4,350 matches
-
unei lucrări de filozofie analitică." "Andrei și Gabi, intervine Sorel, care pesemne că nu au citit multe lucruri în genul ăsta, erau în fața lui Bochenski ca doi băieți care au căzut în mrejele primei Verführerin. Nu e de mirare că sânt atât de entuziaști." " Chestia cu Verführerin îmi aduce aminte de ce a putut să-mi spună o doamnă tare drăguță, după ce a apărut cartea mea cu Hegel, Povestiri despre om. Eu îi tot explicam că nu sânt față de Hegel decât un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e de mirare că sânt atât de entuziaști." " Chestia cu Verführerin îmi aduce aminte de ce a putut să-mi spună o doamnă tare drăguță, după ce a apărut cartea mea cu Hegel, Povestiri despre om. Eu îi tot explicam că nu sânt față de Hegel decât un fel de apostol Pavel, care merge cu toiagul în mână și propovăduiește ideea altuia. "Ba ești o cocotă de lux, mi-a șoptit ea la ureche, care ademenește trecătorii în bordelul lui Hegel." Ce ziceți de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ce nu este materia signata, pentru filozofie pur și simplu nu e. Filozofia își ia dreptul să ofenseze lumea și să spună "nu mă interesezi". Când ajunge să coboare la materie și individual, filozofia se oprește la ele numai în măsura în care sânt signata. Ea selecționează. Dacă vin cu binefăcătorism, termin prin a nu mai salva individualul. Merg chiar mai departe și spun: indiferența mântuirii generale e de fapt un imens dispreț; ea ofensează umanitatea lăsînd-o în colcăitul ei nediferențiat. Religia care se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
colcăitul ei nediferențiat. Religia care se ocupă de oricine și Pierre Emmanuel care e îngrijorat de soarta băcanului nu vor arăta niciodată cine este și cine nu este om. Filozofia, arătând cine este om, dă o șansă celor ce nu sânt de a deveni. Iar pentru a reveni la suferință: când suprimi suferința, așa cum face medicul de pildă, readuci la gradul zero, pui pe linia de plutire, nu faci însă să plutească. Spiritul în schimb suflă în pânzele omului. Îmi plăcea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe unul care să te blocheze. Când ai natură de luptător, și Andrei are una, riști la un moment dat să rămâi omul unui unic gest. "Știți, eu sânt cel care..." Eu, de pildă, puteam ajunge să spun: "Știți? Eu sânt cel care am votat contra constituției lui Carol!" Pentru că în 1938 (eram la Sinaia), am votat într-adevăr împotriva constituției lui Carol. Am fost întrebat de ce am făcut-o și am ajuns să răspund în scris. De ce? Ca să-mi câștig
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Primul e chiar acesta: cum accepți să te trezești din somnambulismul tău? Cum ne împingi să ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e dătător de măsură pentru unul sau altul dintre noi, ci pentru obște. Eu nu mai sânt eu, tu nu mai ești tu. Iau ca o umilință că sânt cine sânt dar și ca o răspundere. Andrei mă vede mergând pe sârmă și îmi spune: "Vezi că e o ceartă la vecini. Dă-te jos și desparte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cum ne împingi să ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e dătător de măsură pentru unul sau altul dintre noi, ci pentru obște. Eu nu mai sânt eu, tu nu mai ești tu. Iau ca o umilință că sânt cine sânt dar și ca o răspundere. Andrei mă vede mergând pe sârmă și îmi spune: "Vezi că e o ceartă la vecini. Dă-te jos și desparte-i!" "Lasă-l puțin pe Heidegger, îi spune el lui Gabi, lasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împingi să ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e dătător de măsură pentru unul sau altul dintre noi, ci pentru obște. Eu nu mai sânt eu, tu nu mai ești tu. Iau ca o umilință că sânt cine sânt dar și ca o răspundere. Andrei mă vede mergând pe sârmă și îmi spune: "Vezi că e o ceartă la vecini. Dă-te jos și desparte-i!" "Lasă-l puțin pe Heidegger, îi spune el lui Gabi, lasă-ți o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care îți stârnește o falsă nevoie de dragoste. În altă lume, Andrei ar fi sfârșit poate în seducția vieții publice, s-ar fi lăsat confiscat de gloria parlamentarului, de pildă. Pentru că și articolul lui, dacă e să îl judec - și sânt tentat ca mâine să-l reluăm paragraf cu paragraf spre a-i vedea consistența -, deci și articolul lui nu este decât un frumos discurs parlamentar. Or, dacă tot faci gestul, fă-l și pentru substanță, nu numai pentru că e frumos
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e timp să te bați." Sâmbătă, 9 mai 1981 Turul Păltinișului, între 10 și 11. Ne ajung din urmă sportivi în cantonament, care își fac conștiincios încălzirea. "Este trist să vezi, comentează Noica, câtă precaritate există în toate câte nu sânt atinse de spirit. Sportivii și femeile frumoase îmi fac pur și simplu milă. Îi vezi cum se chinuie să trăiască în clipa favorabilă, în kairós, în prilejul favorabil, să-și trăiască "forma optimă"; terorizați mereu de un "încă" și de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că acum, în Franța, se cunoaște deja rezultatul alegerilor. Dar eu cred că adevărata istorie nu s-a petrecut acolo, ci mai degrabă în cămăruța noastră de mansardă, unde l-am judecat pe Sorel, unde am arătat că limitele lui sânt limitele instrumentelor lui și unde ne-am rugat pentru mântuirea "sufletului lui logic"." Luni, 11 mai 1981 Astăzi de dimineață, excursie spre Cisnădie și Cisnădioara. Coborâm pe un drum forestier spre Gura Râului, unde urmează să facem o haltă la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și, cu gândul la locul acesta și la nu știu ce iubire trăită la Gura Râului, a scris poezia Bocca-del-Rio ("Bocca-del-Rio, / rană în spațiu"). Coborâm, cu Cibinul în dreapta noastră; locurile sânt pustii și otrăvitor de frumoase. Pretutindeni e dezmăț de primăvară și sânt tentat să mă opresc la tot pasul. "De ce aici și nu dincolo?", mă sâcâie Noica. "Nu ești în stare să alegi decât locuri generice, pe când eu te duc într-un loc anume." Trecem pe lângă o casă azvârlită la un cot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pregătea să plece de acasă pentru o asemenea lecție, când soția sa, simțindu-se rău, l-a rugat să nu o lase singură. Punîndu-și galoșii, i-a răspuns: "De la cultura mare și până la lecțiile de engleză pentru ospătari, îndatoririle mele sânt aceleași." Și a plecat. Mie mi-a mărturisit că mă iubea mai mult decât pe fiul său, care trăia în "desăvîrșirea fără săvîrșire" (se călugărise), pe când de la mine mai putea spera "o ispravă culturală". Iar în preajma unei operații, dîndu-i telefon
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iubesc natura flegmatică. Aș fi vrut să fiu Fiul risipitor și de fapt am fost Fratele. Însă neiubindu-mă, am scăpat de mine. Am scăpat de condiția somatică, fără să mai trebuiască să o transform în spirit. Ahoreticii - și eu sânt unul dintre ei - pot intra ușor în asceză.") La Câmpulung a fost găsit în cameră, îmbrăcat în palton, cu șoșoni și cu căciulă, citind Augustin; apa din ligheanul care se afla în mijlocul camerei înghețase. "Dumnezeul culturii", singurul în care credea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puterea s-o strecor, intuindu-i valoarea de document inaugural a ceea ce stătea să vină, între coperțile bej ale unui dosar recuperat, pe care scria, nu știu de ce, "Roumanie". Acum când recitesc această însemnare, îmi dau seama cât de nepregătite sânt cuvintele pentru a exprima destrămarea. Cineva ― și eu însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic și poseur sau, și mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a adormi? Răspunsul frust, nerușinat și de prost gust este că la capătul tuturor lucrurilor pândește marele gol de ființă. Tocmai pentru că toate gesturile noastre nu își au capătul în sine și nu se pot justifica în chip etern, ele sânt absorbite de "adevărul tare" al morții și devin în fondul lor ultim iluzii. Pentru ca să putem înainta în viață, pentru ca să nu ne instalăm în catalepsia nonsensului, este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca și cum" al eternității din care gândul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și moartea pot fi foarte bine, cel puțin în clipa asta, neexplicite, pliate, la pândă doar. Dar ele pot, în principiu, să apară, să fie văzute și să fie proclamate ca "adevăr ultim" al vieții. Ce importanță are că ele sânt camuflate sub stratul acesta de agitație, de vorbe, de bucurii, distracții și aspirații pe care îl numim îndeobște "viață"? Boala pe care medicii o numesc depresie, și pe care am preferat să o numesc prăbușirea sistemului de iluzii, este acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îndoi) sau pliez un pergament (îl fac sul, îl înfășor). În Don Giovanni-ul lui Losey, aria listei este rezolvată spectaculos: Leporello, însoțit de doi valeți, depliază, desfășoară, mai întîi pe treptele palatului, apoi pe pajiștea din față, listele pe care sânt consemnate cuceririle stăpânului său. Leporello, de fapt, le explică. Exact asta este un jurnal: un mod de a explica, de a desfășura în cuvinte sulul înfășurat al vieții noastre. Cei mai mulți oameni mor pliați, împăturiți, așezați pe raftul ce le-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi iubiți, ci doar respectați și, la rigoare, detestați. Medicul care îți spune cât mai ai de trăit îți impune prin autoritatea științei lui, dar tocmai pentru că îți răpește orice speranță, el nu are cum să fie iubit. Or, filozofii sânt aducătorii relei-vestiri. Nelăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" și de "tărîmul experienței", pentru a ne avânta către zeii trimițători de semne, către farmecul coincidențelor și către o eternitate improbabilă, ei seamănă cu guvernantele bătrâne al căror suflet este prea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dar nu de către oameni, ci de către îngeri și zei punitivi; vezi Eriniile la greci). Apoi ar trebui aduși în fața victimelor lor: le-ar îmbrățișa și le-ar cere iertare, conștienți, de-abia acum, prin oroarea suferită, de oroarea comisă. Oamenii sânt răi pentru că nu au imaginația tranzitivității răului pe care îl fac: nu se pot pune în locul celuilalt, nu pot simți pe pielea lor ceea ce i-au făcut pe ceilalți să simtă. Binefăcătorii omenirii sânt cei care au imaginația răului altuia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai interesează decât ceea ce mi se adresează în mod direct, ceea ce are legătură cu mine, cu viața mea, sau ceea ce îmi provoacă o fericire intensă, făcîndu-mă să mă pierd în perfecțiunea altei lumi. Însă cărțile care pot să facă asta sânt extrem de rare: Maestrul și Margareta, Război și pace, Frații Kararnazov, Moartea lui Ivan Ilici ― atât e ceea ce-mi vine în prima clipă în minte. Cum de am ajuns aici? Cum de am pierdut total superstiția culturii? E oare vorba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însuși nu a înțeles), ori treceai pe acolo ca să îți iei binecuvântarea înainte de a pleca în lume cu gândul de a te pierde sau de a te găsi. Când mi-am dat seama ce se întîmplă, când am înțeles că sânt pe cale să-mi pierd "identitatea profesională", era prea târziu ca să mai pot să rectific ceva. Căzusem într-un gol cultural, pierdusem iluzia terenului ferm; eticheta care mă așeza undeva, într-o împărțitură a spiritului, se îngălbenise, se ștersese, căzuse. Eram
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
absența unei încadrări prealabile amenința să îl facă să dispară. Reperul exterior care-i dă spiritului orientarea și certitudinea unui drum nu mai exista acum. Rătăceam printr-un oraș în care străzile nu aveau nume. Nu puteam să-mi spun: sânt scriitor, scriu poezii sau romane și asta voi face până la sfârșitul vieții, chiar dacă deocamdată mi-am pierdut inspirația. Acest "deocamdată" în cazul meu nu exista tocmai pentru că pierdusem îmbrățișarea oricărui contur. Aș fi vrut eu să fiu scriitor, adică "autor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și jignitor. Această derută socială merge atât de departe încît atunci când cineva îmi spune "domnule profesor" trebuie o clipă să mă reculeg ca să-mi dau seama că e vorba de mine. De fapt, fusesem pregătit pentru a nu ști cine sânt Nesiguranța aceasta, indusă prin antrenament istoric, sfârșea însă prin a-mi garanta certitudinea unui drum deschis către mine. Nu trebuia decât să am curajul să merg pe el. Liber de solemnitatea funcției, a rolului și a unei trufii profesionale, deveneam
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de 3 ani nu s-a înfiripat încă nimic. Așa încît povestea a pătruns în mine ca și cum aș fi îmbrățișat un trup din carne vie. Nu știm cum prinde contur personalitatea noastră afectivă și dacă acest contur se închide vreodată. Sânt sigur, însă, că relația mea fundamentală cu lumea s-a închegat în jurul acelor trei lucruri care țâșniseră din poveste și care erau mai cumplite decât orice balaur fioros cu trei capete. Pentru că un balaur, orice s-ar zice, rămâne pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]