3,072 matches
-
esoterice, au și meritul că flatează perspicacitatea celor care le comentează și le dezleagă misterele”. 3. Reacțiile prietenilor savanți au fost foarte împărțite. Câțiva ani mai târziu, Eliade putea să recompună foarte obiectiv tabloul acesta mozaicat, cu o notă predominant sceptică - cartea nu a avut „cum se spune, succes”: „Ieri, în antract la Parsifal, îl întrezărisem pe Père de Menasce. Azi îmi spune: «Que c’était beau! Que c’était beau!»... Ne întâlnisem amândoi în fața standului cu cărți al lui Harrassowitz
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
întru împlinirea unor diverse foloase personale, gen "șantajul și etajul", aflat în exil, se transformă într-un participant la istorie și un moralist al ei, un gazetar-conștiință, cum îl definește, în prefața amintită, Nicolae Florescu. Directorul de la "Curentul" constată, ușor sceptic și nu fără uimire, schimbările produse în timp asupra gîndirii personale; el notează: "Recitind, după o trecere de ani, ceea ce am scris, sîntem surprinși să constatăm schimbările ce s-au produs în felul nostru de a gîndi, cîte dintre certitudinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ceea ce am scris, sîntem surprinși să constatăm schimbările ce s-au produs în felul nostru de a gîndi, cîte dintre certitudinile noastre au fost sfărîmate de timp; entuziasmele de odinioară ne fac să zîmbim cu oarecare melancolie, regretînd, poate, înțelepciunea sceptică strînsă în urma atîtor amare experiențe. Ne schimbă anii nu numai fizicește, ci și sufletește; adesea modificările produse în spiritul nostru sînt mai substanțiale decît cele produse în fizicul nostru". El se considera un scriitor politic, mai ales prin atitudinile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant, rațional, degajat, convins de relativitatea celor lumești; deci nițel sceptic și foarte îngăduitor; și totodată știind că aici se joacă partida pe viață și pe moarte că numai în trup ne putem mîntui (trupul e trup de moarte și Pavel așteaptă să fie scăpat de el, dar, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
călăi, pentru acei care, prin mila Domnului, purtau mască de om, după zicerea lui Petre Țuțea, fără a fi și oameni. Fostul deținut politic consemna, acum zece ani, că se simte încă la jumătatea drumului spre libertate. Nu sînt un sceptic, mi-am refuzat întotdeauna cinismul, dar la un deceniu după aceste însemnări sînt convins că noi, cu toții, încă nici la jumătatea drumului nu am ajuns în aflarea adevărului. Nu spune la carte: Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
A trebuit, la drept vorbind, ca mulți Români să mai aștepte șase ani lungi și buni - mai degrabă răi! - ca, odată cu victoria În alegeri a coaliției democrate În frunte cu Partidul Național Țărănesc, hulit numai cu câțiva ani Înainte, mulți sceptici să se convingă că „Într-adevăr” pârghia esențială a unui sistem democratic - votul liber și universal - funcționează efectiv și În România și că „noii comuniști” nu s-au instalat Încă o dată la putere „pentru totdeauna”! Nu, nu e nicidecum de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
problemele de tineret”, o funcție pe care o deținuse și Ceaușescu, că „nu mai erau la drept vorbind prea importante legăturile cu partidele frățești” și că „puterea” se orientează spre cercurile și problemele practice, pragmatice. Nu-mi venea să cred, sceptic ca și mulți din jur, dar următorii ani aveau să ne convingă că, Într-adevăr, la timona partidului se afla nu numai o echipă tânără, dar una care, se părea, voia să scoată politica României din obediența sclerozată față de principiile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sublinia meritele, ci pur și simplu ca titlu de exemplu „existențial” al acestei credințe care m-a susținut decenii, În țară și „dincolo”, În libertate, că posibilitatea este regina realității, primul ei chip, ca și al probabilului, de care oamenii sceptici, ca și Înțelepții de la colțul străzii fac atîta caz! Da, am fost cu totul atipic din acest punct de vedere, dar... În istoria creației și a valorilor nu dăm la tot pasul peste „originali” și „atipici”, ca să nu le spunem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În puterile tale, dar și În „posibilitatea creației” indiferent de „condițiile date”, nu seamănă, adeseori, cu o manie, cu nebunia Însăși? Cui Îi este Însă teamă de nebunie - sau de verdictul ei pe care Îl citește În ochii prudenți și sceptici ai celor din jur - nu trebuie să se apropie de aceste idealuri, de aceste „munci herculeene” care sunt cariera și viața unui real artist aproape În orice vremuri ale istoriei umanității. Nebunia, sărăcia insistentă, bolile (profesionale!Ă, ridicolul și singurătatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de parteneriat, de complicitate economică și uneori chiar mai mult, cu „stăpânii noștri”! Or, această nevoită „adaptare” a schimbat nu puțin și mentalitățile sau, mai grav spus - mentalitatea! Nu, eu nu merg până acolo Încât să-mi Însușesc poziția unor sceptici comentatori de azi care afirmă că, de fapt, acel „om nou” visat și „edificat” de comuniști există realmente. Nu, chiar și În generațiile mai vechi au rezistat „nuclee” de spirit civic, de respect al persoanei, al legilor - cele elaborate de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conștiințele, a produs noi forme de mentalitate, În genere negative (fatalismul, neîncrederea În stat, o altă discordanță Între cele trei mari provincii istorice, false entuziasme, false valori!...Ă, dar și lucruri pozitive, fără Îndoială. Am devenit cumva „mai bătrâni”, mai sceptici față de propriile noastre puteri sau energii, dar, după cum o aminteam mai sus, acest „simț realist” a degenerat până acolo Încât cortegii de tineri iau calea străinătății, când obosesc a injuria, În țară, valorile reale și efortul făcut În acești cincizeci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la Întâlniri și continuând să fie nu numai „corifeul”, dar și „servitorul” afectuos, generos și extrem disponibil pentru fiecare În parte dintre cei patru sau cinci amici ai săi, Matei, Grigore, Cezar și subsemnatul, vorbindu-ne de bine În fața „străinilor” sceptici, cu o exaltare și complicitate fraternelă rară! (El l-a convins pe „scepticul și sarcasticul” Paul Georgescu, atotputernic șef al Gazetei literare care avea un impact literar, dar mai ales politic, egal cu Scânteia partidului, să-i descopere - În sensul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
generos și extrem disponibil pentru fiecare În parte dintre cei patru sau cinci amici ai săi, Matei, Grigore, Cezar și subsemnatul, vorbindu-ne de bine În fața „străinilor” sceptici, cu o exaltare și complicitate fraternelă rară! (El l-a convins pe „scepticul și sarcasticul” Paul Georgescu, atotputernic șef al Gazetei literare care avea un impact literar, dar mai ales politic, egal cu Scânteia partidului, să-i descopere - În sensul unei lansări efective! - pe Matei Călinescu, critic, și pe Cezar Baltag, poet. Cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este, e drept, speculat cu abilitate și insolență de stăpânii zilei. Când Goma și Liiceanu „se supără pe Români” acablându-i cu toate relele - mi se pare că și dl Patapievici a călcat pe această ulicioară, invocându-l pe maestrul său, scepticul Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică a acestor populații de pe ambii versanți ai Carpaților! - se Înșală, o spun cu toată răspunderea. Ei trebuie, la urma-urmei, dacă sunt consecvenți cu sine și suficient de radicali În principiile lor, să se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
umanității urmează ea, oare, cum cred și au crezut foarte mulți istorici și filosofi, o spirală ascendentă, după principiul și după credința unei perfectibilizări nu numai a individului, dar și a structurii În care trăiește?! Sau, cum o credeau unii „sceptici sau nihiliști” precum Nietzsche sau Spengler, ne mișcăm de fapt În „cicluri”, repetând, după câteva secole și În forme doar superficial schimbate, aceleași moduri, tipuri fundamentale de organizare socială?! Și, cum o afirmă Spengler, În sclavagism, În formele sale „decadente
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prezent cu Întreaga ființă și cu Întreaga ei vigoare! Prin interesul viu pe care-l arăt unei problematici diverse, dar, mai ales, prin interesul pentru ființă! A fi bătrân, cred eu - și pentru o dată mă conformez părerilor diverse și unanime, sceptice, dar și realiste despre această vîrstă -, Înseamnă, de fapt, Închidere În sine, stingerea sau anemierea interesului pentru ceilalți și problemele lor, o anume instinctivă neîncredere sau poate chiar rea-voință față de cârdurile tinerilor care intră pe trotuarele existenței sociale tropotind un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alții, o nerăbdarea ce devine tot mai organică și care Înseamnă de fapt slăbirea gravă a capacității de imaginare a celuilalt, a empatiei, cum se spune. Iar În plan mai larg, mai general, a fi bătrân Înseamnă și a deveni sceptic, iremediabil sceptic, dacă nu nihilist de-a dreptul! Iată cum unii, nu puțini, se nasc bătrâni pur și simplu! Fără s-o știe, fără s-o bănuiască... Mama mea, sfânta mea Mamă care m-a iubit „neostenit” până În ultima ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nerăbdarea ce devine tot mai organică și care Înseamnă de fapt slăbirea gravă a capacității de imaginare a celuilalt, a empatiei, cum se spune. Iar În plan mai larg, mai general, a fi bătrân Înseamnă și a deveni sceptic, iremediabil sceptic, dacă nu nihilist de-a dreptul! Iată cum unii, nu puțini, se nasc bătrâni pur și simplu! Fără s-o știe, fără s-o bănuiască... Mama mea, sfânta mea Mamă care m-a iubit „neostenit” până În ultima ei clipă - s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
va fi eroarea sa! Nu a noastră! E un alt pariu decît cel al lui Pascal, un pariu ce poartă, după părerea mea, amprenta europeismului profund al gânditorului. Prin europeism, eu Înțeleg atitudinea dogmatică, constructoare, pozitivă, dinamică. Depășirea atitudinii insistent sceptice - chiar și susținută de argumente raționale! -, capacitatea de a intra În acțiune, capacitatea de construcție și de spirit constructiv! Nu știu, o spun Încă o dată, de ce, de când mă știu, rațional, dar și instinctiv, mă aflu mereu de partea lui Unamuno
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ce, de când mă știu, rațional, dar și instinctiv, mă aflu mereu de partea lui Unamuno sau Nietzsche, cel care face elogiul „insului afirmativ”, cel care spune Da! existenței, și nu de partea lui Pascal sau a atâtor fermecători și Înțelepți sceptici care domină, trebuie s-o recunosc, În cultură, filosofie, dar și În opinia curentă. Un anume vitalism e vinovat, probabil, un fel de instinctualitate ideatică, tiranică aproape, de această pulsiune spre pozitiv, spre poziția mereu, insistent, dyscolos cum o numește
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ideilor noastre pare a da unele semne de... oboseală, nevroză, manierism!... (Oare, nemaipomenita carieră a suprarealismului - căruia acum i se adaugă și „moda postmodernismului” - nu e un semn al acelei „decadențe” pe care o anunța deja Nietzsche? Ca și alții, sceptici de ocazie, dar și buni observatori ai timpului!...Ă Dar nu numai norocul de a mă fi născut Într-o țară care, din diferite motive, arată o enormă vitalitate a creației (amestecul de etnii, de rase, sau Întîrzierea seculară la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
poate, atunci În primul rând! - o clară ambivalență, deși adulții acelei epoci, cei care mă crescuseră, care mă Înconjurau și admonestau nu rareori, Îl aplicau Într-un singur sens, cel fatalist: trebuie, după povața lui Miron Costin și a altor sceptici Înțelepți de care e plină istoria, trebuie să ne „ghemuim” sub vremi, să lăsăm să „treacă furtuna”. Să fugim sau, dacă nu se poate, să facem În așa fel Încât copiii noștri să nu simtă prigoana, „absurditatea istoriei”. Să facem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
religios, mitic, această „neliniște”, „preocupare adâncă” pe care o numim obsesie nu este oare un semn... un semn al existenței reale a acestui lucru, a acestui scop, sens ce scapă simțurilor, experienței și logicii noastre cea de toate zilele? Un sceptic ar putea râde și ne-ar putea oferi pilda „măgărușului castilian” care Învârte neobosit, de dimineața până seara, o roată ce scoate ciuturi goale dintr-o fântână secată! (O imagine, o metaforă pe care o Împrumutăm din splendida și melancolica
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
devaluare a acesteia, prezente, tangibile?!... Și, oare, neîncrederea sau chiar disprețul pentru valorile antumității nu duce inexorabil la... ignorarea „ei”, de parcă ar fi o rudă săracă, o „nepoftită” la sărbătoarea destinului nostru?! Și, cu toate acestea, un spirit mai puțin sceptic i-ar putea replica marelui sociolog că Românul, În ciuda acestui „pesimism profund”, știe și a știut adesea și În istorie să se bucure de ceea ce Îi oferă existența, cea familială, dar uneori chiar și cea socială, cea publică. Noi am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
faci, „drumurile noastre” se pare că se vor despărți!... Iar faptul că trei dintre titlurile sale romanești, publicate la Paris Într-o prestigioasă editură, nu au avut ecoul textelor unor Kadare sau Kundera i-a convins Încă o dată pe criticii sceptici din țară, probabil, că „drumul e fals!”. Autorul, Însă, În binecunoscutul și „nemăsuratul” său orgoliu, a conchis - și conchide și azi! - că Însăși exegeza franceză, pariziană trece printr-o criză a receptării, nu numai a unui autor venit dintr-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]