3,958 matches
-
cărți îmbrăcate în piele, părând - după aspectul lor de vechime, cotoarele imprimate în aur și găurile de cari - ediții din secolul al XVIII-lea. Cine le deschidea avea surpriza de a constata că sunt tipărite cu caractere armenești. Dușumeaua de scândură vopsită și ceruită era aproape toată ascunsă sub covoare persane. Soba nu arăta nici ea ca oricare alta, ci asemeni celor bătrânești, cu două coloane și ornamentații baroce, însă construită în teracotă albă. Acum nefăcîndu-se foc, o mare icoană pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amară a rudelor îndepărtate. Deși toată lumea a râs în sală când s-a vorbit de explozibil, rechizitoriul a crezut de cuviință să insiste asupra acestui punct. Un copilaș de școală care se joacă cu o capsă sau o pușcă de scândură, deoarece, nefiind bogat, nu poate să-și cumpere tun și tanc în miniatură, candidat la crimă! Ce teorie! Eu, domnilor jurați, mă jucam numai cu praștia când eram mic, și azi, slavă Domnului, sunt un cetățean pașnic. Să trecem peste
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de debut era impresionantă (în concepția regiei). Scena făcea un corp unic cu sala, care era decorată ca o vastă pivniță cu pereți de piatră și cu răsuflători. Scena înfățișa doar un promontoriu al sălii, ridicat pe câteva trepte de scândură, și pe ea, în fața unei mese acoperite cu pânză neagră, împodobită cu un craniu, un pumnal înfipt și un lampadar, avea să depună jurământul noul șef. Însă bandiții nu veneau din culise, ci, aplicîndu-se un procedeu de teatru de revistă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din cartier fiind, din contra, nerăbdători de a se vedea cu monumentele. Deci Ioanide, cu colaborarea lui Butoiescu și a unui inginer, săpă fundamentele, turnă bazele, și în toamnă grătarul original de pilaștri se vedea în picioare, în cămăși de scânduri și cu capetele de vergele la partea superioară. Ioanide dădea asigurări că toamna fiind călduroasă va putea termina structura înainte de venirea gerului, urmând ca în primăvară să treacă la detalii și finisaj. Bazamentele numai ale palatului comunal și ale campanilei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inginer, elev al lui Pomponescu, și aplicase, culme a ironiei, metodele înseși ale acestuia din urmă. A doua ipoteză era o manifestație de indignare din partea cetățenilor, cerând primarului încetarea profanării. Cetățenii însă nu se mișcau, ba chiar păreau încîntați. O scândură de salvare o vedea Pomponescu în carența de fonduri. Părea foarte puțin probabil ca în acel an de îngrijorări guvernul să deschidă credite pentru astfel de lucrări de lux. Ipoteza era slăbită prin ceea ce știa Pomponescu despre caracterul dârz al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
luând în considerare și clopotnița primăriei ce urma a se ridica în primăvară, cerură a li se da voie să intre în biserică, se urcară pe schele, contemplară cupola de cristal. Nu se mai lucra intens, se înlăturau formele de scânduri ale pilonilor de beton și se făceau obloane provizorii de lemn la ferestre. Comisia vizită și pe primar. . - Cu ce vă pot servi? Întrebă acesta impulsiv, dar fără aroganță. . - Am făcut o anchetă asupra noilor construcții. . - În ce sens? . - În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la capătul coridorului era atît de puternic încît a trebuit să mă prind de materialul cauciucat de pe ușa care duce de obicei în următorul vagon. Nu am putut să-mi continui drumul, pentru că ușa dădea spre o suprafață întunecată de scînduri care se clătinau într-o parte și alta. Era capătul unui vagon de marfă. M-am întors pe coridor, am mers cu vîntul în spate și mi-am recunoscut compartimentul după ușa rămasă deschisă. Compartimentele următoare erau goale, iar ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în susul dealului, printre alcătuiri în care apa se revărsa peste margini, se prelingea prin crăpături sau se aduna în iazuri pe jumătate stătătoare, năpădite de trestii și cu lebede care înotau în zonele curate din mijloc. Traversară un pod de scînduri, la umbra unei cascade atît de înalte, că zgomotul era asurzitor. Străbătură apoi un teren pietros și după aceea iar un pod și auziră în depărtare o goarnă, o chemare caricaturală la luptă. — Față-palidă, zise Boab. O luară repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și dacă trec examenele, o să fiu inginer proiectant peste trei ani. — Și apoi lucrurile n-or să meargă atît de prost. — Nu? Cum ți s-a părut c-o s-o duci ca bibliotecar? Traversară un pîrîu pe un pod de scînduri și ajunseră la un petic de gazon neted, cu un steag în mijloc. îndrăgostiții și cei care ieșiseră la picnic stăteau la umbră la marginea pădurii, iar copiii goneau ca niște boliîi, în jocurile lor anarhice cu mingea. De cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strigă Thaw. Silabele zăngăniră izbindu-se de ziduri și plafon. La ușă, o văzu pe Marjory privind înapoi și ridicîndu-și mîna, dar nu-și dădu seama dacă zîmbește sau nu. Acum era prea întuneric să mai lucreze. Se întinse pe scînduri, iar gîndurile i se întoarseră la Marjory într-un fel contrariant, ca vîrful unei limbi care se întorce într-o gaură din care fusese extras un dinte. Era sigur că tocmai văzuse o fată lipsită de frumusețe sau inteligență ieșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conversația care o făcea să zîmbească, și să fie atent să nu rîdă. Ea nu băga de seamă că mîna care o ținea pe-a ei era ca de granit și făcea un efort să nu-i zdrobească degetele. Traversară scîndurile legănate ale podului de peste canal, trecură de niște depozite și urcară un povîrniș plin de iarbă. Thaw mergea înainte, trăgînd-o după el. Ea rîse cînd o împinse în jos și-i frecă trupul și gîtul cu mîinile lui de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Polițistul își frecă bărbia. în cele din urmă le zise: — Mai e vechiul drum pietonal subteran. N-a mai fost întrebuințat de ani de zile, dar, după cîte știu, nu a fost declarat oficial părăsit. Adică, nu-i bătut în scînduri. îi conduse prin iarbă spre o formă întunecată din zidul despărțitor. Era o intrare pătrată, înaltă de opt metri și ascunsă pe jumătate de o perdea de iederă. Polițistul îndreptă lanterna spre interior. O podea, sub un strat de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ascunseră de privirile celor de jos, urcă mai încet, fără să-și ridice piciorul pînă cînd ambele mîini nu prindeau bine o treaptă, fără să ridice mîna pînă cînd ambele picioare nu se fixau bine. Ajunse la o podea din scînduri înguste, fixate la o distanță de doi centimetri. Lumina care strălucea printre ele arăta piciorul unei scări și mai abrupte. Pe aceasta o urcă mai încet ca niciodată. în peretele din față, de ambele părți și în spate, erau ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cunoaște. îl împinseră pe o bancă și ei se așezară pe banca din față. Simți cum barca se deplasează pe fluviu și, brusc, se simți atît de obosit, că trebui să se concentreze să nu se prăbușească. Mai tîrziu zări scîndurile unui alt pondon, și un trotuar care continuă mult timp, apoi cîteva trepte de piatră, un preș și cîteva bucăți de cauciuc lipite unele de altele. I se permise să se sprijine de o suprafață plană. O voce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a țării, descoperind vânzări silnice de obiecte scutite de lege pentru plata dărilor. Ziarul comunică de astă dată două publicațiuni de vânzare ale perceptorilor din comunele Bonțești - cârligele și Măicănești, jud. R. Sărat: Obiectele secuestrate locuitorilor din Bonțești sunt: 600 scânduri de câte 16 palme una lungimea; 10 dulapi; una scurteică femeiască de atlas de lână gri, blănită cu blană neagră și vulpe; două așternuturi, unul verde și altul conabiu; 198 vedre vin alb, recolta anului curent; 14 oi; rodul de la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
puști), pătrundeam apoi printr-o ușă batantă în altă zonă a magazinului, care n-a existat niciodată, și mă trezeam afară, sub stele, având încă în mână coșulețul plin de cutii și borcane. Eram în spatele blocului, între lăzi vrăfuite, de scândură spartă, iar în fața mea era ușa de tablă vopsită în alb, unde câteodată se vindea brânză. Dar acum nu era o singură ușă, ca în realitate, ci vreo zece, înșirate de-a lungul întregului bloc, iar între ele ferestre puternic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și orezul cu lapte nu mai veniseră de la neamurile cele vii. Înspăimântați că vor muri a doua oară de foame și uitare, morții începură să se foiască, stârnind un amenințător vuiet subpământean. Clănțănindu-și danturile puternice, au început să rupă scândurile buretoase, pline de larve-nchis-tate de cărăbuși, să sape cu labele lor ca de cârtiță tunele de la unii la alții, să țină sfat câte doi, câte trei și-n cele din urmă toți deodată, satul de dedesubt, înghesuiți într-o hrubă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
La sfârșit, Herman și-a trecut degetele peste emisfera netedă care-mi adăposteste creierul, cu voluptatea cu care ar fi mângâiat un sân de femeie coaptă. A fost singura dată când mi-a fost frică de el. Pe masa de scânduri, abia atunci am văzut, se aflau etalate niște instrumente cu forme nefamiliare mie. Unele semănau cu bucățile de metal pe care le găseam pe maidan, în preajma mecanismelor unsuroase și a carcasei de tramvai. Altele aveau la capăt ace lungi, curbate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și maculatură în magazia unui anticar nepriceput; eu, privind distrat tabloul de pe perete, cu o fetiță în rochie roșie, sărind un șotron strâmb, unde fiecare căsuță era desenată cu altă culoare. Foișorul era solemn și stângaci, părea o baracă de scânduri supraînălțată, cu creștetul în nori, iar peste el, ca o lamă cenușie, oblică, atârna umbra chiparosului, în holișor ne-am îmbrățișat ca un frate și-o soră, și ne-am atins obrajii cu buzele. Am coborât scara-n spirală, am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mînjindu-mi corneea de lichid placentar, și, prin sticla groasă a uterului, străvedeam Lumea: două animale imense adulmecîndu-se în vizuina lor, luîndu-se-n brațe în patul de scîn-duri, pătrunzîndu-se cum s-ar pătrunde doi aștri. Două anatomii monstruoase răstignite pe eșafodul de scânduri, două exponate teratologice. Uterul mamei deforma ca o lentilă de carne lumea nouă în care aveam să fiu expulzat. Văzut prin el, craniul femeii se alungea, botul i se umplea de colți înspăimîntători, coastele îi împungeau prin piele și se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la etaj (acolo era vaporul, tot acolo stătuseră Elvira și Nenea Nicu Bă), galerie care, vopsită alb-murdar, se prelungea și pe latura stîn-gă a clădirii, sprijinind acoperișul cu niște stâlpi de lemn. Intre stâlpi se zăreau ferestrele cu obloane de scânduri ultramarin. Obloanele erau acum smulse din balamale, geamurile sparte, unele zidite, altele acoperite cu ziare galbene de vreme. Jos, se deschidea în peretele spoit în alb o ușă grena, ușa stacojie din coșmarele mele, prezentă ca un sigiliu de sânge
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a petrosin, care ducea la etaj. Urcam încet, gata la orice pas să-mi pierd cunoștința. Emoția mă anula ca o durere copleșitoare, atât de vastă, încît devenea un fel de fericire. Am ajuns sus, în galeria cu podele de scândură tocită, mâncată de vreme. Am deschis încă o ușă dintre două geamuri țăndărite. Am pătruns în vestibulul cunoscut, reamintit cu un nou val de adrenalină eliberată în artere. Trei uși se aflau aici, într-o lumină grea, verzuie, în care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ceva în neregulă. Față de alte busturi, bine cimentate pe soclurile văruite vulgar, cel care acum îl privea ochi în ochi pe Ionel ca altădată pe Dantes, în timpul duelului fatal, se clătina abia perceptibil la fiecare mișcare a periei aspre de scândură cu care i se frecau favoriții. Fisura se lățea și ea, tremurând, neagră ca o dâră de tuș. Fie ce-o fi, își spuse Ionel după ce privi în toate părțile, convingîndu-se că aleea rămăsese pustie. Adunîndu-și puterile, cum stătea în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sânt semnificativi, vii și cu ochii strălucitori, așa cum merg la braț, într-un "acum" dintr-o lume lipsită de timp, pe trotuarul dinspre Casa Armatei a Bulevardului cu cinematografe, într-un București în care fiecare edificiu e doar fațadă de scândură și hârtie, proptită în spate cu bârne negeluite. Oraș construit cu penseta într-o sticlă verzuie și pântecoasă. Dar cât de reali par norii, suflați de-a lungul cerului de vântul întunecat și pătimaș, răsfrânți în tabla caldă a tramvaielor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de foc, și atingând un chibrit de pe masă i-ar porunci să se miște! De câte ori n-am stat ore-n șir, până la nebunie, la dizolvare în frică și transpirație, cu privirea ațintită spre un fir de nisip, abia vizibil pe scândura mesei, repetând în minte, cu toată forța de care mă simțeam în stare: "Mișcă-te! mișcă-te!", închipuindu-mi că deja s-a mișcat, că miracolul s-a produs... Îmi așezam degetul chiar lângă el, pentru ca spectrul său astral să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]