4,384 matches
-
prezentat oarecum într-o manieră nu atât de dură pe cât ar fi meritat, este o surpriză plăcută că Senatul Universității "Valahia", după exemplul altor facultăți din Occident, conferă titlul de doctor honoris causa unor reputați dascăli ai Facultății de drept. Salut, cu această ocazie, pe fostul asistent, azi profesorul Stanciu Cărpenaru, decan al Facultății de drept de la Universitatea "Nicolae Titulescu" din București, cât și pe distinsa doamnă a dreptului românesc, profesor universitar doctor Sofia Popescu, care urmează să fie răsplătiți, după
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
campion de sky, cu un păr bogat și ondulat, ușor grizonat către tâmple, cu obraji permanent îmbujorați pe un ten oarecum măsliniu. Era un om discret, cumsecade și, cum aveam să constat repede, timid. El a prezentat delegațiilor statelor participante salutul guvenului Finlandei, după care a spus că îl desemneză ca vicepreședinte al Consultărilor pe J. Iloniemi, director general în MAE finlandez. În felul acesta, reprezentantul țării gazdă încerca să devanseze orice discuție privind regulile de procedură, punând Consultările în fața unui
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
la 28 ianuarie 1987, la Strasbourg, am avut o nouă întâlnire cu conducerea Comisiei pentru relații cu țările nemembre. În afara președintelui Kurt Hugosson, au mai fost prezenți raportorul R. Noerens și secretarul Hanno Hartig. După ce am transmis un mesaj de salut din partea șefului delegației parlamentare care vizitase Franța, am solicitat datele tehnice privind componența și sosirea delegației, preferințe pentru locuri de vizitat, întâlniri și teme de discuții și documentare. Datele vizitei fiind reciproc acceptabile 6-10 aprilie 1987 -, am trecut la alte
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Nu se punea problema unei "anchete". Din nou, mi s-a spus că "Raportul Blaaw" era "total greșit" ("Totally wrong"). Întâlnirea precedentă de la Paris cu parlamentarii români a fost apreciată ca "foarte utilă", fiind rugat să transmit un mesaj de salut șefului delegației, împreună cu dorința de a revedea membrii acesteia cu ocazia proximei vizite la București. Până la vizită, parlamentarii europeni doreau să întâlnească colegii români la o reuniune internațională parlamentară programată pentru martie, la Viena. În pregătirea vizitei de la București, am
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
mulțumit pentru onoarea ce se face țării mele, prin invitația adresată, am trecut în revistă contactele și întâlnirile recente între parlamentarii români și cei din Adunarea Parlamentară a Consiliului, precum și cu înalți funcționari ai acestuia. Am transmis un mesaj de salut din partea șefului delegației parlamentare române, M. Ivașcu, și a conducerii Marii Adunări Naționale. În continuare, răspunzând solicitării președintelui, am expus sintetic câteva jaloane ale istoriei României moderne, specificând că, deși cu câteva decenii în urmă era considerată "eminamente agrară", în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cîntecului. El zice versurile sau pune un intermediar să le zică. Acest mesager este, de regulă, lăutarul. CÎntecul are o destinație precisă și un protocol pe care poetul Îl respectă. El inventează În interiorul unui cod preexistent. Codul prevede o Închinare („salut d’amour”), o umilință ceremonioasă, un elogiu al obiectului erotic și o tornada. Semnele acestei oralități se estompează În discursul liric al lui Iancu Văcărescu. Consultarea muzelor (lectura, reveria) intră ca punct obligatoriu În programul zilnic al poetului: „Muzele, ce-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Înspăimîntă, somnul Îi piere. Insomnia este, știm bine, primul semn al dulcei maladii. O comparație mai puțin obișnuită În poezia epocii arată nașterea sentimentului erotic: „De inima-i se lipise ca văscul de copaci chiar.” Al șaselea cîntec este un salut d’amour: „Trandafirii, cum te zăresc, Să schimbă pe ioc, nu mai roșesc, Foile li să veștejesc Și fără de nici o față să scutură la pămînt. Crinii cei albi Îngălbinesc, Ard, se pîrlesc și să zbîrcesc. Mucejesc, de tot să sfîrșesc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
munci rele. Dealtfel, sentimentul fundamental al acestor CÎntece este acela de Înșelăciune. Pann este foarte sensibil la astuțiile femeii. Presimte trădarea și vede ușor ura ce Încolțește În iubirea cea mai năvalnică. Poeziile sale oscilează Între laudă și misoginie, Între salut d’amour și sirventes din retorica trubadurilor. Iată cum este strecurată bănuiala Într-un poem care Începe cu Stăpîna mea și face mare caz de umilință („umilit fac rugăciune”): „Ah! dar care mi-e greșala? Descopere-ți bănuiala! Spune ceva
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și a privegherii (insomniei). Trecînd de la acest ritual erotic la retorica propriu-zisă, constatăm că faptele sînt, aici, mai tulburi. Formele de adresare se păstrează, Însă este greu, dacă nu imposibil, să descoperi la Conachi sau la Alecu Văcărescu un pur salut d’amour, un partimen, o pastourelle, un planh sau un sirventés. Toate acestea s-au degradat, amestecat, metamorfozat În poezia europeană. Poemul scris de Conachi la moartea tatălui ar putea fi apropiat de formula planh-ului. Versurile scrise după moartea Zulniei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Spitalul Amorului. Smintirea, prăpădirea sufletului și trupului. Trecerea de la iatac la circiumă. 23. Pann și obsesia muierii rele. Elogiul vinului și contestația femeii (Îndreptătorul bețivilor). Calea de mijloc În educația erotică (Erotocritul). Seducerea prin verde și seducerea prin cîntec. Un salut d’amour. În mediul periferiei bucureștene. O eho-vorbire și contestația autorității paterne. Motivul Dalilei. Iarăși pățitul Anton Pann și adiatele lui. 24. O șezătoare la țară. Povestea vorbei și, din nou. portretul femeii Îndrăcite. Figura conjugalității periclitate. Femeia bună, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îmbărbăteze, să-l facă pe fiecare dintre ei să se simtă important și necesar pentru cauză. Femeile, întorcându-se de la câmp unde dibuiseră ceva cicoare, se aplecau să-i sărute mâna călugărului și-și făceau semnul crucii în semn de salut. Dumnezeu să vă binecuvânteze răspundea Tommaso, însoțindu-le cu privirea până se făceau nevăzute. Apăruseră ca niște umbre spre a-i aminti adâncimea acelui iad. După câtva timp însă, câțiva confrați bătură în retragere, alții aveau momente de șovăire și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Noi doi nu putem fi vii în același timp. Privi, înainte de a intra în spital, în lungul străzii și al parcării deja ticsite. Se întrebă când va înceta să se mai uite așa, peste umăr, dar răspunsul se pierdu în saluturile pe care le împărți în stânga și-n dreapta. Camera anesteziștilor era, ca de obicei, goală, se duseseră deja în saloanele de reanimare sau se pregăteau în sălile de operație. Luă unul dintre cele două halate din dulapul ei, băgă în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din toate părțile. Era cât pe ce să fluiere, dar își aminti de necuviința unei astfel de intenții. Scoase un sunet pe o singură notă, îngroșându-l din gât. De sub cupolă ori de pe fresce cineva îi răspunse, nu știa cine. Salut, îi veni să spună, dar probabil că ei știau cine este. Își lipi urechea de zid, pe un fundal albastru, înstelat. Nu se auzeau voci, doar un vuiet îndepărtat, ca atunci când pui ghiocul la ureche. Privi în sus, spre Pantocrator
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochi o parte din banii de la inginerul Nacu, îi numără, aruncă la loc G. Călinescu două hârtii și puse într-un plic alb, elegant, suma de douăzeci de mii de lei. Madam Valsamaky luă plicul, se sculă și făcând un salut cât mai degajat celor doi bărbați, spre a masca orice idee de comerț, plecă încîntată. Cei doi rămaseră singuri, cufundîndu-se iarăși în gânduri. Nimănui nu-i trecu prin minte umorul comisionului de patruzeci de mii de lei, câștigat așa de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Manigomian. Acesta nu-și condusese invitații până la ușă, din imposibilitatea de a se mișca, dar, în semn de politeță, se așezase pe sofa ca pe un scaun și se sprijinea cu mâna de un baston, în vreme ce cu cealaltă făcea niște saluturi ca niște temenele. Când salonul se goli, Saferian puse pe servitoare să deschidă ferestrele și fumul începu să iasă consistent pe geam, răsucindu-se în două suluri. - Vin timpuri grele, domnule Ioanide, ce ne facem? zise Saferian când arhitectul fu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă înțelegi, un timp să-l reții în casă. Ai priceput. Și, ridicîndu-se repede, Gaittany porni jovial spre ușă, căutând să scape cât mai iute. - Asta am vrut să-ți spun. Te salut cu dragoste! Și cu mâna făcu un salut dulce la frunte. Ioanide, absorbit, îi mulțumi și-l conduse la ușă, ținînd-o deschisă până ce Gaittany se întinse confortabil în automobil. - E-n regulă! Îi strigă acela făcîndu-i semn cu mâna încare ținea agenda, de pe care apoi îndată șterse punctul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care-l aștepta. Pomponescu era mai peripatetic, îi plăcea să umble ceva mai mult pe jos, în formație colectivă și prin locuri neaglomerate, fiindcă ținuta sa impunătoare trezea respect. Ministeriabilul voia să pară popular, căuta prilejul de a răspunde la saluturi. Trecerea în grup intriga lumea, câte unul recunoștea pe ministeriabil și spunea destul de tare și altora: "Uite pe Pomponescu", ceea ce măgulea pe profesorul de beton armat. Ieșirea în public îi calma iritația amorului propriu, dîndu-i sentimentul că opinia publică înregistrează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Am supus-o consiliului! Cred că se face. După aceasta, Gaittany, dând ochi cu Hagienuș pe când ieșea de la Casa de Artă, îl salută cu o gingășie nespusă, făcîndu-i bezele, și se refugie repede în limuzina sa, de unde continua a trimite saluturi lui Hagienuș, rămas pe peronul Casei de Artă. În fine, după o lună, Hagienuș prinse pe Gaittany. - Ce este, domnule Gaittany, cu urna mea? Spune-mi drept, să știu ce fac. Te pomenești că consiliul a refuzat. Gaittany profită repede
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dorea ca sergentul să nu stea în chip aparent la poarta lui, madam Pomponescu ceru pentru el o gheretă specială. Pomponescu avea impresia, când se întorcea acasă, de a intra într-o instituție publică, și se simțea foarte stânjenit de salutul sergentului. Madam Pomponescu făcu unele modificări de mobilier în anticameră, puse pe un perete un portret în ulei al lui Jean, iar într-un colț un bust al aceluiași, opere a doi artiști care voiau să pătrundă în societatea înaltă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Smărăndăchioaia avea des deosebita onoare de a însoți pe Pomponescu când mergea la Operă și de a fi admisă în intimitatea Pomponescu-Ioana. Cine vedea pe Smărăndache ori pe Smărăndăchioaia dîndu-se jos din mașina ministrului, din care acesta le făcea un salut amical cu mâna, își zicea că soților Smărăndache le-a pus Dumnezeu mâna în cap. După două luni de tăcere a ministrului, Smărăndache se întristă și recăzu în brațele fatalismului său cronic. Smărăndăchioaia făcu insinuări doamnei Pomponescu: - Cum m-aș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zise Ioanide aproape calm. . - Cum se poate? Ți i-au furat țiganii când erau mici? - Nu, mi i-a răpit fatalitatea. Pe unul l-am pierdut adineaori, la ora opt. Și zicând aceasta, Ioanide se depărtă, făcând un gest de salut, serios, fără umbră de ironie, contemplat de bătrânul Oprescu cu mare curiozitate. La fort, execuția se petrecuse într-adevăr exact la orele opt. Hangerlioaica venise cu o jumătate de oră înainte, în mașină, cu secretarul și feciorul. Nu i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chiar oferi ofițerului cu insistență câteva, susținând că sunt excelente pentru întărirea musculaturii fălcilor. Hangerliu mâncă semințe neîntrerupt până în fața plutonului, unde fu așezat la mijloc, între Tudorel și Cioarec, acesta din urmă legat de parul mobil. Hangerliu schiță un salut amical lui Tudorel, însă fără exces de emoție, lui Cioarec îi întoarse spatele, prefăcîndu-se a nu-l vedea. Acesta, legat la ochi cu o basma, gemea și tremura. Hangerlioaica urmărea scena de la distanță, încercînd zadarnic a transmite un semn nepotului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în afara evenimentelor, nici nu vrea s-audă, se pare chiar că e în contra regimului. Și Gaittany, cu o gingășie exagerată, plecând capul ceremonios, întinse mâna lui Pomponescu și-l concedie în mijlocul străzii, urcîndu-se în mașină, de unde îi mai trimise un salut subtil condescendent. Această aroganță moale indispuse pe Pomponescu, pentru întîia oară în viața sa plantat în drum așa de expeditiv. Pe urmă află cu mult sânge rău că directorul său de cabinet, recomandat de Gaittany, se menținuse și sub noul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
neant suma. Cu acest prilej, Pomponescu schimbă unele vorbe cu câțiva din colegii săi. După ce ieși pe poarta principală, se reîntoarse și dădu portarului o mie de lei, sumă destul de apreciabilă încă pentru acea vreme și care smulse de la acesta saluturi și plecăciuni. Acasă, în birou, Pomponescu părea a studia ceva în secret, căci când intra cineva, își schimba repede poziția și se făcea a privi la altceva, împingînd totodată discret cu mâna sertarul în care ținea flacoanele. Lua cu grijă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
valori comune. f. Nerespectarea normelor (explicite sau implicite) Precum știm, unele norme sunt formulate explicit (de exemplu, "Fumatul interzis!"; "Închideți, vă rog, telefonul mobil!" etc.), altele sunt tacite (de exemplu: comportamentele în locurile aglomerate, în sala de clasă, răspunsul la salut etc.). Conștient sau nu, sistematic sau accidental încălcăm normele. În felul acesta, lezăm/aducem atingere confortului și siguranței celuilalt care le respectă. De aceea, acolo unde și atunci când se poate, este recomandabil să stabilim, de comun acord, normele relațiilor noastre
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]