4,482 matches
-
Pran stă locului, privindu-i trupul care pare fără viață acum, genunchii albicioși și pântecele proeminent orientat spre cerul nopții. Își continuă drumul. După o vreme, realizează că nu este singur. Patru ochi. O răsuflare fierbinte. Și tigrii s-au săturat. Pleacă și ei. O vreme merg toți trei împreună spre granița cu India engleză. Pagină de dreapta, cu spate alb BĂIATUL CEL ALB ( centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată Lui Jiwan Singh, drumul spre Amritsar i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ușurați. Star îl sărută pe obraz. — Jonathan, nu te pot lua nicăieri. Simte cum inima îi bate să-i spargă pieptul. După aceea, se văd aprope zilnic. Ea vine să stea cu tatăl ei în Oxford, spunând că s-a săturat de Londra. După spusele lui Levine și Londra s-a cam săturat de ea." Afacerea Tredgold" este ultima dintr-o serie de incidente similare. Lumea artei din Londra nu prea acceptă boemianismul decât să citească despre el și atunci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Simte cum inima îi bate să-i spargă pieptul. După aceea, se văd aprope zilnic. Ea vine să stea cu tatăl ei în Oxford, spunând că s-a săturat de Londra. După spusele lui Levine și Londra s-a cam săturat de ea." Afacerea Tredgold" este ultima dintr-o serie de incidente similare. Lumea artei din Londra nu prea acceptă boemianismul decât să citească despre el și atunci dacă este scris de autori străini. — Știi, Johnny, îi spune Levine, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
crezi, răbufnește el, chiar mi-au cerut să plec. Mie! N-au cunoscut un om mai important. Munca mea i-a făcut cunoscuți în întreaga lume. — Probabil a fost puțin cam exagerat, profesore, zâmbește Gittens atotcunoscător. — Iar eu m-am săturat de sarcasmul tău! îl repede Chapel. — Plecăm? întreabă Morgan cu atenție. — Se pare, spune Gittens, că s-au cam săturat de albi. Au impresia că tot mai mulți vor fi duși să muncească la drumuri. — Dar se presupune că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a făcut cunoscuți în întreaga lume. — Probabil a fost puțin cam exagerat, profesore, zâmbește Gittens atotcunoscător. — Iar eu m-am săturat de sarcasmul tău! îl repede Chapel. — Plecăm? întreabă Morgan cu atenție. — Se pare, spune Gittens, că s-au cam săturat de albi. Au impresia că tot mai mulți vor fi duși să muncească la drumuri. — Dar se presupune că erau primitivi, se plânge Morgan, învârtindu-se în jurul profesorului, ca un om care a primit un pont legat de bursă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mîntuiască? 15. Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, 16. și unul dintre voi le zice: "Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!" fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17. Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. 18. Dar va zice cineva: "Tu ai credința, și eu am faptele." "Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat cîmpiile, și pe care le-ați oprit-o, prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. 5. Ați trăit pe pămînt în plăceri și în desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel. 6. Ați osîndit, ați omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea! 7. Fiți dar îndelung răbdători, fraților, pînă la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pămîntului, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
Unde este Dumnezeul lor?" 18. Domnul a fost plin de rîvnă pentru țara Lui, și S-a îndurat de poporul Său. 19. Domnul a răspuns, și a zis poporului Său: "Iată, vă trimit grîu, must și untdelemn proaspăt, ca să vă săturați de ele, și nu vă voi mai face de ocară între neamuri. 20. Voi depărta de la voi pe vrăjmașul de la miază-noapte, îl voi izgoni spre un pămînt fără apă și pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oștirii lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
teascurile de must și de untdelemn, 25. vă voi răsplăti astfel anii, pe care i-au mîncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil și Gazam, oștirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră. 26. Veți mînca și vă veți sătura, și veți lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, și poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară! 27. Și veți ști că Eu sunt în mijlocul lui Israel, că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
plini de silnicie, locuitorii lui spun minciuni, și limba lor este numai înșelătorie în gura lor; 13. de aceea, și Eu te voi lovi cu suferință, te voi pustii pentru păcatele tale. 14. Vei mînca și tot nu te vei sătura, ci foamea va rămîne în tine, ce vei lua dinaintea vrăjmașului nu vei scăpa, căci ce vei scăpa, voi da pradă săbiei. 15. Vei semăna, dar nu vei secera, vei stoarce măsline, dar nu te vei unge cu untdelemnul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
pe zi. Mănânc cât pot. Aud sunetul pe care-l fac fălcile mele care ronțăie castraveți, mestecă tendoane de urs și rod coaste de porc. Servitorii continuă să privească în pământ. Mă întreb ce le trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut din fasole roșie și susan negru. An-te-hai se apropie, ca și cum ar ști că am ceva să-i spun. Nu-mi place să se holbeze oamenii la mine când mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Nuharoo de a-și păstra demnitatea. Eu voisem să mă dau jos din palanchin, ca să merg pe jos în timpul călătoriei, însă Nuharoo m-a împiedicat: — Cărăușii sunt făcuți să te care, insista ea. I-am explicat că m-am săturat să am fundul ud: — Trebuie să-l aerisesc cumva! Îmi amintesc că a rămas tăcută, dar expresia ei îmi spunea limpede că îmi dezaprobă purtarea. A fost șocată când în cele din urmă am hotărât să mă dau jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
greu să meargă. Nu vor să accepte să-i scuz și insită să execute întregul protocol. Nimeni nu întreabă dacă mi-e foame sau dacă sunt obosită. Temperatura începe să crească. Îmi este cald. Se pare că toată lumea s-a săturat și e dornică să plece înapoi. Și totuși, eticheta nu poate fi încălcată. Șirul de oameni din fața mea continuă să crească. Se întinde de la poarta de intrare până la pavilionul din piatră. Văd cu coada ochiului cărăușii care își spun glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atâta lume câtă văd în câteva zile ori de câte ori mă duc pe la mine prin sat. E cazul să exprim aici o îndoială cu privire la formula de existență a orășeanului comparată cu aceea a omului care trăiește într-un sat. Trebuie să te saturi de oraș ca să începi să reflectezi la modul de viață în comunități mici, în care individualismul e moderat de privirea vecinului sau de ochii uliței, care te vede când pleci de-acasă și când te întorci. Dacă nu ești atent, ți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
supremă: ― Viceversa! Nu se poate, domnule, peste poate! Viceversa! Asta-i șarlatanie, mă-nțelegi? Vă-nvăț eu minte pe dv. să umblați d-acu-ncolo cu infamii și să vă bateți joc de oameni, fiindcă este o exploatare și nu vă mai săturați, ca vampirii, pierzând toată sudoarea fiecare om onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne învățăm odată minte ca să venim, mă-nțelegi, și să ne revoltăm
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu mai e știință. Fiindcă nu e posibil! Avea dreptate acel țăran care a văzut într-o zi, într-o grădină zoologică, o girafă. A stat și s-a uitat la ea o zi întreagă, încremenit, și nu se mai sătura văzînd-o cum ajunge ea cu botul prin vârfurile copacilor. Lăsîndu-se seara, și-a luat în cele din urmă ochii de la ea și plecând a clătinat din cap și a exclamat: "Asta e ceva care nu există!" UTOPIE MODERNĂ Un cunoscut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
renunță la examen și că ar vrea să iasă afară i-a răspuns: ― Veți rezolva tema și veți tăcea. Veți fi disciplinat și veți stătea până la sfârșitul orei. Examenul de istorie cu profesorul Mayer a fost însă foarte obositor. Mă săturasem să-i tot răspund. Mai pe urmă am aflat că el nu dădea niciodată nota zece și că mie a trebuit să-mi dea fiindcă i-am răspuns la toate întrebările. Am ieșit din clasă împleticindu-mă și seara în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
brațele și Își suflau din când În când În palmele Înroșite de răceala porumbilor. Dacă de obicei se arătau nespus de bucuroși să muncească pe tarlale În loc să tocească ori să-și facă temele, În ultimele zile Începuseră să se cam sature și de depănușat porumb, și de transportul În remorcile camioanelor sau ale tractoarelor, chiar și de clipele de-a dreptul vrăjite când li se dădea pauza de masă și-și scoteau din traiste demâncarea pe care o așezau Înăuntrul cercului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
om a cărui sosire a fost anunțată dinainte. Între războinici există înțelegerea de a nu ucide mesagerii. Așa ceva ar merge, chiar și cu un general inamic, dacă ar fi altcineva. Dar, în cazul lui Kanbei, simt că nu m-aș sătura nici mâncându-i carnea de pe oase. — Nu lăsa inamicul să îți cunoască adevăratele gânduri. Să râzi când îl saluți. Exact în timp ce priveau în întuneric, Goto și oamenii săi părură să audă sunetele intermitente ale unui koto, în depărare. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din jur, se reculese rapid. Le vorbi cu veselie forțată: — Ce? Se aud sunete de koto din tabăra inamică? Ce nebuni! De ce să cânte ei la koto? Asta arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și încearcă să se distreze. E de neiertat ca niște luptători să aibă mințile atât de răvășite. Sufletele de oțel și piatră ale adevăraților războinici nu sunt așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se ridică imediat și porni spre bucătăria templului. Mesagerul se afla într-o cameră mică de lângă bucătărie, înfulecând, flămând, mâncarea care-i fusese oferită. Omul nu mâncase și nu băuse nimic, de la amiaza zilei trecute, iar când, în sfârșit, se sătură, se lăsă pe spate, cu burta plină. Văzând că mesagerul terminase, Hikoemon îi făcu semn să-l urmeze și-l însoți până la o cameră din apartamentele preoților, unde se țineau depozitate sutrele. Urându-i somn ușor, îl introduse în odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de colo-colo cu treburi prin Castelul Kiyosu. Pe vremea aia, unchiul meu servea, uneori, în schimbul de noapte. Am auzit că într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un timp ochii. Nimeni nu știe ce se va întâmpla la noapte! Norii de pe cer erau văratici, iar, din copaci, se auzeau țârâielile primilor greieri. Vântul adia plăcut peste munți, de la un lac la altul, iar soldații - care acum își săturaseră stomacurile goale - începură, în sfârșit, să moțăie. Continuând să-și țină în mâini armele de foc și lăncile, se așezară. La umbra copacilor, caii închiseră și ei ochii, și chiar și comandanții de grupă se rezemară de trunchiuri, adormind. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a învins, descoperă că a cunoscut cu adevărat bucuria de a trăi, în timp ce se afla pe însuși drumul vieții. Cât de plictisitoare ar fi o viață lipsită de confuzia numeroaselor abateri sau de dificultatea încleștărilor! Cât de curând s-ar sătura un om de a trăi, dacă ar merge mereu liniștit pe o cărare netedă. În cele din urmă, viața omului constă într-o continuă serie de greutăți și de lupte, iar plăcerea de a trăi nu se găsește în scurtele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ridicat ochii spre cer, și a rostit binecuvîntarea. Apoi a frînt pîinile și le-a dat ucenicilor ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. 42. Au mîncat toți și s-au săturat; 43. și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu fărîmituri de pîine și cu ce mai rămăsese din pești. 44. Cei ce mîncaseră pîinile, erau cinci mii de bărbați. 45. Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]