3,827 matches
-
mâna ca să-și însușească o bucățică din pământul nostru", zice Vernea. Din păcate, natura l-a favorizat. "Ești sigur că n-a ajutat și el un pic natura?" Se întoarseră pe mal și se așezară la soare, pe trunchiul unei sălcii culcate deasupra apei, cu picioarele atârnând. După câteva clipe, își scoaseră vestoanele. Prilejul era bun, chiar nesperat, să abordeze subiectul care îl frământa. Ziua începuse atât de bine că se simțea încurajat ca de o fericită conjuncție de planete. Începu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică întâlnim în locurile umede, pe lunci, lângă pâraie, bălți, mlaștini: rogozul, pipirigul, stuful, coada calului, papura, izma broaștei, stânjenelul de baltă etc. Pe lângă bălți și mlaștini cresc salcia și răchita, atât spontan cât și prin plantare, în scopul consolidării malurilor și fixării solului. De asemenea, pentru consolidarea și fixarea terenului degradat s-au făcut plantații de salcâm, care suportă clima uscată și perioadele lungi de secetă. Pe pajiști
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Tescanu de le-au dat lor loc de ocină în lunca Dunavăț. Și au tăbărât ei în lunca Dunăvăț primăvara (1785) și au făcut bordeie, parte din ei cu pământ, iar parte din ei le-au făcut din bârne de salcie și le-au acoperit cu coarja ei, adică cu coarja sălciilor pe care le tăiaseră ca să facă bordeie. și tot după trecere de 5 ani (1789) au venit din Bucovina încă alte familii: familia Boca din Cașvana (primii Boca veniți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dunavăț. Și au tăbărât ei în lunca Dunăvăț primăvara (1785) și au făcut bordeie, parte din ei cu pământ, iar parte din ei le-au făcut din bârne de salcie și le-au acoperit cu coarja ei, adică cu coarja sălciilor pe care le tăiaseră ca să facă bordeie. și tot după trecere de 5 ani (1789) au venit din Bucovina încă alte familii: familia Boca din Cașvana (primii Boca veniți în 1784 erau din Botoșana), familia Bârgănaru din satul Bârgăoani (probabil
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
anului 1785, boierul tefan Roset (de fapt este familia Rossetti), le-a dat locă de așezare în lunca Dunavățului, care se situează între Mărăști și Fruntești. Atunci lunca și dealurile care o flancau erau împădurite, în principal cu lozii și sălcii. Potrivit practicii feudale românești, oricine se putea așeza în orice locă rămas necultivat și nelucrat, chiar dacă de facto și de iure, moșia era dată unui boier de către domnitorul țării „pentru dreaptă și credincioasă slujbă”. Atunci când proprietarul pământului avea nevoie de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toloaca satului, apoi pentru plantațiile de pomi și de vie, țăranul clăcaș nu datora nimică boierului; prețul pentru acestea era cuprins în situația de dependență și în munca de clacă. Primele înjghebări făcute cu ce aveau la îndemână - lemnul de salcie și coaja - cu greu pot fi numite case, locuințe, erau mai mult adăposturi, colibe și bordeie răspândite prin pădure, deoarece plana frica de a nu fi descoperiți și trimiși înapoi în Bucovina. Fiind oameni harnici și destoinici, pe măsură ce numărul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era o localitate numită Laz (Lozinca?), dovadă clar a modului de obținere a terenului agricol pe seama pădurii. Văile pâraielor Dunav și Dunavicior (Pârâul Roșu sau Tresștia) erau acoperite de vegetație specifică luncilor, de la rogoz și stufăriș, arbori de esență moale, sălcii și lozii, plop, dar și arbori cu valoare economică mai ridicată. Cu o asemenea vegetație de luncă au avut de luptat bejenarii bucovineni care au format satul Lunca. Satele vechi răzășești, Filipeni și Fruntești, procedaseră la fel, dar cu câteva
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grave care te puteau duce la închiderea pentru mulți ani. Pe lângă moară, Emilian Gurău avea și un gater pentru tăiat scânduri, din esențele de lemn care se găseau în pădurile din jur. Lemnul de brad pentru construcție era înlocuit cu salcia, teiul și fagul. Scândura de brad se procura de pe piața din Bacău, care se afla departe, iar drumurile erau proaste. După ce s-au pusă bazele cooperației de consum la Lunca, în spatele magazinului mixt - unde era și bodega, unde servea Petrică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ridicarea construcției casei, dar și a dependințelor, un grajd, o bucătărie de vară. Să ne amintim că la venirea bejenarilor bucovineni în lunca Dunavățului, fiecare și-a făcut „casa” așa cum s-a priceput și din ce a avut: lemn de salcie și coaja pentru acoperiș. Meșterii specializați în construcții din lemn, numiți dulgheri, prelucrau esențele de lemn locale: stejar (tălpile casei se făceau din stejar, dar și porțile de intrare în gospodărie), frasin, carpen, fag, ulm, arțar, tei. Dulgherii foloseau barda
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încăpere rece care a devenit tinda și pentru a feri intrarea de intemperii și s-a adăugat în față un pridvor numit în zona noastră și cerdac. În funcție de zonă, acoperișul a fost făcut din scoarță de copacă (brad, tei, mesteacăn, salcie), crengi și resturi vegetale, paie, cereale și stuf rezistent la intemperii, bun izolant și rezistent în timp. Mai târziu sa folosit dranița (șindrila), tabla și țigla, plăcile de eternită etc. Despre locuințele luncașilor, cele rămase în Bucovina, după bejenia lor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-i făcut. Căpriorii se terminau cu „capete de cai”, stilizați, cu funcție apotropaică (apărare de duhurile rele). De asemenea, tot cu funcție de apărare în fața pericolelor neștiute, se foloseau unele plante, atârnate la porți, la derigii casei; în alte locuri: teiul, salcia, sânzienele, culese la date fixe. În ceea ce privește materialul din care erau confecționate casele, materiale folosite în mare parte și astăzi, sunt cele cunoscute: lemnul, lutul, huma, lutul galben, stuful, paiele, chirpiciul, cărămida, tabla, țigla, dranița, piatra, cimentul și toată gama de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
instruiți la școala Alsacienne, una dintre cele mai elitiste din capitală. Cele trei uzine amenajate de Pierre Bertheau la Yvry-Port regrupează aproximativ 75 de apartamente. Ele utilizează aceleași materiale, structuri de aluminiu pentru împrejmuiri, planșee pentru circulație, bambuși, mentă și sălcii plîngătoare pentru grădini. Renovarea a fost făcută respectîndu-se structura și aspectul exterior al clădirilor industriale existente. Regăsim amenajările caracteristice cartierelor la modă din Paris, cu punerea în scenă, oarecum eco-muzeistică, a trecutului muncitoresc. Plăcile emailate care au încă înscrise punctele
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale nepătrunse. Prindem ocazia pentru a face fotografii cu Felicitas Hoppe, cu VITALIE CIOBANU și cu Andrei Bodiu pe punte, având drept fundal turnurile medievale. Admirăm malurile verzi ale râului, cu sălcii pletoase și stuf - o vegetație foarte bogată, un verde pe care ploaia parcă îl face și mai intens, mai puternic. VITALIE CIOBANU: Corrine are mult umor și un fel de a-și pune o mină serioasă, vorbind despre lucruri rizibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atemporalitate sinistră. Călătorim cu autobuzul, cam vreo două ore, printr-o regiune agrară. Pășuni și fânețe, cât vezi cu ochii. Satul scriitorului e un fel de cătun format din căsuțe de lemn presărate pe o suprafață întinsă, cu râulețe și sălcii, podețe, garduri de nuiele, arbuști pitici și straturi de flori - o idilă pastorală, departe de imaginile cu care obișnuim să asociem realitățile din această țară transformată în fieful unui șef paranoic. Dacă ți s-ar arăta un film sau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
casa din deal". Locuințele țăranilor de atunci se făceau din vălătuci, din stuf și lut. Prispa toată din lut. Odăile rămâneau joase, mărunte, fără cerdac, de jur împrejur despărțite de grădină sau de vecinătăți cu garduri împletite din nuiele de salcie, mai rar cu șipci sau cu sârmă, alte dăți nici cu atât. Ai casei, cu bătrâni, cu tineri la un loc, se odihneau în aceeași încăpere. Iarna, spun bătrânii, aduceau și vițelul în casă "să nu dejere". Drept coperișuri, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Toate acestea arătau nu gustul familiei Eminovici, ci influența mentalităților botoșănene a anilor '30. În pridvorul noii construcții se urca pe două rânduri de trepte, din lateralele casei, protejate de o balustradă ridicată direct din pământ. Un salcâm și o salcie plângătoare încadrau pridvorul. Chiar în fața casei fuseseră plantați niște trandafiri, îngrădiți de câțiva mici stâlpi; curtea, plină cu iarbă, era marcată de cărări întâmplătoare. Nici interiorul nu păstra împărțirea camerelor din vechea casă părintească. Un hol pe mijloc și câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în Lijiang drumurile nu sunt amenajate într-o ordine anume, și nici nu are zid de apărare. Dragonul Negru, cu ramificațiile sale subțiri de apă, trece printre casele oamenilor, peste tot în oraș putând fi ascultat susurul pârâului și admirate sălciile plângătoare dansând deasupra apei. 3. Arhitectura chineză veche Metaforic, arhitectura este numită "muzică cristalizată", pentru că poartă amprenta civilizației umane. Arhitectura chineză veche se baza pe construcțiile din lemn. Aceasta a început să prindă contur în secolul al II-lea î.e.n.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în natură. Obiceiul excursiilor în această zi era unul deja răspândit în perioada dinastiei Tang. Este, de altfel, momentul revenirii vremii frumoase și a revitalizării naturii. Aerul este plin de mirosul primăverii în aceste zile, iar la porți sunt aninate sălcii ca simbol al revigorării și prospețimii. Zeul Bucătăriei De două mii de ani, în China s-a perpetuat obiceiul de a se oferi ofrande Zeului Bucătăriei. Perioada Sărbătorii Primăverii începe cu adevărat, cu o săptămână înainte de Anul Nou Chinezesc (a 23
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spectacole de mică anvergură, cu scene din viața cotidiană și o nuanță folclorică, pe când Pingci cuprinde în principal cântece și recitaluri lirice, de operă. Cele mai cunoscute titluri din repertoriul Operei Huangmei sunt: "O pereche perfectă", "Văcarul și țesătoarea", "Fântâna Salciei", "Întâlnirea de pe Podul Lanqiao", "În doi, la Sărbătoarea Lampioanelor" etc. Kunqu În procesul dezvoltării ei, opera Kunqu a mai purtat numele Kunshanqiang, Kundiao, Kunju, Nanqu, Nanyin și Yabu. Perioada 1570-1800 a fost epoca de aur pentru opera Kunqu, originară din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de flori și copaci verzi și este foarte plăcut să te plimbi. Du, fată foarte cuminte, nu ieșise niciodată până acum din casă, însă îndemnată de slujnică, a ieșit în grădină. Priveliștea pe care o avea în fața ochilor era minunată: sălcii verzi, bujori roșii și o mulțime de alte flori, cu petalele larg deschise. În copaci cântau păsări, iar în depărtare tronau munți falnici. Du Liniang a fost copleșită de frumusețea locului. Se gândea că până atunci doar citise și brodase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
primăverii dacă nimeni nu ar admira-o? S-a întors tristă în dormitor și obosită, a adormit imediat. În vis, a revenit în grădină unde s-a întâlnit cu un băiat un tânăr sensibil și învățat cu o ramură de salcie în mână. Cei doi tineri s-au îndrăgostit pe loc, iar zeii florilor din grădină au început să danseze de bucurie. Du Liniang a fost trezită de mama ei care venise s-o vadă. Fata a revenit în grădină unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Vest. Tot inspectând curioase viața oameilor au ajuns pe podul Duanqiao, când a început să plouă. S-au adăpostit sub un copac, când a apărut un tânăr cu o umbrelă. Băiatul, pe nume Xu Xian, văzând fetele adăpostite sub salcie, le-a oferit umbrela. Ba mai mult, a plătit pentru o barcă, să le ducă acasă. Mulțumindu-i, Bai Suzhen l-a rugat să vină a doua zi la ea acasă, să-i poată înapoia umbrela. A doua zi, tânărul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de la întreținere până la permisiunea ca să vină Costache să mă vadă. Răspunsul negativ a fost dat de Moos lui Costache... până la noi ordine. sărbătorile paștilor În ajunul Floriilor, cu toate maicile tinere, am plecat la pădure în două grupuri. Unele după salcie înflorită, altele cu coșulețe după flori. La întoarcere s-au întâlnit înaintea porții, în sunetul clopotelor, cele cu flori înainte, cele cu ramurile în urmă; au mers în procesiune până în fața bisericii, unde, după ce au cântat în cor, s-au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
întâlnit înaintea porții, în sunetul clopotelor, cele cu flori înainte, cele cu ramurile în urmă; au mers în procesiune până în fața bisericii, unde, după ce au cântat în cor, s-au așezat pe rogojini pe iarbă și au început să împodobească salcia cu flori; trebuiau să reprezinte palmele din Ierusalism. Patru sute au fost făcute în două ceasuri, puse în biserică, apoi sfințite și împărțite la slujba de seară. Aceasta este sărbătoarea cea mai veselă pentru tineretul din mănăstire. Pe când veneau din pădure
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
băut cu soldații. Totuși era un tablou straniu de artă: luna vărsa o lumină argintie prin ferestrele strâmte ale bisericii, arătând și ascunzând alternativ pe maicele în picioare în lungul șir al stranelor, toate în același port, cu ramura de salcie în mână, formând o serie decorativă prin repetirea uniformă a costumului și atitudinii. Bineînțeles, mă conformam la toate datinele mănăstirii: post riguros și aproape toate nopțile petrecute în biserică. Întunerecul, cântecele monotone ale maicelor lungeau orele deja prea numeroase. În
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]