționat și mâinile împreunate a rugă puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar că buzele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul chipului cu fruntea ridicată spre înalturi, gâtul bine proporționat și mâinile împreunate a rugă puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar că buzele i se mișcau a rostire de rugăciune... “Ce n-aș da să fiu lângă ea? Însă numai dacă mi-ar simți prezența în preajmă ar dispărea ca o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ulițelor de lângă biseria Sfântului Nicolae. Între trei drumuri... care acele locuri le-au cumpărat binecinstitorul părintele nostru, Io Vasilie voievod” - am recitat eu spusele lui vodă. --Și acum - a reluat vorba bătrânul - să vedem ce e cu acea “Sfânta noastră rugă nou-zidită”. Ștefăniță Lupu e cam trufaș, lucru dovedit chiar de el însuși: “Sfânta mănăstire a fost întâi făcută și zidită de Zota fost vistiernic și nu a terminat-o, ci a rămas de multă vreme... pustie și începuse și biserica
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și a făcut turn, și chilii, șo trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Cum se vede, de la restaurarea bisericii și ridicarea unor anexe până la “sfânta noastră rugă nou-zidită” este totuși o cale... --Să nu-l judecăm atât de aspru, sfințite, fiindcă recunoaște totuși pe ctitorii adevărați, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic - grec din Ianina - și Maria, soția lui, fiică a voievodului Petru Șchiopu. --Văd că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pare, Sevastița a adus-o la izvor și ea a rămas de veghe în lăstăriș”. Acum călca în tăcere pe urmele noastre, ca un scutier în urma stăpânului... Am intrat în biserică tocmai când bătrânul deschidea ușa altarului, slobozind glas de rugă către cer... În cele din urmă, ne-a descoperit și a zâmbit... O simțeam pe Zâna lângă mine vibrând ca trunchiul unui copac în plină furtună... După terminarea slujbei, călugărul a apărut, însoțit de un ucenic, care l-a condus
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să citească istoricul de pe o placă lipită pe unul dintre pereții casei din fața bisericii. Și înțelege următoarele înfăptuiri istorice, culturale și spirituale: Mănăstirea Cetățuia este ctitoria lui Gheorghe Duca, domnul Moldovei, care a gândit, ca acest loc să fie o rugă a preoților pentru iertarea păcatelor lui și ale familiei lui, o chinovie unde să se slujească pentru iertarea păcatelor celor care și-au dat viața pentru apărarea credinței și a țării. La curtea domnească domnul Moldovei nu-și simțea viața
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
inedite demonstrează că operațiunile preliminare curățirii terenului, depozitarea materialelor în vederea construirii nu puteau începe înainte de sfârșitul lui martie 1669. În luna august 1671, Gheorghe Duca declara în scris că zidise cu multă osârdie și cu multă cheltuială (...) din pajiște această rugă, sfânta Mănăstire Cetățuia și că dimpreună cu părinții rugători, episcopi și cu tot sfatul (...) de boieri mari și mici luase hotărârea să-i doneze loc de hrană din hotarul locului gospod al târgului Iași. ,,Pentru delimitarea acestui teren ca și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la sfârșitul rugăciunii pentru ploaie o notă în limba slavonă: ,,scris la Cetățuia, în anul 7182 (1674) iunie 23”. Și continuă: ,,Doamne Iisuse Hristoase, fiule al lui Dumnezeu, ununăscutule, cel de o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, cu rugi Preasfintei Pururea Fecioarei Maria, miluiește-mă pe mine, păcătosul Dosoftei, robul tău. Amin”<footnote Ioan Caproșu și E. Chiaburu, Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, vol. I, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008, p. 276 footnote>. Se înțelege
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
peste Ulița Trapezănească și intrăm pe Ulița Cizmăriei, ce duce spre armenime. Călugărul se oprește în fața mănăstirii Barnovschi, așezată pe colțul făcut de cele două uliți și cu plecăciune evlavioasă se închină. Același lucru îl fac și eu. După ce vraja rugii s-a risipit, bătrânul mă întreabă pe neașteptate: Știi cumva a cui este dugheana de colo? Știu, părinte, dar trebuie să știi că acolo întâi a fost „un loc de optă stînjîni de lungu și de lat, la Cizmărie, denaintea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
În zapisul din 25 decembrie 1751 (7260), căpitanul „Ghiorghie Carpu” spune despre aceste case dărâmate: „Acu, avîndu și eu trebuință de bani, le-am scos vînzătoare și, iată, dumnealui Bosii biv vel jicniceriu le-au cumpărat...ca să facă o svîntă rugă, pominire Svîntului Spiridon”. Dar, după cum spune același Carp căpitanul în zapisul din 2 iunie 1752 (7260), se ridică neamurile lui „Buhușeștii a opri locul să nu se zidiască mănăstirea, arătîndu că acel loc iaste a lor iar nu al lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se zidește mănăstirea Sfântul Spiridon. Apoi știu că am noroc, părinte! Văd și eu cum se ridică o biserică piatră cu piatră... Era și timpul, fiule. Dar vezi, sfinția ta, că Ștefan Bosie mai avea nevoie de loc pentru „svînta rugă” și cumpără încă o casă, de la „preutul Toader”, la 1 februarie 1753 (7261). Păi nu-i lucru de șagă să ridici o mănăstire. Câte lucruri nu trebuie unei obști monahicești!... M-am oprit în loc și privesc plin de curiozitate la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier sălășluiește un șarpe verde
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Galata din Vale n-a avut prea multe zile și s-a risipit. Se pare că era gata la data de 25 februarie 1577 (7085), când vodă spune: „Am dat și am miluit pe rugătorii noștri călugări de la sfânta noastră rugă, de iznoavă făcută, mănăstirea Galata, cu un sat anume Voroveștii”. De asemenea și actul de danie pe care îl face voievodul la 4 februarie 1579 se referă cred tot la Gala din Vale. Este unul din cele mai bogate acte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dania făcută mănăstirii la 15 mai 1584 (7092) de mitropolitul Theofan. Întâi aș spune că din zapisul mitropolitului aflăm că la 15 mai 1584 biserica Galata era gata zidită. Apoi că Mitropolitul Sucevei Theofan enumeră bunurile dăruite: „Am dat sfintei rugi, mănăstirii Galata, niște chilii pe care le-am făcut eu lângă mănăstire și cu locul pe care l-am curățit,... în pădurea întreagă și deasă și am îngrădit cu gard acele chilii și cu locul, ca să fie sfintei mănăstiri Galata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]