2,877 matches
-
auzi o voce. —Psst. Salim, sunt eu, Marwan. —Intră, frate. Bărbatul mai tânăr intră tiptil, fără zgomot, în camera în care Salim Nazzal dormea în noaptea aceea. Se uită în jur, zări trei adolescenți, toți dormind duși pe o singură saltea și coborî și mai mult vocea. Nu avea idee în casa cui se găsea sau cine îi deschisese ușa șefului lor în seara aceea. —Salim. Au spus că au ceva. Au văzut ceva la Ierusalim. —Tăblița? —Fiul sionistului. Și americanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
De aici. MACABEUS: Unde era? PARASCHIV: Sub podea. MACABEUS: Care? PARASCHIV: Acolo. MACABEUS: Și n-ai spus nimic. PARASCHIV: Nu. MACABEUS: De ce? PARASCHIV: Nu voiam să te-mbeți. MACABEUS (Îl duce prin aer la unul din culcușuri.): Trage! PARASCHIV (Ridică salteaua și scândura.): Nu mai sunt. MACABEUS: Scoate-le! PARASCHIV: Sunt goale... Sunt goale toate... MACABEUS: Scoate-le pe toate... PARASCHIV (Scoate sticlele goale din ascunzătoare.) MACABEUS: Pune-le pe masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce vrei să faci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
putea să spun. Reflexele mele inverse, probabil... În orice caz, decizia de a-mi Încerca șansa n-avea nici o legătură cu arma primită de la Eva. Le-am pus pe amândouă - și pistolul, și discheta - Într-o mică ascunzătoare improvizată În saltea și am ieșit pe coridor. Știam că afară era noapte, chiar dacă nu eram lămurit Încă după ce meridian funcționau ceasurile din Centru. Dacă reușeam să ies, Întunericul reprezenta un avantaj de care Înțelegeam să mă servesc fără jenă. Până dimineața, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
campion de tir. Acum, ultima Întrebare: unde este pistolul pe care ți l-am dat odată cu discheta aceea, știi despre ce vorbesc...? - La loc sigur. Dorm cu el sub cap, dacă vrei să știi. I-am făcut o ascunzătoare În salteaua patului și... Hei, un moment: ce e cu Întrebarea asta? Ce-are a face...? - Are. Gloanțele care l-au ucis pe Fujimori au fost trase din pistolul pe care ți l-am dat eu să te aperi la nevoie. - Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și acum, scuză-mă, dar aș vrea să dorm câteva ore, nu mă simt prea bine. Noapte bună! Am ieșit amețit și am ajuns În cameră mai mult Împleticindu-mă decât pășind. M-am dus țintă la ascunzătoare, am ridicat salteaua și am pipăit cu palma umedă locul bine cunoscut. Era gol. 35 Oricât de sălbatic ne-ar cutreiera duhul relativismului, câteva certitudini nu strică niciodată. Să fie, acolo... Personal, nu știu dacă aveam În dotare prea multe, pentru una Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
onest vorbind, nici de ce ar fi făcut-o Zoran și Bergman nu rezulta de nicăieri. În al doilea rând, subzista foarte practica problemă cum intrase oricare dintre dânșii În posesia pistolului meu? Nu vreau să spun că, ascunzându-l În saltea, dădusem eu dovadă de o imaginație ieșită din comun. Alta era enigma: cum pătrunsese prezumtivul percheziționator În camera mea ? Încuietoarea nu fusese forțată, se vedea cu ochiul liber și, de altfel, orice tentativă În acest sens ar fi fost sortită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cartela ca să intre În cameră? - Nu... M-am gândit că o face În lipsa mea, am și apreciat discreția, dar... Nici un „dar”; până la urmă, am Înțeles. Cam greu, cam târziu și fără pic de voie bună. - Să ascunzi un pistol În saltea și să crezi că se află În siguranță, e mai mult decât naivitate, e gândire de academician, iartă-mă că trebuie să ți-o spun. Nu-mi plăcea ceea ce auzeam; Înclinam totuși să cred că era plauzibil. Dar nu Întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încăpătoare dintre peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui ocean furios, și căzu grămadă ori de cîte ori Încerca să se ridice, căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l avusese vreodată și pe care focul și apa Îl prechimbaseră Într-un talmeș-balmeș de mizerie și cenușă. Jumătate dintre cărțile sale și aproape toate alimentele fuseseră distruse definitiv, praful de pușcă nu se mai putea folosi, iar din frumoasa saltea a căpitanului de pe Madeleine nu mai rămăseseră decît cîteva fîșii amărîte. Se așeză pe pragul de piatră din dreptul intrării, se uită În tăcere la acel dezastru și se Întrebă din ce motiv focurile din centrul pămîntului și apele celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
al navei și sunetul apei sub prova. Apoi, ridică pe umăr cufărul cel greu și Îl duse la barcă, unde Îl așeză cu mare grijă. Se Întoarse, Îl obligă pe căpitan să se culce la pămînt și puse mîna pe salteaua de lînă, lată și grea. În timp ce o Înfășura, privirea Îi căzu pe un mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt, Încastrat În pat. Căută la gîtul captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt, Încastrat În pat. Căută la gîtul captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
insulă abia dacă fusese În stare să Învețe vreo douăzeci de cuvinte În spaniolă, și s-ar fi spus că prostia lui sporea neîncetat, pe măsură ce trecea timpul. Prada de război pe care o recuperase de pe María Alejandra, hainele, cărțile, armele, salteaua și mai ales splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puțini acceptau - sau riscau - să schimbe vreo vorbă. CÎnd nu vîna, Își petrecea zilele În aer liber, la prova, chiar În ploaia torențială sau În soarele cel mai arzător, și prefera să doarmă sub cerul liber, făcut ghem pe vreo saltea de paie, pe fundul celei mai mari baleniere, fără să ocupe aproape niciodată hamacul de pe puntea-platformă a marinarilor, unde nu cobora de obicei decît atunci cînd se Întețea vremea rea, iar căpitanul ordona să se lase liberă puntea. Tot astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi metri de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și o contemplă, goală, cu picioarele desfăcute și Încă adormită, În aceeași poziție În care o lăsase cu o noapte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În continuare de treabă, care i se părea zadarnică de-acum, Încercînd să facă ambarcațiunea să Înainteze - mereu către răsărit - fie și numai cu cîțiva centimetri. Din nou zăpușeala puse stăpînire pe ambarcațiune. Niña Carmen se lăsă să cadă pe saltea, iar portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi făcut un efort supraomenesc să-i ajungă aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe spate și sorbi conținutul paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
metalic în baie, două ferestre care dădeau spre un zid de cărămidă și o chicinetă cât un borcan, în care se găseau un minifrigider și un aragaz cu două ochiuri. Un raft de cărți, un scaun, o masă și o saltea pe jos. Era casa cea mai mică în care locuise vreodată, dar, cu chiria fixată la 127 de dolari pe lună, Tom se considera norocos să o aibă. În primul an după ce se mutase, oricum nu petrecuse prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-o în brațe până în camera de oaspeți, în timp ce Tom desfăcea patul deja pregătit, trăgând cearșaful de deasupra și pătura. Nimeni nu doarme mai profund decât un copil, și mai ales un copil obosit. Nici măcar când am lăsat-o jos, pe saltea, și am acoperit-o cu pătura, nu a deschis ochii deloc. Ziua următoare a început cu o întâmplare curioasă și neliniștitoare. La ora șapte, am intrat în camera unde dormea Lucy cu un pahar cu suc de portocale, o farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat cu saltea, eventual un divan, și dulapul cu fote, marame, năframe, dar și chimire. În spatele casei se mai află hambarul cu acaretul și tot felul de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă... Toate țin de spațiul domestic atribuit/impus femeii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei sau a ceaunului, dar există monumente pentru fiecare luptă pe care au dus-o bravii noștri bărbați cu turcii. și totuși, din ceaunul acesta ne mîncăm noi ciorba și astăzi și pe salteaua din odăile noastre ne odihnim trupurile... „Matrimoniu” nu este un neologism și, cu atît mai mult, nu l-am inventat eu. Acesta apare în Franța, de pildă, ca matremuine în 1155, matremoigne (1362), matrimoynes (1367) și, în sfîrșit, matrimoine în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dar hotărât, adăugă: — Dezbracă-te. Laila rămase nemișcată, ca și când nu l-ar fi auzit, și doar o ușoară licărire de teamă străluci în străfundul imenșilor săi ochi negri, în timp ce degetele i se crispau ușor pe pânza aspră și murdară a saltelei de paie. Malik-el-Haideri așteptă câteva clipe, își termină țigara, o puse cu grijă pe podea sub balansoar și lăsă ca acesta s-o strivească în legănatul său. își ridică ochii și-o privi fix. — Ascultă! spuse. Există decât două feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cartierului nostru. Era specialist în știri diverse și cancán. Avea și un simț deosebit al responsabilității. De pildă, cunoscând fragilitatea genului feminin, era mereu ochi, urechi și mâini la exercițiile pe care fetele le făceau la cal, ladă sau pe saltea. Supraveghea orice mișcare și intervenea chiar și atunci când nu exista pericolul ca o săritură banală să pună în primejdie securitatea unei domnișoare eleve. Uneori, pentru a evita orice risc, domnișoara se trezea, la aterizarea de pe lada de gimnastică, în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]