6,936 matches
-
că mă reneagă Nu doar lumea de afară,ci și lumea ce-am zidit-o Într-un cosmos de visare, pentru tine fericito! Am legat de ceruri ape ce de haos greu mă leagă... Iar de-am vrut să-mi sap mormântul, m-a scuipat groapa afară, Moartea nu mă ia la sine imputându-mi netrăire; Netrăind sunt scos din legea celor care mor din fire, Izgonit de pretutindeni, am ajuns să-mi fiu povară. Toate cele mă întreabă cine sunt
ŞTERGERE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346903_a_348232]
-
1239 din 23 mai 2014 Toate Articolele Autorului Motto : "O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor." (Costel Zăgan) POEZIEI, ATUNCI CÂND ÎȘI PUNE ÎNTREBĂRI NICOLAE IONEL, LĂUNTRUL LUMINII "De ce nu mi se frânge pieptu-odată, și să-Ți sap un mormânt în piatra sa, și să Te-ascund de nimicirea toată pe care-o închide pulberea ?" Poetul Nicolae Ionel (se) întreabă, devenind, prin interogație, delicatul apărător al divinității. Și al poziției privilegiate a omului : în lume și, implicit, în fața
LĂUNTRUL LUMINII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346912_a_348241]
-
de discurs publicitar cu o structură ideatică bine articulată, o intenție de comunicare precisă asupra multitudinii de probleme ce domină azi umanitatea și care nu și-au găsit nicio cale de rezolvare, cel puțin deocamdată. Între Toscani și Baudrillard se sapă, iată, o prăpastie de netăgăduit, Omul filozofului francez neavând ce căuta în tabloul fotografului italian, tot așa precum nici corpul Omului lui Toscani nu este definit imagologic și exploatat publiictar la fel ca în cadrul sistemului de gândire baudrillardian. Două entități
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
mănăstirii Câmpulung. O caracteristică de valoare o dă brâul care încinge exteriorul, iar în ocnițe existau picturi de sfinți în picioare, azi șterși și din păcate nerestaurați 155. Tot pe peretele exterior (partea de sud )lângă pridvor se află portretul săpat în piatră și încastratrat în zid al lui Ghenadie ecleziastul și inscripția “Ghenadie,1819 ecleziastul “156. Biserică are și un amvon (o rărițate în zona ) semn al statutului ei de biserică Domneasca, aflată într-un oraș, capitala de județ. Inscripția
DR.MITE MĂNEANU, BISERICILE ORAŞULUI CERNEŢI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346981_a_348310]
-
căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători, apoi adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă iar tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podișca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale și să nu băltească în dreptul curții. În Joia Mare se înroșeau ouăle, Vineri era Denia Mare iar Sâmbăta se definitivau pregătirile pentru Paști. La slujba de
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
de un program, de un orar anume în acel du-te vino cotidian care ne înnebunește... Eu, ca „președinte” al asociației - mi s-a tras, pesemne, de la grija mea exagerată pentru plante și animale, de la bucuria mea nemascată de a săpa, însămânța și a uda petecul de teren din fața clădirii, o relaxare specială pentru mine - eram obligat, de când acceptasem „funcția”, să convoc locatarii, să obțin semnături și unele sume de participațiune, să justific cheltuelile, să mediez conflictele...Vizitam și eram vizitat
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
am lacrimi câte gânduri De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce Neștiind că s-a uscat... Referință Bibliografică: Nu am lacrimi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346275_a_347604]
-
am lacrimi câte gânduri De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce Neștiind că s-a uscat... http://www.youtube.com/watch?v=z06uNDD2 Mw Referință Bibliografică: Nu am lacrimi
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346369_a_347698]
-
târziu și este început de iarnă, iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, nimicitoare, cu povești să te-ncălzească în simțire iar tulburarea dacă-ți vine cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți să te ferești de-acest pericol aiurit căzut din paradiziace pagini mistuite-n evoluționismul chemărilor prea-ancestrale și-atavicul fermecătoarelor năzbâtii iar la final aș vrea să-ți mângâi gândul îndelung. Gândul e ceva imaterial și trebuie neapărat concretizat
STUDIU PSIHOSOMATIC. SINESTEZIE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346392_a_347721]
-
Verșenii Ursăcheștilor (bunicii de pe mamă ai marelui prozator) și al țăranului din Țibucani a început să muncească de timpuriu. Făcea treburi specifice mediului din care venea la un neamț bogat, cu moșie. Deși era doar un țânc de 10-11 ani, săpa sfecla pentru fabrica de zahăr din oraș, avea în grijă atelajul cu un armăsar nărăvaș al latifundiarului și strunea taurii fermei cu pricepere de țăran sadea. Desigur, “târgul” (cum era etichetat Romanul acelei epoci) și-a pus și el amprenta
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
Femei cu destinele sfîșiate De imaculata noastră realitate! DAR UNDE SE DUC NORII ? Dar unde se duc norii , De unde au venit , Ce ploi cad doar în zorii Cu chip încremenit? Ce bună este apa Spălata de noroi, În care cerul sapă Păcatele din noi! Și gîndul, cînd ne doare, E semn că a căzut În adincimea-n care Nicicînd n-oi fi crezut ! PE POTECI Pe poteci Cînd treci Iei pe tălpi un vis, Vechi, din Paradis și doar fumul sacru, Temporal
MA INTREB DE VE MI-E NOAPTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346402_a_347731]
-
că dacă cineva îl adăpostește pe „popa cel tânăr“ și nu-l predă, va fi împușcat. L-au dus pe bătrânul preot, care avea atunci vreo 70 de ani, la marginea satului și i-au dat niște unelte ca să-și sape singur groapa. Oamenii din sat, ca să-l salveze, au trimis oameni călări în satele vecine, unde erau unguri, să le spună ce se întâmplă în satul lor. I-au rugat să vină în ajutorul preotului bătrân care a fost întotdeauna
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
Națiunea, București, 2012. O carte notabilă. Născută din doruri. Născută-n zăpadă. Zăpadă născută-n durere, din lacrimi fierbinți. Ceva care-ți pătrunde adâncurile, prin viu grai... O zăpadă vorbitoare care te însuflețește. Semnificația din spatele acestei zăpezi, o afli dacă sapi adânc în tine, până la extazul suprem. Puțină candoare, puțină decență, puțină nebunie, ingrediente absolut necesare... Și cui nu i-ar place, cu ochii spre cer și cu spatele simțindu-i răcoarea, să stea așa, să viseze... Ori să mediteze. Ori
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
este trăită de oa �meni. Trăirea aceasta, considerată în totalitatea ei spațială și temporală, consti �tuie într-un fel viața însăși a învățăturii. Căci învățătura nu este un adevăr oare � care, pe care cineva l-a formulat odată, l-a săpat apoi într-o tablă de aramă și l-a pus undeva sub sticlă, ca să se uite lumea la el, sau chiar să i se închine. Ci e mai degrabă ca o sămânță care e pusă în pământ, încolțește și dă
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
Constiinta > ARBORII AU INIMA-N FRUNZE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Trupuri de piatră cu mâini de piatră prind la piept orizontul, munții fac zid și așteaptă. Izvoarele își sapă văile, timpul se rostogolește în sine, apele întâmplărilor neîntâmplate se varsă-n turbinele mării. Arborii au inima-n frunze, respiră cerul cu stele cu tot. Verdele îmbrățișază anotimpurile, trec în herghelii caii nopții spre câmpiile unde ochii vântului păzesc grânele
ARBORII AU INIMA-N FRUNZE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346510_a_347839]
-
sunt permise, cele de sub centură mai ales. Pentru că jungla umană are reguli mai crude decât cea a necuvântătoarelor. Și că ne-prietenii ajung să fie mai loiali decât cei pe care îi numim prieteni. Și uite așa ajunge omul să „sape” azi pe unul, mâine pe altul până când se împiedică și cade în propria lui groapă. Că după atâta osteneală, merităm și noi măcar un aconto din partea soartei. Și tot așa trecând din eșec în eșec, entuziasmul juvenil ni s-a
DE CEALALTĂ PARTE A BARICADEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346515_a_347844]
-
priveai totul cu blândețe și când în jurul tău razele vii ale luminii se jucau nestingherite! Unde, unde s-a produs ruptura? Cum de a reușit invidia să cucerească inima ta de aur? Îneci în lacrimi toate rănile ce le-a săpat invidia în tine și te cureți de virusul ei cu ajutorul credinței. Ai pierdut atâtea clipe prețioase din cauza acestei trăiri josnice ce parcă ți-a spălat conștiința! Nu-i mai rostești numele și o îngropi în abisul trecutului. De astăzi vei
INVIDIA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348291_a_349620]
-
semăna atât de mult cu tatăl său. Ochii...erau identici. Singură în mansarda rece plină cu lucruri vechi și aduceri aminte, destinul o transporta în anii tinereții, în brațele bărbatului care a rămas unica ei dragoste. Viața era crudă. Suferința săpase urme adânci pe pielea ei. Ploaia răpăia furioasă, biciuind fereastra...sublinia starea sa sufletească. Privirea i-se îndreptă spre sticluța mică de pe masă. Lichidul roșu ii amintea de sângele ce alerga prin corpul obosit. Degetele lungi, uscățive, au apucat șovăielnic
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
Poezie de Titina Nica Țene Pomișorul din grădina Hai, copii, să facem noi o grădină de legume, ce sădim în ea anume o să spuneți singuri voi. Să săpăm, să facem straturi mărunțind ușor pământul s-or să crească zarzavaturi legănându-se cu vântul. Să sădim și-un pomișor în grădina de legume, uite, colo-n colțișor, vreți să spuneți ce anume? -Un cireș! Strigară țânci, să ajungă până-
POMIŞORUL DIN GRĂDINĂ, DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348388_a_349717]
-
că despre tehnicile contorsionate ale familiilor bogate, aici, nu poate fi vorba). Oare sărăcia se asociază întotdeauna și cu mizeria? Poate fi sărăcia lucie, totuși, curată? Aveam un impuls de a mângâia fața inocenței, acolo unde lacrimile căzute în corchini săpau o cărare curată în urma lor, dar simțeam aversiune față de mizerie ... revolta mea era maximă, cum poți tolera o stare atât de jalnică? Dacă aș fi polițist, aș amenda asemenea părinți, care nu respectă nici dreptul copiilor la curățenie, igienă, murdăresc
CINE ADUNĂ LACRIMILE COPIILOR? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348434_a_349763]
-
Toate Articolele Autorului Mi-e greu să te găsesc printre ungherele trecutului; ar însemna să se deschidă rănile, să sângereze, să-mi inunde tot sufletul cu suferință și durere... Mi-e greu să te caut acolo unde o cârtiță a săpat un tunel al întâlnirilor secrete, unde amantele îți pregătesc locul de veci. Mi-e greu să te găsesc acolo unde timpul împodobise cândva speranțele cu vise. Mi-e teamă că-n locul lor o să găsesc iluzii... Mi-e greu să
MI-E GREU SĂ TE GĂSESC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348448_a_349777]
-
978-606-712-189-6, în 2016, Revista "GHIDUL NATURII", ISSN-L2343-9106 Cuvinte pentru pădure Pieptăn pădurile cu palme răsfirate, Frunzelor le cânt din fluierele degetelor, Deasupra vârfurilor crestând ceruri Și printre crengi lăcrimând peste ape; În jurul sufletului m-adun mai aproape, Mereu mai aproape... Sapă adâncimi frunze ce cad, Cu rodul arborilor îngemănându-mă, Rădăcinile se satura pline de seva În culcușuri moi de soare cald; Pe culmile sufletului focuri mai ard, Încă mai ard... Uneori vine vremea cuvintelor, Alteori coboară din munte vraja pădurilor
CUVINTE PENTRU PĂDURE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348520_a_349849]
-
acești ”bărbați sunt încurajați chiar de acelea care prin modul acesta de a fi al lor, ele își ”împlinesc (anevoie) acele nevoi de bază). Ele spun că îi ajută în carieră, hmm, dar de fapt nici nu știu că-și sapă groapa proprie.. Dacă printre acestea mai sunt și din acelea veșnic mămoase, care chiar cred bazaconii despre nevoile bărbatului, despre ”poligamia lui și alte și alte... În fața acestor femei bărbații care vorbesc frumos, care se poartă cu condescendență, mai ales
A FI SAU NU FI DOMINATOR..? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348496_a_349825]
-
sugestii și stări exprimate printr-o stilistică pe care aș numi-o ”retro-lirică”, prin formulări clasice în stihuri cursive, melodioase, geometric de exacte ca metrică și cadență, lăsând să curgă, precum dintr-un izvor subteran, tainic, dintr-o fântână adâncă săpată într-un pustiu cât deșertul, ciutură după ciutură de fluid liric de la mare adâncime, amforă după amforă de esență de metafore, gură după gură de apă vie pentru suflet. Adina Nicolescu este o oază vie de poezie la răscrucea lumilor
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
ce? Tre’ să facă omu’ ceva cât trăiește. Că uite după aia ce pate - stă să-i facă lui alții. Drept îi? Acu’ ce nu-ți convine că plec? Eheee... las’ că știu eu. Păi cine-o să-ți mai sape ție, cine-o să-ți mai cosească, cine aia, cine ailaltă? Pentru aia și-ailaltă, nu zic, oi găsi tu înlocuitor, da’ să știi că coasă ca a mea n-are nimeni. Auzi, ia nu te mai boci atâta! Ia-te
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]