4,690 matches
-
în aer) și secetă pedologică (deficit prelungit de umezeală, atât în aer cât și în sol). SECTOR CLIMATIC suprafață cu anumite particularități ale climei, influențate de poziția geografică a acesteia. SEDIMENTARE procesul de depunere și formare a sedimentelor în regiunile scufundate sub apă ale scoarței (oceane, mări, lacuri, ș.a.). SEISM vibrare bruscă și de scurtă durată a unei porțiuni din scoarța terestră; sinonim: cutremur de pământ. SEISMOGRAF aparat care înregistrează mișcările scoarței terestre provocate de un cutremur de pământ. SELVA (SELVAS
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
de câte ori se întrerupe, "visul e reluat din punctul în care a fost părăsit" (Ligia Tudurachi, op. cit., p. 37). Vezi și Vladimir Streinu, " E. Lovinescu romancier", în volumul Pagini de critică literară I, E.P.L., București, 1968, p. 140. "Când Eminescu se scufundă de mai multe ori în trecutul berlinez sau vienez, nici un fenomen de asociație nu-l face să alunece într-acolo, ci totul se întâmplă brusc, fără suficientă motivare, dacă nu surprinzător". Visările lui Eminescu ar avea deci "un caracter perfect
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un mal povârnit, un izvor limpede ca roua zorilor curgea făcând o mică baltă de-a curmezișul potecii, ca apoi apa să se piardă prin frunzișul dinspre vale. Făceam câteva bărcuțe din foi de hârtie și apoi încercam să le scufund cu boabe roșii de căline. Stăteam ceasuri întregi așa tolănit pe o coastă pe iarbă, la umbra pădurii, în susurul molcom de izvor, și nu cred să fi simțit vreodată o mai mare liniște sufletească decât atunci. De abia când
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de căline. Stăteam ceasuri întregi așa tolănit pe o coastă pe iarbă, la umbra pădurii, în susurul molcom de izvor, și nu cred să fi simțit vreodată o mai mare liniște sufletească decât atunci. De abia când toate bărcuțele erau scufundate iar soarele se mai zărea puțin peste dealul Gârcenilor plecam și eu spre casă. De fiecare dată o mare bucurie parcă-mi inunda sufletul, o bucurie nelegată de nimic material. De fapt dacă m-ar fi întrebat cineva atunci de ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
înghițit niciodată, dar mi-i milă de chelia matale și trag un semnal de alarmă, ca să înțelegi mai ușor despre ce e vorba, asta în limbaj marinăresc se definește ca fiind situația în care șobolanii părăsesc corabia ce se scufundă! Domnilor, vreau să mă înțelegeți bine, nu mi-am propus ca să fac pe avocatul diavolului (adică a lui Băsănău), însă această erupție calculată de ipocrizie a numiților „’telectuali subțiri ai lu’ Băsănău” nu este cu nimic mai murdară decât complicitatea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
această unealtă transformă permanent modul nostru de a gândi lumea și provoacă renegocierea limitelor în nenumărate aspecte ale vieții. Pe măsură ce devenim din ce în ce mai abili în utilizarea computerului, dezvoltând noi modele și învățând să le utilizăm pentru a crea realități noi, ne scufundăm într-o lume a datelor, în care simularea devine realitate. Impactul pe care îl are această transformare asupra proceselor psihice care definesc umanitatea (ca gândirea, creativitatea, crearea identității) este amplificat de imensa putere de adaptare a creierului uman. Învățând să
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
S. A. : ... sau chiar ani... V. N. : ... sau dimpotrivă, câteva săptămâni doar, și care-și închipuie că ei cunosc cumva Occidentul. Întâi, de multe ori aceștia nu cunosc nici măcar atât cât ai putea în mod normal să obții într-un an, scufundându-te puțin în societate și în atmosfera ei, pentru că ei trăiau într-un cerc foarte restrâns, fie de localnici francezi, germani, americani, fie chiar de români de acolo, cu care se întâlneau mai frecvent. Nu înțelegeau nimic, nu observau nimic
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
practicii politice. Asta este o chestiune gravă. Iată de ce. Pentru că ceea ce numim "stânga" și "dreapta" există în mod natural în persoane individuale și în societăți. și atunci, dacă le inhibi până la a dispărea, ele de fapt nu dispar, ci se scufundă pe undeva. Deci nivelul retoricii publice și al practicii publice sunt de stânga, dar în adâncul gândirii și al practicii găsim extrema dreaptă. Or, e mai bine ca lucrurile acestea să fie publice, să-și găsească o exprimare. Vorbeam mai
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de gheață, la crăpăturile sau crevasele, apărute ca din senin, ce constituiau adevărate capcane pentru eschimoși, chiar și pentru câini, precum și la ochiurile de apă, provenite din topirea excesivă a zăpezii în care, în caz de accident, s-ar putea scufunda cu sanie cu tot. Acum însă, simțea căldura soarelui din spate și, ca niciodată, o parte semnificativă din blocurile de gheață acoperite cu zăpadă se transformase în apă. Dacă fenomenul va continua ce se va întâmpla cu gheața din jur
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Înmuiat) Acu’, în anii din urmă obișnuiam să mă strecor după draperii... Pândeam din sală, după ușile întredeschise... O, am iubit o himeră... (Cei doi se îmbrățișează.) GODOT (Pe umărul lui Samuel Beckett) Ce-o să facem d-acu’? Totu’ se scufundă... Trotuaru’ se scufundă... Uite la tomberon: se scufundă-n trotuar... O să murim ca niște șobolani. SAMUEL BECKETT: Nu murim noi. GODOT (Smiorcăinduse) No să pot trăi fără teatru... N-o s-o pot duce prea mult... În fiecare seară eram în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
anii din urmă obișnuiam să mă strecor după draperii... Pândeam din sală, după ușile întredeschise... O, am iubit o himeră... (Cei doi se îmbrățișează.) GODOT (Pe umărul lui Samuel Beckett) Ce-o să facem d-acu’? Totu’ se scufundă... Trotuaru’ se scufundă... Uite la tomberon: se scufundă-n trotuar... O să murim ca niște șobolani. SAMUEL BECKETT: Nu murim noi. GODOT (Smiorcăinduse) No să pot trăi fără teatru... N-o s-o pot duce prea mult... În fiecare seară eram în sală, eram printre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mă strecor după draperii... Pândeam din sală, după ușile întredeschise... O, am iubit o himeră... (Cei doi se îmbrățișează.) GODOT (Pe umărul lui Samuel Beckett) Ce-o să facem d-acu’? Totu’ se scufundă... Trotuaru’ se scufundă... Uite la tomberon: se scufundă-n trotuar... O să murim ca niște șobolani. SAMUEL BECKETT: Nu murim noi. GODOT (Smiorcăinduse) No să pot trăi fără teatru... N-o s-o pot duce prea mult... În fiecare seară eram în sală, eram printre oameni, trăiam... Sufeream ca un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cred, înțelesul tainei celei noi a ei. Deci candelabrul cu totul de aur este Biserica atotlăudată a lui Dumnezeu, curată și neîntinată, neprihănită și nealterată, nemicșorată și primitoare a adevăratei lumini. Căci se spune că aurul fiind inalterabil, dacă e scufundat în pământ nu se înnegrește și nu e ros de rugină, iar dacă-i ars nu se micșorează. Afară de aceea, el întărește și înnoiește prin forța sa naturală puterea văzului celor ce și-o ațintesc asupra lui. Așa este și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
zi să auzim / Mai limpede și rece nesfârșitul". Lucrurile, toate, cumulează mistere, de unde senzația imersiunii "în codrii unei limbi străine". Ziua de astăzi e "un ieri transfigurat / Jumătate centaur, jumătate mâine" (Limba străină). În contexte fluctuante ca acesta omul se scufundă în aventură inevitabilă, în clipă și în marele Timp. II Cu Infernul discutabil (1966), Ioan Alexandru își asuma rolul de comentator al existenței tragice, deși "pe toate drumurile se-mprăștie viața", deși în Ardeal urmează nunțile iar în adâncul fântânilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
văzduh, de unde dealul, casele, turmele, taurul, șerpii, mistrețul, cerbul, vulturii, berzele, fluturii; în ordine sonoră obsedează clopotele. Însă metaforele, alegoriile și celelalte sunt expresia "neputinței rostite pe de rost". Singură Muzica sugerează infinitul: "Îmi trebuie un milion de voci / ca să scufund această mare moartă / ce se trezește-n suferința mea..." Neliniștile solitarului copleșit de "obstacole", terorizat de proximitatea "deșertului" sunt, în fapt, servituțile categoriei umane; observatorul din Inflație, "încleștat în contradicțiile înconjurătoare", e centrul speciei in toto: Uscate-atâtea rosturi sunt Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în vedere chiar un cod doctrinar vizând onirismele, demers în care i se asocia Dumitru Țepeneag (argumentele lor vor fi reunite după moartea lui Dimov sub genericul Momentul oniric, 1997). Susținători ai visului nocturn și nu numai, romanticii s-au scufundat cu voluptate în universul oniric; o poveste, credea Novalis, e "ca un vis", o formă de "fantezie muzicală" (Jurnal intim). În practică, visul provoacă o breșă, un fel de disociere în Eul nostru dilematic; din perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
evenimențială, dar o reduce la vălurelele de la suprafața apelor. Acestea sunt însă întotdeauna mai adînci. Societățile tradiționale se bazează pe o ordine implicită, durabilă ; societățile actuale valorizează inovația și cultivă novomania, un cult al noului, al schimbării, sunt societăți fracturate, scufundate în imanent și în singularitate, care nici nu mai visează colectiv și au uitat deplin mecanismele simbolice esențiale din care sunt țesute viețile, poveștile, emoțiile și creațiile noastre. Sunt societăți înghețate. Vremurile nu mai vremuiesc. 2.4. CELĂLALT CA MÎNGÎIERE
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și falimentul său final. Ajung trei secole în care s-a lucrat la statuia lui Descartes, ca întrupare a spiritului modern. Pentru a găsi adevărul și a trăi cu adevărat trebuie îndepărtate falsele reprezentări și conceptele deformante și "să te scufunzi în mișcarea vieții", cum spunea Bergson. La rîndul său, W. James, renumit pentru pragmatismul său, ne cerea să mergem mereu "prea departe". Nu văd nimic pragmatic în asta și nici foarte înțelept. Nu ne-au învățat anticii măsura ? "Meden agan
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
5. ORIENT ȘI OCCIDENT Orientul și Occidentul reprezintă cei doi poli ai gîndirii umane. Succesiunea lor la putere scrie istoria umanității. Occidentul a dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon) și a raționalității. Acum, acesta pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații orientale. Numai că acestea nu mai sunt ce au fost în materie de spiritualitate, valorile și "valorile" occidentale reușind să se insinueze în străvechile matrici hinduse sau daoiste și să le
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pe sfînta cale de mijloc, neștiind prea bine sensul în care ne deplasăm. Occidentul a dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon), deturnînd sensul rațiunii de la cel de motivație la cel de calcul. Acum, el pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații occidentale, pervertite însă prin implant mercantil lacom și pecuniar occidental. Relația dintre cei doi poli este una contradictorie, dar și complementară. Lumea în care trăim devine din nou bipolară: Chinamerica. Orientul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
viermi suculenți. Pe deasupra livezilor și podgoriilor, plutește un nor de nuanțe și arome care ne îmbată simțurile. Crengi de pomi roditori se gârbovesc sub povara fructelor zemoase. În câmpuri, orizonturile se deschid ca niște ferestre spre zări îndepărtate. Luncile se scufundă în culorile și miresmele grădinilor cu legume proaspete. Biciuiți de sălcii plângătoare, cai sălbatici aleargă nestingheriți. În împrejurimi, cerul se reflectă în bălți formate din preaplinul râurilor care se revarsă. Între ape, stau camuflate știuci hrăpărețe, pândind spre bibani și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
grădinilor cu legume proaspete. Biciuiți de sălcii plângătoare, cai sălbatici aleargă nestingheriți. În împrejurimi, cerul se reflectă în bălți formate din preaplinul râurilor care se revarsă. Între ape, stau camuflate știuci hrăpărețe, pândind spre bibani și carași nătărăi. Crângurile sunt scufundate de cântecul duios al privighetorilor. Purtate de vânt către văzduhuri, se împletesc cu trilurile ciocârliilor. Arcuite în lizieră, se lansează ca niște săgeți spre albastrul cerului stăpânit de șoimi nemiloși. Sunete ascuțite, scoase de greieri trândavi, sparg liniștea. Prin preajma lor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
implicit, la apele oceanului planetar. Încă din Antichitate, soarta Mării Negre a depins, într-o măsură determinantă, de puterea care deținea controlul asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Și totuși, nu putem discuta de o izolare absolută în care să ne fi scufundat Dunărea. Pentru a ocoli cea mai mare parte a segmentului balcanic, dinspre Bosfor s-a putut dirija o rută, care a trecut prin spațiul românesc. Accesibilitatea, în acest caz, a implicat croirea unui drum spre Europa Orientală de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tărâmurile noastre. Să se strecoare pe sub perdeaua de fulgere a cumplitelor furtuni. Cu vâslele rupte și cu pânzele sfâșiate, să spere, totuși, în salvare, tăind cu vârful corăbiilor talazurile care acopereau puntea. Să înfrunte monștrii fioroși în adâncuri, pregătiți să scufunde vasele și să înece marinarii. În tunetele asurzitoare, să-l invoce pe Zeus ca să-i cruțe de mânia lui Poseidon. Atât de departe se aflau tracii învecinații încât grecii doar își imaginau despre locurile aflate la miazănoapte de ținuturile acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
albe erau murdărite de picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind de pe scaune în căutarea unui loc unde să se ascundă. S-au îmbulzit cu mic, cu mare pe sub mese, de unde priveau îngroziți spre amurgul lor. Banchetele extenuante, scufundate în beții și desfrânări pe acorduri de lire, luau forma unei vagi amintiri. În cele din urmă, chermeza se transformă în praznic. Profanați chiar în temple, misterul care îi învăluise timp de milenii li se risipea într-un amestec de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]