2,643 matches
-
aceste locuri, fără să-și mai afle nicăieri locul. Poate studentul bubos, mâine un călugăr isteric, chemând cruciada Morții și Apocalipsului. Copiii aceleiași generații mutilate între zidurile umede și groase ale conjuncturii. N-am câștigat încă extazul, împăcarea de-a savura roadele pământului, fericit sub domnia lui Bacchus. Prea mulți dintre frații noștri, împrăștiați în necuprinsul lumii, conviețuiesc cu fiarele, sălbăticiți, subjugați, viețuind fără speranță, în bezna premergătoare furtunii. Recunosc oribile chipuri de unchi și veri și mătuși, ca și cum întunericul n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grupul de prieteni, zîmbeau, rîdeau, Își făceau semn cu capul. Și asta pe toată lungimea peronului. Aici vedeai oameni sobri, veseli, serioși, tineri, bătrîni, calmi, indiferenți, emoționați; dincolo, oameni preocupați de afaceri și oameni preocupați de plăceri; aici, oameni ce savurau prin fiecare cuvînt, mișcare sau gest, emoția, bucuria și speranța trezite În sufletul lor de gîndul călătoriei, dincolo oameni care priveau În jur indiferent și obosit, se așezau pe locurile lor fără a da nici cea mai mică dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
farmecul și măreția Înălțătoare a dimineții și a circului care se instala - ni se părea mai Îmbătător și mai Îmbietor decît orice mîncare pe care o văzusem sau o gustasem vreodată. Îi vedeam pe artiști mîncînd un mic dejun uriaș, savurat cu toată pofta forței și puterii lor; mîncau cotlete prăjite enorme, fripturi de porc, hălci de slănină, zeci de ouă, felii groase de șuncă prăjită și teancuri de frigănele pe care le Învîrtea prin aer un bucătar Îndemînatic ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
martori ai puterii sale două animale ieșite din comun: behemotul și leviatanul, a căror descriere fantastică ocupă iar două pagini. Despre Satan, nu se mai amintește nici un cuvințel. Probabil că se retrăsese la reședința sa de vară, pentru a-și savura triumful. Ultimul capitol, al XLII-lea, ne povestește că Iov a mai trăit 140 de ani după aceste grele încercări, fără a mai fi vreodată obiectul vreunui pariu. Și uite așa, mă mai distrez și eu în țara celor 20
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
demonstrația de 1 mai, sănătoși și gălăgioși, și pe nimeni nu-l doare gâtul, ficatul, burta, dintele, ochiul, capul sau conștiința muncitorească. Muncitorii noștri au uitat vechiul slogan, „Proletari din toate țările uniți-vă!" și l-au înlocuit cu sloganul „Savurează gustul primăverii la grătar". Nimic nu se compară, spun ei, cu sfârâiala plină de promisiuni ale unui mic și cu liniștea unei navete cu sticle de bere, care-și așteaptă rândul. In felul acesta, sunt cei mai fericiți dintre români
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
caiete groase, în care Adelina își nota orice afront pe care i-l făcuse Leo. Se îndoia, totuși, că femeia cu înfățișare bucălată și buclată i-ar fi făcut felul iubitului său. Ca să-și alunge suspiciunile și să-și poată savura cafeaua, Cosmin luă două calmante, apoi dădu drumul la televizor. Înauntru, figura rigidă a primului-ministru Tăriceanu, supranumit Kuki, cu mâinile și cravata spânzurându-i de-a lungul șoldurilor largi, spunea cu glas metalic în fața unui microfon roșu că gata! dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
liric adesea învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas decât suferința și spaima / plante carnivore care-mi năpădiră cu clipe de fericire trupul / îi savurează acum agonia ca pe-o profanare a zilei de mâine, iar îngerul și diavolul se proclamă frați de cruce și-mi umplu oasele / cu lopeți de pământ până când vor uita dulcea melancolie a cărnii). O subtilă dorință de dezmărginire determină
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
efect. Am încercat la câteva baluri și am reușit. Sunetul sticlei pisate era sinistru și eficient. Asistența se uita înfiorată de curiozitate și teamă la mine, ca la un "cîine rău", gata să muște dacă era zgândărit, iar eu îmi savuram succesul, plăcut impresionat de faptul că unii, mai slabi de înger, se speriau. Învățasem, de asemenea, cum să arunc cuțitul la distanță, ca indienii, înfigîndu-l într-un copac, și eram încîntat de câte ori găseam pe cineva care să-mi admire îndemînarea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mulți colegi, Laur sosise acolo mai devreme și au degustat în biroul lui Onel niște vin aromat, cu miros de căpșunică, roșu, curat de la mama lui, direct de la sursă... un producător clandestin din sat! Onel îl achiziționase devreme citind ziarele, savurase vinul toată ziua și astfel a aflat cu părere de rău că s-a terminat Canalul. Aici interveni și al doilea adevăr, numai el cumpăra ziarele și în ziua aceea în toate, cu litere mari de-o șchioapă era elogiat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu forță, în mâna mea validă... împinge cât poate el de tare ! Toată energia i s-a catalizat în punctișoarele din creștet și picioare. Stă bazat pe pumnul meu în cumpănă. Echilibru perfect! Îl mai las o clipă să-și savureze victoria ! Folosesc o eschivă și îi eliberez calea ! Pierzâdu-și stabilitatea se prăbușește cu fața în jos. Hohotesc ! Nu mai poate mișca, nu mai poate răsufla... e al meu ! Îl iau la gâdilat. Fuge... am învins ! Care dintre noi!? În retragere
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
al grădinilor. De obicei, pe acolo mașinile treceau rar însă șoseaua degaja o lumină diurnă, un farmec neștiut care-o captiva. Terminase lecția și trebuia să aștepte cursa navetei obișnuite... inspira aerul curat și nu se mai sătura să-l savureze. Era extraordinar de plăcut, percepea aerul tare al înălțimilor, care-i dădea putere, amestecat cu cel al unei activități umane neartificiale... fumul ieșea din coșuri, lemnul ars împrăștia prospețime și dispărea peste sat; umiditatea excesivă însă îi trasa în corp
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tata ar fi găsit ceva de spus despre efectele nocive - dentare și psihologice - ale unor asemenea favoruri, dar pentru că era ziua mea, s-a abținut. M-am așezat pe un gărduț care dădea spre mare să înfulec vata de zahăr, savurând deliciosul contrast dintre dulceața sa incredibilă și consistența sa ușor înțepătoare, până când am devorat vreo trei sferturi din ea și mi s-a făcut greață. Era liniște pe faleză. Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cel mai puternic și mai chipeș bărbat de pe marginea bazinului din după-amiaza aceea, dar cu ochii de azi corpurile noastre albe și slăbănoage mi se par copilărești și vulnerabile. Am alergat înaintea lui și m-am oprit la marginea apei, savurând o foarte scurtă, dar neprețuită clipă de plăcută așteptare. Apoi am sărit; apoi am țipat. Bazinul nu era încălzit. De ce oare crezusem că este? M-a săgetat un fior de gheață și imediat am amorțit în urma șocului, dar prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
veghează. Este opusul unei tăceri mormântale, are fiorii probabilității. Este însuflețită de sunetul produs când nu se întâmplă nimic. Nu ai parte de o asemenea liniște la Londra: de o liniște pe care s-o poți asculta, s-o poți savura, în care să te poți învălui. M-am pomenit că mergeam prin casă în vârful picioarelor și că zgomotele ocazionale de pași din stradă sau uruitul mașinilor mă deranjau. Am încercat să stau locului și să citesc ziarul, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tu. Era total absurd. — Dar e ridicol. Nici măcar n-am cunoscut-o pe Tabitha Winshaw. În 1982 nici nu știam de exsitența celuilalt. — Ei bine, ea știa evident de a ta. Findlay se rezemă de perete, examinându-și unghiile și savurând confuzia în care mă aruncase informația oferită de el. După un timp - și mai mult din răutate, bănuiesc - speculă cu răceală: — Poate că reputația ta literară a ajuns la urechile ei, Michael. O fi citit o cronică a unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a retrăi totul, în fața noastră, la modul oral, patriotul basarabean fusese un patetic discret. Se pare că i-a fost mult mai la îndemână să pună pe hârtie ceva din experiența intimă, dificil de povestit unor tineri dornici de a savura parfumul vieții românești „de altădată”, mai exact, din perioada interbelică. Spun asta în ideea că am fi avut șansa, meseriași în editarea cărții, să-l întâlnim pe bătrânul scriitor înainte 19 de a-și sfârși zilele, în București, supravegheat, desigur
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
forte” din viața eroilor săi. S-ar putea crede că Teodora a încercat, prin mărturia sa neașteptată, să-i spună Profesorului cât de mult înseamnă el pentru ea. O declarație de dragoste, pe care el ar fi trebuit să o savureze din plin și să se simtă fericit. Poate chiar a fost, deși este tentat mai curând să analizeze, să caute motivații ori sensuri ascunse. Altfel-zis, să „problematizeze”, îndepărtând, involuntar, tocmai acea bucurie spontană, simplă, trăită de orice îndrăgostit căruia i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
unei noi vieți. Numai astfel patima împerecherii capătă sens. Aici scriitorul nu admite alternativă. Dar cât de pregătit este Domnul R. să renunțe la „povestea romantică” în care era „angajat trup și suflet”? Trăind-o, se simțea tânăr ca odinioară, savurând totodată avantajul dat de „experiența și știința sexagenarului”. El înțelege și simte altfel, cotropit de beția amorului trăit și „târziu”, și „ilegal”. Rudele și prietenii nu bănuiesc nimic. Care dintre ei l-ar aproba? „Nu vor ști nimic, niciodată!” - conchide
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se minuneze cum fluturii, greierii și cosașii intră de-a dreptul în visul cu ochii deschiși al Clarei, iar pe el îl „extrag” din negura viselor de adult pe care le-a savurat, le-a reprimat sau le-a uitat. Vise premonitorii, nostalgice, frustrante, absurde, monstruoase, apocaliptice ori numai evocatoare. În vis a mers alături cu cei care nu mai sunt. I s-a întâmplat să-i urmărească mișcându-se lent spre cimitir
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tot atât de organic și tot atât de "ale mele" ambele îndemnuri. Dar nu puteam întîrzia peste măsură răspunsul și mulțumirile mele. ― Vă rămân atât de îndatorat, mr. Sen. Dar mi-e teamă să nu vă deranjez, îngînai eu cu ochii la fete, care savurau cu ciudă prizonieratul meu (inginerul și cu Maitreyi erau chiar Iîngă pat, Harold și fetele aproape de fereastră). ― Nu vorbi prostii, râse Narendra Sen. Sunt atâtea odăi iibere, jos, lângă bibliotecă. Și apoi, prezența d-tale va fi încă un ferment
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu șuncă și ou pe pîine de secară. Pe tejghea era lăsat un Miami Herald, ediția de noapte, și cît mîncă și-și bău cafeaua citi despre rebeliunea militară din Spania. Simți cum se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață. — Chiar că au ceva necazuri pe-acolo, Ă? spuse bărbatul de la tejghea. Era un tip În vîrstă cu fața bronzată pînĂ la cozorocul șepcii și pistruiată și albă deasupra. Roger observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-o strige, dar renunță. Deschise încetișor poarta, însă o închise imediat. Un câine negru și lățos, voinic, spulberă surpriza pe care i-o pregătise mamei. Voia să se strecoare neauzit și, din spate, să-i acopere ochii cu palmele. Savurând surpriza, avea s-o întrebe: Ghici, cine-i? încântat apoi de bucuria revederii. Dar câinele se îneca lătrând furios, mușcând în gol. - Cuțu-cuțu, fii cuminte! Eu sunt de-al casei urâtule! Adevărat, tu nici nu existai când am plecat de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
erau derutați. Rușii se retrăseseră, dar la apariția lor, sătenii își doseau avutul, își mânau vitele prin ascunzișuri. Credeau că din nou sosiseră nemții! O femeie aduse pentru Toloacă și Ioan o farfurie cu plăcinte cu brânză. Pentru a le savura, se opriră amândoi pe marginea drumului lăsându-și armele alături. - Ioane, vom mai ajunge oare ziua în care să ne trezim dimineața liniștiți, vom scăpa vreodată de teama bombardamentelor? Am văzut atâția morți, atâția răniți, oameni cu picioarele retezate, fără
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cuvinte”, dorind să apară amândouă în „Academia Bârlădeană” și în revista „Elanul”. Intenționam să vă fac o plăcută surpriză - dar n-a apărut decât prima recenzie. Ceva mai înainte colegul Serghei Coloșenco îmi adusese „în moarea mea” pe care am savurat-o și când a venit să-i dau recenziile corectate i-am înapoiat volumul cu un regret că mă despărțeam de această carte. La două ore după plecarea lui Serghei Coloșenco de parcă Cineva anume ar fi aranjat lucrurile, am plăcuta
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și pe la Școala Generală nr. 2 unde am lăsat șase exemplare din vol. III cu dedicație, din care două pentru Biblioteca școlii - unde am păstorit și eu un număr de ani... Cu un alt taxi revin acasă și încep să savurez volumul primit, incitant prin însuși titlul său. Autorul, cu trei ani mai mic decât mine, îmi era cunoscut din scrierile lui anterioare, grație consăteanului meu I.N. Oprea, care și de astă dată, în numele unei nobile și trainice prietenii, s-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]