2,957 matches
-
1793), iar zona absidei a fost ocolită prin arce de descărcare. De asemenea, osemintele aflate în acel loc au fost înhumate la loc în interiorul capelei și în cripte construite în ziduri la subsolul noilor construcții. Ele au fost regăsite în urma săpăturilor arheologice din 2003-2004. Numele capelei s-a perpetuat asupra străzii alăturate, precum și asupra unui cartier al Brașovului, cvartalul „Katharinae”. Totuși, capela se situa în cvartalul „Corpus Christi”, nu în „Katharinae”. De asemenea, turnul-poartă construit în stilul Renașterii în 1559 a
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
omului aici încă din neolitic. Pe dealul „Cetatea Zânelor”, în partea de est a orașului, se găsesc ruinele dezvelite aproape integral ale unei mari fortificații a dacilor, cu ziduri din piatră dispuse în terase (secolele I î.C. - I d.C.). Săpăturile efectuate în mai multe rânduri în acest loc, au descoperit obiecte de ceramică, unelte, arme și un mormânt de inhumație. Pe baza stratigrafiei și a materialelor descoperite, s-a putut stabili că zona a fost locuită sporadic în epoca bronzului
Covasna () [Corola-website/Science/297051_a_298380]
-
purta denumirea de Drulești. Documentele vremii atestează existența în spațiul românesc încă a unei localități cu denumirea Drulești. într-un hrisov, emis de cancelaria domnească a lui Ștefan Tomsa, este menționat „lonasco din Drulești, o așezare din ținutul Roman. Deși săpăturile arheologice realizate la Durlești atestează existența în primele secole ale mileniului II al erei noastre, adică după Hristos, a unor așezări medievale stabile pe moșia de astăzi a localității, toponimicul Durlesti este consemnat în actele vremii mult mai târziu. În
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
și în prezent. Conform primului recensământ din Basarabia în anul 1819, populația satului Cobusca Veche locuia în 91 gospodării și alcătuia 456 persoane, inclusiv 249 bărbați și 207 femei. Școala cu o singură clasă a fost înființată în anul 1878. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul satului au confirmat că pe aceste meleaguri chiar până la nașterea lui Hristos, existau așezări omenești, populația cărora se ocupa cu agricultura, creșterea animalelor domestice și prelucrarea produselor lor. Primele exemplare de rămășițe animalice au fost descoperite
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
unui beci și la extragerea pietrei pentru construcție au fost dezgropate rămășițele unul mamifer destul de masiv în număr de 26 bucăți de oase, care ulterior au fost transmise Muzeului de Arheologie din Odesa. În a doua jumătate a secolului XX săpăturile arheologice au reconfirmat că în împrejurimile satului Cobusca Veche au existat mai multe așezări omenești situate în Valea Pădurii, Valea lui Brigai, în Hîrtop, la Ciumata, la sud-vest și nord-vest de iaz, pe unde este traseul cursei. Despre toate acestea
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
Localitatea se învecinează cu satele Botnărești, Socoleni, Țîntăreni, Todirești, Chetrosu, Mereni și Merenii Noi. Întreaga regiune din jurul comunei e deluroasă și nu cuprinde monumente ale naturii ocrotite de lege. În comuna Chirca nu s-au facut cercetări ale ținutului sau săpături arheologice. Din informațiile de care dispunem nu sunt cunoscute monumente istorice ocrotite oficial pe teritoriul localității. Se cunoaște, însă, din spusele sătenilor că un monument istoric al satului ar putea fi considerată o biserică din lemn construită aproximativ în anii
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
Hansca este o localitate-centru de comună în Raionul Ialoveni, Republica Moldova. Hramul satului este pe 3 iunie de ziua sfinților "Constantin și Elena". Primele așezări pe acest teritoriu au fost întărite încă de triburile geto-dace din sec. II - I î.e.n. În urma săpăturilor arheologice din perioada sovietică au fost descoperite urme de așezări medievale timpurii, obiecte ce datează cu sec. VIII - XIII. Denumirea satului provine de la moșia boierului Cantacaz, care se numea "Hanul Vechi", adică de la Han. O importanță deosebită pentru sat o
Hansca, Ialoveni () [Corola-website/Science/305234_a_306563]
-
se afla în Plasa Briceni, Județul Hotin. Notă Statistică: Lângă satul Buzdugeni, pe malul stâncos al r. Racovăț, este o peșteră în care mai bine de 40 mii de ani în urmă au locuit strămoșii noștri îndepărtați. Arheologii au efectuat săpături în peșteră și au depistat oase de animale, obiecte confecționate din cremene, cărbune de lemn etc. Unele oase de animale au pe suprafața lor zgârieturi și părți șlefuite, care indică întrebuințarea lor ca unelte de muncă. Aproape de peșteră, tot pe
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
numele pe care îl vor purta mai multe secole în rînd provenea de la florile numite Alce - ulterior - Alcedar. Pe parcursul sec. XX în perimetrul moșiei satului Alcedar s-au descoperit vestigii ale unor așezări omenești deosebit de vechi. Arheologii care au efectuat săpături lîngă această vatră strămoșească au confirmat vechimea activității multiseculare pe aceste locuri. Aici s-au găsit monede bizantine din sec. VI-VII. Faptul este o mărturie a legăturilor economice cu țările civilizate ale lumii de atunci. Istoricii sovietici moldoveni s-
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
s-au găsit monede bizantine din sec. VI-VII. Faptul este o mărturie a legăturilor economice cu țările civilizate ale lumii de atunci. Istoricii sovietici moldoveni s-au grăbit să declare: Alcedarul e o așezare a slavilor, a vechilor ruși! Săpături au efectuat în 1950-1963 grupul arheologului G. B. Fiodorov și interesul lui a fost să demonstreze anume această ipoteză. E un fals, pentru că urmele acestor așezări duc spre perioada tracică din secolul VIII-VI î. Hr., la fel ca și cele
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
aurul ajuns, de-a lungul milioanelor de ani, prin eroziune, sub albiile râurilor și torentelor din Valea Centrală a Californiei și din alte regiuni ale statului (ca de exemplu Valea Scott din Districtul Siskiyou). Până la sfârșitul anilor 1890, tehnicile cu săpături (inventate tot în California) au devenit rentabile, și se estimează că peste 620 t de aur (în valoare de 12 miliarde de dolari la prețurile din noiembrie 2006) au fost extrase prin săpături. Atât în timpul Goanei după Aur, cât și
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
Siskiyou). Până la sfârșitul anilor 1890, tehnicile cu săpături (inventate tot în California) au devenit rentabile, și se estimează că peste 620 t de aur (în valoare de 12 miliarde de dolari la prețurile din noiembrie 2006) au fost extrase prin săpături. Atât în timpul Goanei după Aur, cât și în deceniile ce i-au urmat, căutătorii de aur au efectuat de asemenea extracții în „piatră tare”, adică extragerea aurului direct din rocile care îl conțineau (de regulă cuarț), săpând sau producând explozii
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
Europa cât și în afara ei. Două desene ale tablei de joc, sub formă de graffiti, au fost găsite în templul Ramesseum din Kurna, Egipt, datând aproximativ din 1440 î.Hr. și se crede că Egiptul este țara de originie a țintarului. Săpături efectuate recent în peștera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveală o piatră în care era săpat desenul tablei de țintar. Descoperirile efectuate în peșterile din acest defileu arată că zona a fost locuită din
Țintar () [Corola-website/Science/304728_a_306057]
-
situată deasupra birourilor Comunității Evreiești din Atena, pe strada Melidoni nr. 8, este singura sinagogă romaniotă din oraș. Construită în 1906, nu asigură servicii religioase decât cu ocazia marilor sărbători, dar la cerere, se poate deschide pentru vizitatori. În 1930, săpături arheologice efectuate în Atena, au condus la descoperirea în vechea Agoră a orașului, la baza dealului Thesion, a ruinelor unei clădiri vechi (Metroon). Arheologul H. Thompson, de la Școala Americană de Studii Clasice din Atena, a afirmat că această clădire ar
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
Arheologul H. Thompson, de la Școala Americană de Studii Clasice din Atena, a afirmat că această clădire ar fi servit drept sinagogă pe la sfârșitul sec. 4 DC (396 - 400), bazându-și teoria pe o bucată mică de marmură găsită în cursul săpăturilor pe care s-au găsit scrijelite două “simboluri iudaice”, dar și pe asemănarea clădirii cu sinagoga din Sardis, din Asia Mică. Teoria este discutabilă, dat fiindcă H. Thompson nu a venit cu suficiente argumente, astfel că originea evreilor romanioți rămâne
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
a distrus în mare parte și după indiferența împăraților și a cetățenilor cauzată de declinul cultelor păgâne și de creștinarea imperiului. Se știe că multe dintre coloanele vechiului templu au fost transportate la Constantinopol pentru construirea catedralei Sfintei Sofia. După săpăturile arheologice din secolul al XIX-lea, respectiv secolul XX, multe dintre comorile vechiului templu printre care statui, vase și basoreliefuri au fost transportate la British Museum din Londra și la Muzeul de Arheologie din Efes. În prezent vechiul site al
Templul zeiței Artemis din Efes () [Corola-website/Science/304776_a_306105]
-
Ca și restul rețelei de metrou din București, linia M1 folosește șine de tip 49 și tip 60, cu traverse de lemn (pe primul tronson) sau de beton armat (pe celelalte tronsoane). În funcție de caracteristicile terenului, tunelele au fost realizate în săpătură deschisă sau cu ajutorului unui scut construit la Uzinele „23 August”. Trenurile magistralei sunt întreținute în depourile Ciurel și Pantelimon. Linia este deservită de trenuri Bombardier Movia (varianta BM21 din 2008 și BM2 din 2014). Varianta BM2 a fost introdusă
Linia M1 a metroului din București () [Corola-website/Science/304831_a_306160]
-
în scripturile religioase. Începând cu secolul al XVIII-lea s-au făcut cercetări de geologie și biogeografie în legătură cu arcă și potop. Având la origine o confuzie medievală provocată de proasta înțelegere a textului biblic original (semitic), s-au făcut numeroase săpături în Turcia, pe muntele Ararat,unde unii cred că Biblia spune că s-a oprit arca. În realitate textul biblic nu indică un munte anume, ci întreaga regiune muntoasă a Armeniei. Potopul și salvarea lui Noe de către Dumnezeu sunt descrise
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
împotriva foștilor dușmani ai lui Franco, și mii de republicani au fost închiși și cel puțin executați. Alții au estimat numărul morților între și . Mulți alții au fost puși la muncă forțată, în construcția de căi ferate, asanări de mlaștini, săpături de canale ("La Corchuela", Canalul Bajo Guadalquivir), construcția monumentului Valle de los Caídos, etc. Sute de mii de alți republicani au fugit din țară, mai ales în Franța și Mexic. Aproximativ au fugit în Franța. De cealaltă parte a Pirineilor
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
arcade atât la nivelul tunelului, căt și la nivelul pieței. O descriere amănunțită a acestui complex de clădiri, poate fi găsită in Albumul Böbel, ce cuprinde acuarele, planuri și descrieri ale Sibiului realizate de cunoscutul pictor sibian, Johann Böbel (1824-1887). Săpături arheologice realizate in anii 2005-2006, au scos la iveală în zona podului, spre Piața Huet, un prim parapet al pasajului, din cărămidă, cu un arc semicircular înalt de peste 4 metri, se pare folosit pentru a aproviziona pivnițele și magazinele direct
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
zona Deltei, face parte din categoria celor mai vechi localități de tip urban din țară.Începuturile istoriei acestei localități sunt plasate în neolitic, mărturii stând descoperirile de pe Dealul Taberei. Tot aici se găsesc urmele unui așezământ fortificat din epoca fierului. Săpăturile arheologice au localizat vechea Aegyssus pe Dealul Hora, astăzi Dealul Monumentului Independenței. Tot în Tulcea se poate vizita Muzeul “Delta Dunării” cu mai multe secții:Secția de Științele Naturii, Secția de Arheologie, Secția de Artă, Secția de Etnografie și Arta
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
ro/publicații/bibliotheca/chunedoara/cadru%20geografic.htm 9. http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicații/cărți/ch/capitol 1.htm 10. Răceanu,Viorel, Brâncoveanu, Ioan - Documentar privind satul Cinciș, Întreprinderea Poligrafica Cluj 11.Sabin,Luca, Adrian - Contribuții la istoria veche a Hunedoarei. Săpături arheologice din Grădina Castelului - campania anilor 1996 - 1998 12. Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedica, București 2002
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
Vechi din Constanța, când vechile șine au fost demontate. În urma excavărilor, a fost scos la iveală capul statuar al zeiței Fortuna. Descoperirea determinat întreruperea lucrărilor și sosirea unui grup de arheologi ca să evalueze tezaurul. Aceștia au efectuat o serie de săpături prin care au mai fost găsite 23 statuete, reprezentând divinități greco-romane, asiatice, egiptene și locale, grupate pe o platformă zidită. Descoperirea arheologică este cu atât mai importantă cu cât, printre cele 24 de statui descoperite, se numără și una unică
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
zona Măgurii Uroiului. În urma interpretării acestor fotografii, autorii sugerează că fortificația existentă pe dealul Măgura Uroiului ar aparține primei perioade a epocii fierului. În anul 2001 s-a făcut un pas înainte în cunoașterea acestei zone, în condițiile efectuării unei săpături de salvare pe Terasa I, poziționată la baza Măgurii Uroiului, în partea sa estică. În acel an au fost făcute câteva sondaje, precum și o secțiune care a avut drept obiectiv cercetarea fortificației care închidea în zona de est platoul. Deși
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
preot, ar fi avut caracter sacru, magic, ar fi fost închinate zeilor și, ca atare, ar fi fost foarte bine păzite. În ceea ce privește o posibilă locuire dacică în zona Sinaiei, în afară de depozitul de bronzuri datat 1800-1700 î. Hr. și descoperit în urma multiplelor săpături arheologice în zonă (printre care se numără și sondajul efectuat de Tocilescu în 1890), nu există informații referitoare la epocile ulterioare. Totuși, Aurora Pețan observă că acest lucru nu este în dezacord cu depozitarea pieselor de aur în zona respectivă
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]