3,463 matches
-
care o trăgea după ea se lăsă liniștită pe spate și așteptă cuminte cu fața în sus, să fie înălțată. Copila privi mâinile și bluza ce a fost cândva albastră cu flori mici roșii, acum toată agățată de crengile salcâmilor. Scuipă pe degete ca să-și aline durerea provocată de spini. Rupse o mână de iarbă, își frecă tălpile, apoi urcă spre picioare, și cu o altă legătură de iarbă, se șterse pe mâini. Cu dosul palmei, ca oamenii mari după o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
când ne întâlneam în cale cu fete în rochii subțiri, eu nu-mi plecam ochii în pământ, le disprețuiam, așteptam să mă batjocorească, și uneori le auzeam cum râd. Atunci îmi spuneam: "De m-ar lovi și de m-ar scuipa în obraz", dar râsul lor asta și făcea, râsul lor întors către mine cu dinți și cu tăișuri care mă sfâșiau, și cât de dulci îmi păreau batjocura și suferința! Duhovnicul meu nu știa ce să mai creadă când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
siguri pe argumentele lor greoaie și cretine, pe judecata lor subțirică. Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
preot și-a rupt hainele, și a zis: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. 66. Ce credeți?" Ei au răspuns: Este vinovat să fie pedepsit cu moartea." 67. Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii, și L-au pălmuit, 68. zicînd: "Hristoase, proorocește-ne cine Te-a lovit?" 69. Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el, și i-a zis: "Și tu erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
29. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mîna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 30. Și scuipau asupra Lui, și luau trestia și-L băteau în cap. 31. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, și L-au dus să-L răstignească. 32. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
însă văzu crucile albe, în linii drepte, din cimitirul militar și, buimăcit, făcu stânga împrejur, dând iarăși cu ochii de morminte în cimitirul satului... Fu cuprins de o frică sugrumătoare, ca în fața unor stafii. Se stăpâni totuși în curând și, scuipând cu scârbă, murmură: ― Ce viață mai e și asta... Încotro te uiți, numai moarte și morminte și morți... Un vânt tomnatic, umed și trist, începu să bată dinspre satul amețit de ceață, aducând pe aripi zvonuri de gemete înăbușite. Din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
minute. Klapka rămase pe loc, puțin încurcat, simțind că Bologa vrea să-i vorbească. ― Știi ce mi-a spus prizonierul? zise deodată Apostol, cu fața crispată într-un rânjet. M-a insultat și m-a disprețuit, căpitane, auzi? M-a scuipat!... Acuma vezi bine că trebuie să plec numaidecât... că nu mai am nici un minut... că deseară... O, cât îl iubeam și el cum m-a umilit! Klapka se uită la dânsul, înțelese că dorește un răspuns sau barem un cuvânt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră gândurile lui Apostol. " Azi la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi pe mine! își zise
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
reveion la cabana plăpumioara, iar al tău, Sandule, nu mai merge către maiami bici, ci către andropauză. Hai să bem, că și andropauza trebuie sărbătorită cum se cuvine!!! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul!!! 19.10.2009 Cine pupă unde-a scuipat... Crin pupă unde a scuipat - părerea mea! Sandu Șpriț dă paharul pe gât și apucă plin de draci sticla cu vin. Aproape că o scapă printre degete dar evenimentul nedorit nu se produce. Umple paharul pe jumătate, toarnă și apă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
al tău, Sandule, nu mai merge către maiami bici, ci către andropauză. Hai să bem, că și andropauza trebuie sărbătorită cum se cuvine!!! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul!!! 19.10.2009 Cine pupă unde-a scuipat... Crin pupă unde a scuipat - părerea mea! Sandu Șpriț dă paharul pe gât și apucă plin de draci sticla cu vin. Aproape că o scapă printre degete dar evenimentul nedorit nu se produce. Umple paharul pe jumătate, toarnă și apă minerală, apoi plimbă privirea de la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
povestesc și alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi noapte la Gâdea și la Stan și m-am conversat și cu Badea pe urmă... Da’ rămân la părerea mea și nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat... Mi se face poftă de beție și silă de politichie... Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău așa... 26.11.2009 Președintele... Sandu Șpriț Intuiesc că voi doi, ca niște cetățeni lipsiți de spirit civic ce vă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de blazon al nostru. Iar inculți nu suntem. Sandu citește din Țuțea și țuț ne lasă. Eu l-am luat de suflet pe Șopenhauăr și citesc citate din citatele lui. Gicu - ha, ha, Sandule, no să-ți vină să crezi, scuipă-l să nu-l deochi! - a făcut cunoștință cu Kent, pardon, cu Cant, i-a dat fiică-sa o carte În cap și o buchisește În bucătărie, atunci când Îl pune Sofica să spele vase. La vase cu Cant, parcă-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu drame În tot pedeleul. Dar Boc, săracul, va fi trimis acasă, la tac-su, poate Îi mai sparge un ou În cap... Of, Gicule, of, Gore, degeaba se ridica el pe vârfuri ca să pară mai Înalt, uite așa te scuipă viața. E ca aia cu maurul care și-a făcut datoria, maurul poate să moară, Sandule... Bă, ca aia o fi, că voi aveți mai mulți prieteni și relații, da` maurul ăla În ce partid joacă? De ce să sucombeze și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Eu ordon și tu alergi Dacă acea seară s-ar scoborî într-un abis oceanic de stele sau într-unul de nouri Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în lume, de ce înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mînce-o caua. {EminescuOpIV 506} Zice Darwin după tine Cumcă omul e-o maimuță - Simt humorul de gorile Când desmiard-o pisicuță. Pisicuță criticoasă Ce îți speli curata labă Și-ți întorci dulce mustața, Fii de treabă, fii de treabă. Nu se scuipă-așa în oameni, Nu se mâncă astfel linte. Fă politică, iubito, Fii cuminte, fii cuminte! Acolo vei pute spune Tot ce vrei - căci ș-așa nime Nici te-aude, nici te crede, O sublime, o sublime. Nu se trec la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adversarului. Drumul spre Țara Făgăduinței trece tot prin Triunghiul Bermudelor. Lumina se naște prin solidaritatea tuturor culorilor. Din subconștient pot țâșni multe aspirații și inspirații. Plecăm de pe Pământ cu întrebările fundamentale aproape nederanjate. Se înmulțesc momentele când îmi vine să scuip în oglindă. Neselectivă, memoria devine un depozit insalubru. În tine, caută-l pe cel de mâine! Talentul înseamnă chin, dar și furnicături genetice. Sufletul meu e lustruit de jug precum gâtul boului. Filosofii nu coboară în detalii. Important este pariul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate fi burdușit într-o banală notă de subsol. Cum să descifrezi desenul din covorul destinului tău doar în câteva decenii? Speranțele cad tot mai cenușiu pe destine. Prea multe destine au în replica finală sintagma : „m-am înșelat”. Ne scuipă deseori destinul. Uneori cu complicitatea noastră. Oedip - acest Waterloo al destinului. Omul nu este făcut nici pentru necaz, nici pentru fericire. Le combină însă destinul cum îl duce capul. Orice clipă se poate învecina cu neantul. Nu orice oracol a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
turcii și tătarii să ne explice cam cum va arăta venirea comuniștilor. Puțini dintre diplomații lumii prind trenul istoriei. Ne-am obișnuit să așteptăm surprizele istoriei cu geamantanul pregătit. Comunismul consacrase regula celor trei F : frică, frig și foame. Oamenii scuipă și fac pipi pe învățăturile istoriei. Pe soclurile istoriei se mai cațără unii prin efracție, ori prin uzurpare. Istoria a fost întotdeauna provocată. De sabie, de cruce, de prostie, de orgolii etc. Țările mici dau șăgalnic din coadă când spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Când vorbește, e ridicol. În disputa cu prostia, omenirea nu se poate mândri, deocamdată, cu un Waterloo. Unii nu sunt săraci decât cu duhul. Imbecilii sunt oameni cu vocație serioasă. Dar mai găsești printre ei și câte un cabotin. Imbecilii scuipă mai întâi statuile. Nu ne simțim bine dacă nu transformăm totul în ierarhii. În loc să se schimbe pe ei înșiși, imbecilii vor să schimbe lumea. Prostului i se pare că sintagma homo sapiens are iz de înjurătură. Nu te scufunzi dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
balcon. Muzica - încă o liturghie a speranței. Unii trec prin cultură fără urmări grave. Îmi cad uneori în mână cărți atât de slabe, încât îi invidiez pe analfabeți. Sunt cărți pe care le citești parcă ai mânca pește : mai mult scuipi. În curând oamenii nu vor mai citi decât facturi. Nu mințiți tineretul ! Avertizați - l că cea mai nerentabilă prestație a speciei umane este cultura. O carte poate instiga la colaborare generații întregi. Tinerețe fără bătrânețe - un deziderat pe care omul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu mai ai nostalgia celor scrise pe garduri și prin WC - uri publice. De regulă, singura șansă în istorie a țărilor mici este obediența. Minciuna are multiple combinezoane lexicale. Înalță - te cât mai mult, ca dușmanii să fie obligați să scuipe în sus. Unii reușesc să rămână deasupra, numai dacă știu să sape pe dedesubt. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Succesul nemeritat nu poate evita ignoranța. Un premiu satisface orgoliul câștigătorului și distruge ficatul adversarilor. Lichelele - acești viguroși dăunători
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
intoleranța. Târâm egoismul cu noi încă din peșteri. Ucenicii nu - și amintesc de maeștrii lor decât când îi înjură. Primele cuvinte pe care i le - a scris mamei sale au fost cele de pe cruce. De obicei, oamenii au voluptatea să scuipe un om înainte de a - i ridica o statuie. Ezitarea este pragul dintre curaj și lașitate. Disoluția familiei ar întineri omenirea cu câteva milioane de ani. După Revoluție, România s - a racordat cam brusc la marile ritmuri ale corupției. Intoleranța subminează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în lume lingușirea este subvenționată. Stă la îndemâna oricui să zugrăvească cu noroi o valoare. Ne mâncăm cu atâta poftă unii pe alții, de parcă am fi din turtă dulce. Doamne, de ce ne - ai lăsat pe mână semenilor ? Niciodată semenii nu te scuipă dezinteresat. Brațul analfabetului călău izbește din porunca unei foarte rafinate semnături. Imbecilul zugrăvește cu noroi tot ce nu poate demola. Răutatea țâșnește din noi, precum noroiul strâns în pumn. Din păcate, răutatea este și viguroasă și longevivă. Orice băț visează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
păcate, răutatea este și viguroasă și longevivă. Orice băț visează să fie avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne putem urmări unii pe alții mai ușor. Ne scuipăm unii pe alții cu tot mai multă voluptate. Răutatea crește din amnezia efemerității noastre. Prea multe coate vin în sprijinul fericirii noastre. Alta ar fi media de vârstă dacă nu ne -am mânca reciproc zilele. EȘECURI In contextul multiplelor noastre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Tranșarea oamenilor pe generații o face spiritul, nu vârsta. Imprudent, m-am blamat cândva. Și de atunci, toți neghiobii mă citează. Prelungită excesiv, incertitudinea poate deveni ghilotina. Orice emigrant tembel simte nevoia să arunce, din când în când, câte un scuipat spre ținuturile de baștină. Cauzele sunt întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință nu ne putem exmatricula decât singuri. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescența ajung doar câteva. Caut răspunsul care nu epuizează întrebarea. Niște criterii rahitice pot conduce la o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]