23,741 matches
-
niciodată... În cele din urmă, să danseze, alături de regina țiganilor, ultimul dans... De data aceasta, chiar ultimul... Apoi să se sinucidă". "Atât? Atât îi mai rămâne?". I-am sărutat gleznele, spatele, gâtul, apoi am posedat-o într-un act primitiv, sălbatic, dezlănțuit, strigându-i numele, la fel cum o făcusem și ultima dată. "Da... Atât îi mai rămâne", am repetat, la sfârșit. "Semeni atât de mult cu ea... dar nu vei fi niciodată la fel ca ea... Iartă-mă!", am adăugat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
am să te uit niciodată! NICIODATĂ! Te rog, acordă-mi ultimul dans!". M-a privit nesigură, ușor reticentă. Apoi a lăsat vioara deoparte într-un gest delicat. "Poate ne vom reîntâlni într-o altă viață", rosti, apoi începu să danseze sălbatic, din toată ființa, așa cum numai ea știa să o facă. Trupul i se unduia ca un miraj, iar eu mă pierdusem complet, nu mai simțeam nimic în jurul meu, decât dansul alesei, unicei, printre stropii care începuseră din nou să cadă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
și să-i străbată sălbăticia. Darnicul Timp a fost generos cu Bărăganul, ascunzându-i prin tufișuri atâtea vietăți, fapt care l-a determinat pe Alexandru Odobescu să-l numească „Arcadia românească a vânătorilor”. În vremea lui, acele animale și păsări sălbatice atrăgeau cetele de vânători, care erau tentați de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei tentații, vrednicii vânători au reușit „performanța”dispariției vestitelor cârduri, rămânând doar numele lor dat unui banal han: „Popasul Dropia”. Popas...la care nu mai trag
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
cincisprezece kilometri în afara orașului spre Bârlad, cu o abatere la stânga de vreo doi, trei kilometri de la șosea. Acest loc era zona de agrement a gălățenilor, mai ales că puteau și copii să viziteze grădina zoologică, unde să admire atât animalele sălbatice, cât și pe cele domestice, precum poneii și multe alte animale găzduite în grădină. Spre surprinderea sa, Deea l-a întrebat dacă poate să meargă și Robert, colegul de grupă, partenerul de la petrecere. - Desigur, de ce nu? Nu știam că sunteți
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
observându-i fie îmbrăcămintea sărăcăcioasa, fie cerceii de țiganca, astfel încât aproape ajunsesem să mă tem că nu cumva să se repete vreo scenă. Cum de nu puteți vedea cât e de talentata, de curată, de frumoasă... Mai mult, chiar atrăgătoare, sălbatică în înfățișarea ei necizelata... „Ai ceva ce n-am întâlnit la nicio altă femeie... Pentru mine, esti unică, seducătoare că o zână...”. „Asta ce este, o declarație?”, mă chestiona, râzând. „Da, cred că... Nu o pot categorisi altfel decât că
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
nu mai putem da înapoi. Și nu știm dacă am făcut mereu alegerile corecte. Biete efemeride! Sărmani muritori! Mândri descendenți ai zeilor, dar posedați, de la naștere până la moarte, de un instinct animalic, ce nu se deosebește de cel al fiarelor sălbatice! Suntem pe Pământ pentru a-l cuceri. Dar și pentru a învăța legea iertării, a împăcării și a iubirii. A toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada. Citește mai mult
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
nu mai putem da înapoi. Și nu știm dacă am făcut mereu alegerile corecte.Biete efemeride! Sărmani muritori! Mândri descendenți ai zeilor, dar posedați, de la naștere până la moarte, de un instinct animalic, ce nu se deosebește de cel al fiarelor sălbatice!Suntem pe Pământ pentru a-l cuceri. Dar și pentru a învăța legea iertării, a împăcării și a iubirii. A toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada.... XXI. ECOURI PIERDUTE
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
dar clar modele de compozit cerebral. Înțelepciunile Anei “omul cârtiță plutește prin oceane spionând lumina peștilor coralii uciși de aer statuile cu delfini alăptând apa șterge machiajul om lepădat de cer” (Omul Cârtiță) “stau pe un trandafir negru toate cad sălbatic pe fruntea timpului adormi la marginea destinului” (Te-ai dezasamblat) “ascult voci oarbe care urlă contractul lor cu viața mea este pe sfârșite cu roata întoarsă semnez eu-păpușarul voi-marionetele” (Roata se întoarce) “vindec rana țărmului cuprins de seară în lacrima
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
se-auzea straniu Din începutul lumii Și răsărea pustie Țipând înalt sub cer Și se-ndoiau demenții C-ar urmării ceva Și-n liniștea de sfere Și toamne de uraniu Apărea însăși fiara Pe fața vreunui lac Și iar porneau sălbatic Popoarele pe cai Târziu se mișca bolta Înalt deasupra lor Și chiuiau prin codri Chipurile prearoșii Și se topeau sub ele Caii de-atâtea vremi Și trecea vânătoarea Prin secoli de apus Proiectată pe dealuri Un dor al nimănui Și
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
sfârșit lăsăm să iasă la suprafață tot necazul și apăsarea care ne chinuia sufletul. Lacrimile sunt stropi de...tristețe ce se adună dând naștere la o cascadă, care ne ia în vârtejul ei și ne aruncă neputincioși în valurile ei sălbatice de... amar. In acest moment apare o altă problemă... In Lumea în care trăim, nu se mai poate plânge așa... între oameni... pe stradă, în birou sau în magazin. Imediat veți fi priviți și chiar luați în râs sau arătați
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului ULTIMA SPOVEDANIE „Apoi s-a lăsat liniștea”. Toată noaptea a bătut un vânt sălbatic, mișcând fără milă pomii din grădină. Ramurile corcodușului care erau plecate peste perdeaua casei răpăiau îngrozitor, că Andrei n-a mai închis un ochi de pe la ora unu noaptea, când s-a trezit buimac, neștiind ce se-ntâmplă afară. Frica i-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Pelerinii când ajungeți pe aici... luați-o mai degrabă la goană! Se-avântă cu vârful spre cer, mai răzleț, câte un biet chiparos, Ca semn distinctiv că țara e sfântă, atâta cât e; că-i lumea pe dos! Măgarii-s sălbatici, mănâncă nisip și pietriș; e iarba comoară Cămilele zac pe sub palmieri, căldura și dromaderul doboară. E apa prea rară, în picături se împarte; veniți să facem fântâni Îs rocile acestea minune sfințită, depozit de apă sau, poate, plămâni Ți-e
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
soarele tot mai sus, tot așa se prezintă și văzduhul de un roșu încins, chiar și atmosfera devine așa pe la amiază. Totul are acolo un farmec aparte, până și nisipul zgrunțuros pentru care deseori se numește a fi o ”plajă sălbatică”, sau pentru faptul că nu prea este populată și în consecință nu se aud manele? Să poți să fi într-un așa răi al naturii, ce-ți poate înfățișa o nemărginita libertate, extindere vizuală și de manifestare, cât și frumusețe
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
au o așa bună miere de albine de te lingi, vorba aia.. Ciudat că un așa peisaj paradisiac nu-l poți vedea bine de sutele de țânțari ce pot roi în jurul tău de cum te simt, mai poate fi o plăcere sălbatică după cum zic mulți? Ba bine ca și cu atât mai mult! Interesant este că acest regim constănțean ce și-a întins gherele prin tot județul, face în continuare mai mult rău, așa după cum am văzut că a mai fost și
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
făcut să se înmulțească aceste insecte de-ti intra și în ochi... În aceste condiții, totuși, nu mai este plajă iubitorilor de natură și a celor ce doresc liniștea, ci mai este și a petrecăreților- vânători de plăceri exotice și sălbatice și mai știu eu ce... Am văzut cum tineri vin cu generatoare de curent după ei pentru a dezvolta cât mai mulți volți pe plajă unde au destul spațiu de desfășurare..pe langă multiplele basuri măsurați în volți de sunet
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
sunt analizate cadrele fundamentare ale gândirii: spațiul, timpul și cauzalitatea. Prin acestea, autorul încearcă să surprindă, în fapt, filosofia populară, modul în care simte și gândește țăranul român, mergând astfel pe urmele celebrului antropolog Claude Levi-Strauss, autor al lucrării „Gândirea sălbatică“, între cele două forme de cunoaștere existând și unele asemănări. Despre spațiu în gândirea populară Spațiul, în reprezentarea populară, nu este linear și abstract, ci unul viu, concret și misterios, cu însușiri spirituale, având puteri benefice sau malefice. Țăranul român
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
este ceva ordonat, frumos rânduit, dar nu în înțelesul științelor fizice, ci mai sigur în înțelesul celor biologice și morale. În filosofia populară, fenomenul de viață se situează între materie și spirit, poate chiar în unitatea lor indestructibilă“. Așa cum „gândirea sălbatică“ teoretizată de Claude Levi-Strauss nu era foarte științifică, însă „introducea un început de ordine în univers“, țăranul român „spațializează ideea de bine și de rău și o introduce ca principiu nu numai în viața interioară, sufletească, ci și în natură
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
natură, în ordinea cosmică. Lucrurile par întocmite în așa fel, încât ele răspund unor nevoi de ierarhie, echilibru și armonie a lumii obiective“. Gândirea noastră populară nu suportă ceea ce este obscur și abstract, apropiindu-se de „știința concretului“ specifică gândirii sălbatice, „pentru care viața era experiența, încărcată cu o semnificație exactă și precisă“ (Levi-Strauss). Omul satului românesc a moștenit însă și tradiția religioasă a Evului Mediu. Am văzut că gândirea se aventurează dincolo de granițele vizibile ale lumii, dar nu pe un
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
Editura Vremea, București, 2010. Bernea, Ernest, Cel ce urcă muntele, Editura Ars Docendi, București, 2008. Bernea, Ernest, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, Editura, Predania, București, 2010. Bernea, Ernest, Criza lumii moderne, Editura Predania, București, 2011. Levi-Strauss, Claude, Gândirea sălbatică, Editura Polirom, Iași, 2011. Huizinga, Johan, Amurgul Evului Mediu, Editura Univers, București, 1970. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității, Editura Polirom, Iași, 2005. Bauman, Zygmunt, Modernitatea lichidă, Editura Antet, București, 2000. Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Ernest Bernea - gânditor creștin
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
plaiul le era prieten, trupul cu picioarele lor dormice să străbată căile muntelui. Brâul, când confecționat din lână, când din piele, ca strănepoți ai dragonului, le era semnul puterniciei, voiniciei și a vitejiei acelora care se încumetau să doboare fiarele sălbatice ale pădurilor sau să prindă pe umerii lor mistrețul doborât pentru hrană. Brâul era semnul bărbăției, al vieții, dar și al morții. Prin el se legau vrăjile când nu era menit să-l apere pe cel care-l purta: “Leagă
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
venmtilului să o dezumflăm. La nunți se aduna întotdeauna o ceată de copii neastâmăprați din care nu lipseam nici eu și după ce obosea taraful cu Jieneasca sau Cățeaua, aducea în prim plan unul din șlagărele la modă ca de exemplu: Sălbatică-i stepa baikală. O da apoi pe sârbe sau învârtite și mesenii erau poftiți la dans. Atunci alergam pe la mese golind paharele de vin și apoi ne lăudam între noi cine cât a apucat să toarne mai mult pe gât
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
cu doar lumea sa interioară! „Îl iubesc ca pe lumina ochilor mei și o voi face pentru eternitate. Este virusul acesta cumplit, care bântuie de vreo lună”, îl plânge sfâșietor fiul Rareș Dragomir, vorbind despre ravagiile unui virus scăpat în sălbatică libertate primăvara. „S-a manifestat ca o gripă, a luat pastile, în prima fază i-a trecut, a recidivat, i-a urcat temperatura foarte mare, 39, și i-a cedat organismul. Ultimul dialog a fost în jurul orei șase, șapte când
MARCEL DRAGOMIR. S-A STINS UNUL DINTRE CEI MAI MARI MELODIŞTI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348696_a_350025]
-
peste el s-a aplicat în stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat și el, dar... în altă poziție față de cîmpul magnetic al Pămîntului! Ei domnilor și asta se întîmplă acum peste 2000 de ani, într-o țară sălbatică, populată de țărani daci, primitivi și sălbatici. Cuceriți mai tîrziu de români (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o „mica"armata de 150,000 de legionari și cărora le-au trebuit mai mult de 6 ani să
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
lichid! un alt strat, care s-a solidificat și el, dar... în altă poziție față de cîmpul magnetic al Pămîntului! Ei domnilor și asta se întîmplă acum peste 2000 de ani, într-o țară sălbatică, populată de țărani daci, primitivi și sălbatici. Cuceriți mai tîrziu de români (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o „mica"armata de 150,000 de legionari și cărora le-au trebuit mai mult de 6 ani să cucerească ce... cîțiva kilometri din Spațiul Dacic
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
Gheorghe își pierde parcă, pe lângă stropul de umanitate din voce, și identitatea, autorul preferând să-i spună „omul” - asta și în raport cu gloaba lui, căreia îi spune „animalul”. De fapt, aici este un transfer straniu: pe măsură ce calul se umanizează, omul devine sălbatic, crud, mai rău decât fiara. E un raport inegal de forțe, unul de supunere, înveșnicit prin munca de-o viață care-i leagă pe cei doi: omul și animalul. Apoi, se pare că ei devin iarăși o echipă, ca întotdeauna
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]