4,770 matches
-
informație și propagandă culturală la „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta învățătorului”. În „zumzet de cobză și în tril de fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un simț muzical relevă, fără doar și poate, aceste stanțe de licăr folcloric și „zvon patriarhal”, instrumentând acorduri, și triste și jucăușe, dintr-o „rapsodie vâlceană”. SCRIERI: [Poezii], în Gheorghe Bobei, rapsod și
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
femei, regăsind, după căldura leneșă a verii, răcoarea de toamnă, veșmintele de sezon, plăcerile vieții citadine și, în curând, chiar ploaia și frigul ce aveau să-i sporească farmecul. Trupurile lor, inaccesibile cu o clipă în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară ce scânteia în soare... Da, ghiceam la ele freamătul imperceptibil cu care trupul femeiesc primește o nouă toamnă, amestecul de bucurie și de spaimă, melancolia senină. Nu mai era nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de pin negeluite, sub copaci. Un instructor îi urmărea gesturile și, din când în când, arunca o privire la cronometrul pe care îl strângea în mână. Părea să aibă aceeași vârstă ca și mine, cincisprezece ani, fata al cărei trup scăldat în soare mă amețise. Tocmai dezasambla o mitralieră, pentru ca apoi să o asambleze din nou, încercând să procedeze cât se poate de repede. Erau întrecerile paramilitare, la care luau parte mai multe școli din oraș. Rând pe rând, ne instalam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al treisprezecelea s`ntem; v\d afar\ Verde peisaj, mai galben acum `n asfin]it. V\d un castel de ]igl\ [i col] de piatr\ cald\, Cu vitrele vopsite `n purpurii culori, ~ncins cu parcuri mari, o ap\ care-i scald\. Picioarele la poale [i curge printre flori. O doamn\ st\ apoi, la o fereastr\-nalt\, Blond\, cu negri ochi, `n portu-i boieresc, Pe care am v\zut-o, se poate, `ntr-o-alt\ Via]\... - [i de care acum `mi amintesc.” Gérard de Nerval
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Acesta te iubește cât te-au nenorocit? [VERENA] Taci! Taci! 2275 Zi-mi un cuvânt... dar poate să-mi spui și vorbe rele Totuna mi-e acuma, tot drag îmi e de ele... Privirea ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Acesta te iubește cât te-au nenorocit? [VERENA] Taci! Taci! 2275 Zi-mi un cuvânt... dar poate să-mi spui și vorbe rele Totuna mi-e acuma, tot drag îmi e de ele... Privirea ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în aurit potir Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal cum aștrii -n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni. Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. Pe fruntea mea senină al bucuriei mir Și sufletu-mi e rouă în aurit potir, Pe ceru-mi stele negre să văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în aurit potir, Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal, cum aștrii-n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni! Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. O, când mi-aduc aminte cum inima mea jună Zbura pin lumea albă ca gelița nebună Ce-neacă a ei suflet în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
privește Ștefan pin sală cu mărire Ș-apoi cu graiu-i mare, dar răspicat și blând, Vorbea mărgăritare cu glasul tremurând. " Boieri" - le zise Domnul -" pe tronu-mi mă usuc Cum bradul învechește pe-o stâncă. Eu mă duc La insula aceea scăldate-n ape sânte Unde din arbori negri cânt sfinți cu glasuri blânde Și unde luna blândă varsă gândiri de aur Pe lumea liniștită. Cum spaima-nfige-n taur A ei gheară de-aramă astfel și moartea tristă A pus mâna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Astfel privește Ștefan pin sală cu mărire [2Ș-apoi cu graiu-i mare, dar răspicat și blând, Vorbea mărgăritare cu glasul tremurând. " Boieri" - le zise Domnul -" pe tronu-mi mă usuc Cum bradul învechește pe-o stâncă. Eu mă duc La insula aceea scăldată-n ape sânte Unde din arbori negri cânt sfinți cu glasuri blânde ]2 Și unde luna-i soare, vărsând gândiri de aur Pe lumea liniștită. Cum spaima-nfige-n taur A ei gheară d-aramă astfel și moartea tristă A
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stins, Lucia voastră limbă, gheara ce-o ați întins, Acum să văd. (privind sub fereastră) Prin iarna neagră, -adâncă, pin lumea cea răcită, Tu treci, un mândru rege, tu treci ca ziua caldă, [2Și vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc! Iată acei ce tronu-mi îl țin și-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stânci pierdute-n noapte. Astfel cupa ce-arde-n spume Mi-nsenină trista lume Ce domnește-n sânul meu Ca o mare într-un hău Cu de gânduri unde reci {EminescuOpVIII 185} D-ale grijei stînce seci. Închinați, boieri, cu bine, Să-mi scald gîndurile-n bine, Închinați, boieri, mereu, Să-nsenin sufletul meu. Boieri mari, boieri de rând, Împleți cupele cântând Și priviți pin vinu-n spume Tot ce vi-i mai drag pe lume. Viața-i tristă, lungă, rece, Nesimțită-n noapte trece. Ca un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noapte trece. Ca un vis urât și rău... Ce se strecură mereu! Trece searbăda viață, O -nnorată dimineață Înecată-n tristă ceață. Dar eu voi s-o luminez, Sufletul să mi-l turbez, Să-mbăt sufletul din mine; Să-mi scald gîndurile-n bine, Să strig marelui cupar: Toarnă-mi ziuă în pahar Să-nec inima-mi din sin, Sufletul să-mi însenin. Vinul e lumină vie Care inima învie, Ochiul arde, sânul crește, Inima ți-o-nveselește. A muierii negre stele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
călugări, popi și oaste Și din șapte părți deodată tot Bizanțul e aprins Și din șapte laturi flăcări pe cetate s-a întins, Ard în vânt palaturi nalte, marea *-n valuri * este caldă Și fântâni înviforate * prin zidiri vuind se scaldă, Turnuri negre de cetate ca făclii ei le aprinde Și lui Muhamed în arme * ca făclii i le întinde Numai negri nouri cerul, arde grindă, cade ușă, Pe oraș căzu o ploaie de scântei [și] de cenușă. Din potopul cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
face venin. 12 2254 O lacrimă de otravă care face să spume în furie * oceanul unui *** D. GLASUL MIREI 1 2254 daca toată ființa mea, toate zilele mele s-ar putea soarbe într-o picătură de aur. 2 2254 Să scald gândurile mele printre sufletele valurilor mării. 3 2258 Am rupt inima mea și-am pus-o-n sînu-i - și p-a lui am pus-o-n sânul meu. {EminescuOpVIII 254} 4 2254 Nunta mea - seacă spumă de valuri. IV. MATERIAL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar, cântă, tânăr poet, Mîn-a ta liră, Lumea ascultă gîndu-ți profet: (încet Marea se miră! MUREȘANU (cu foc) În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi se-mbată d-o primăvară caldă Și-un cântec trece aspru prin visele-mi de jar Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!.. Zdrobita liră! {EminescuOpVIII 264} Din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cufundat, Visa de lumea-ntreagă c-a fi încoronat. În gândul lui avut-a amoruri cu regine, În gând zidi palate și a plantat grădine Pentru femei ce viața și-o-nchină la plăceri Și trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Picioarelor rănite-n sandale li-era dor De scările de marmuri, de-a tronului covor. Acel cap trist și palid coroană vru să poarte, Acei umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi pe cap
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plină de valuri... O, Emma! Italia-i o grădină... o grădină frumoasă cu alee de naramze, unele-n flori de argint, altele cu poame de aur. Daca visez fericirea, n-o visez decât acolo. Departe de lume, pe-o insulă scăldată de valurile senine ale mării spumegate. într-un castel pe jumătate dărâmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... Să dorm ziua cu picioarele-n soarele fierbinte... să veghez, să cânt noaptea, în aerul cel parfumat... să cânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă vadă nimene... (își pune încet mâna dreaptă pe inimă și rămâne atentă, surâzând cu ochii fixi în pământ; esclamă cu bucurie) Bate, bate, bate! (își încrucișează astfel brațele ca și când ar voi să-și ascundă inima, cum fetele ce se scaldă își ascund sânul ) Va să zică îl iubesc... îl iubesc pe Ștefan. Și-ntr-adevăr...... trăită în suvenirea lui... în poeziile lui... neavând alt idol, alt ideal...... puteam oare să iubesc pe altcineva decât numai pe el?... O! [î]l voi urma-n Italia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
La sânul meu e liniște Și fără frică vin! COR Va muri! FINELE PĂRȚII A DOUA PARTEA A TREIA VÎNTUL Ieșiți frunze-n muguri, Și semănături, Treziți-vă cânturi Pe lan, în păduri. Eu brazii îi scutur, În aer mă scald, Încarc cu miroase Tot sufletu-mi cald. Și tot acel miros, Întregul senin, Îl dărui iubirei, Cunună-i închin. Ieșiți viorele Și voi clopoței! Sosi primăvara Cu dragostea ei. CORUL SPIEITELOR COPACILOR Trezitu-ne-am În orice ram Din iarna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cerul iarăși În chin suntem tovarăși, Căci, de mirese despărțiți, Suntem cu dorul logodiți. [ECO] Logodiți, logodiți... PARTEA A TREIA VÎNTUL Ieșiți dar voi frunze Și semănături Țreziți-vă cânturi în lanuri, păduri Eu brazii îi scutur, În aer mă scald, L-încarc cu miroase, Cu sufletu-mi cald. Și tot acel miros {EminescuOpVIII 400} Și-ntregu-mi senin Îl dărui iubirei, Cunună-i închin. Ieșiți viorele, Vă chem nebunatec, Sosit-au amorul Cel primăvăratec. CORUL SPIRITELOR COPACILOR Noi ne-am trezit Din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
COR Va muri. DORUL La sânul meu e liniște, Vin! Nici o frică n-aibi. COR Va muri. PARTEA A TREIA VÎNTUL Ieșiți frunze, muguri Și semănături, Treziți-vă glasuri În lan, în păduri. Eu brazii îi scutur, În aer mă scald, Încarc cu miroase Eu sufletu-mi cald. Și tot acel miros Și-ntregu-mi senin Îl dărui iubirei, Cunună-i închin. Ieșiți viorele Și voi clopoței, Veni primăvara Cu dragostea ei. CORUL SPIRITELOR COPACILOR Trezitu-ne-am În orice ram Din iarnă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se-mbărbătă din nou, purcese în sudul țării, ce nu era apărat, și-ncepu împresurarea marelui și bogatului oraș Thessaloniki. Într-o noapte (a[nul] 1207) îl aflară însă în cortul său, străpuns de-o mână necunoscută, ne-nsuflețit și scăldat în sângele său propriu. Povestea îmbla și se crezu că marele mucenic Dimitrie, patronul orașului Thessaloniki, ar fi străpuns cu lancea pe năvălitorul asupra acestui oraș. Nemulțumit c-o moarte de rând, pricinuită prin boală de plămâni, de care susțineau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
multe și de apăsătoare ca omul acesta. Ura generală iscodi pentru el o anume poreclă {EminescuOpXIV 109} înjositoare; gura poporului grecesc îl chema fără excepție Skyloïoannes (cînele Ioan), pentru a arăta acea canibalică lăcomie de-a ucide cu care se scălda satisfăcut în sângele romeilor, cruzime ce se-nrădăcinase adânc în toată ființa lui, atât prin firea sa iute și pornită cât și prin legăturile și înrudirea cu sălbatecii cumani. Nemesis ajunse curând și pe acest stăpânitor, care-și înjosise tronul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]