5,506 matches
-
convențiile artei academice monumentale. În câteva din aceste crochiuri, corpul himerei este înlocuit de un soclu, capul ei se înalță pe un gât foarte mlădios, lung, precum corpul unui șarpe, ca și cum corpul propriu-zis ar dispărea din sfera de interes a sculptorului, regăsindu-se poate sublimat în extensia neverosimilă a gâtului. Asemeni unui boboc de floare pe un lujer, capul se înalță direct din soclul paralelipipedic. E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regăsește și în sculptura ca atare. Mai mult, ceva din imperfecțiunea, nefinitul generic al eboșei se transmite și sculpturii într-un sens general. Ceea ce conferă originalitate himerelor paciuriene este fluiditatea lor, sau mai precis, senzația că exprimă ceva increat, neterminat. Sculptorul intenționează să surprindă nu imperfecțiunea sau nedesăvârșirea acestor creaturi mitologice, nici monstruosul lor, ci, mai degrabă, o dinamică evolutivă, procesul prin care ele prind formă. Aceste himere se află parcă în cursul unei complicate metamorfoze. Asocierea lor cu figura eminesciană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sinteză. Pe filieră eminesciană, himerele devin expresia ideilor poetice, ideilor creatoare de artă, fluide, într-o permanentă metamorfoză și în contact cu o primordialitate a elementarului, ceea ce-l apropie pe Paciurea de experiența plastică brâncușiană. Într-un interviu pe care sculptorul îl dă lui Ioan Masoff în revista Rampa din 21 decembrie 1924, acesta își precizează viziunea "idealistă" asupra artei în termeni a căror corespondență cu opera sa plastică e ușor decelabilă: "Arta în general trebuie să fie idealistă și imaginativă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul uman este stilizat, esențializat, devine androgin. Sculptorul exersează posibilități, direcții, în cadrul aceleiași teme care-l preocupă. În cele din urmă, este foarte posibil ca artistul să fi asimilat ceva din experiența lui Rodin, Brâncuși o face la rândul său în privința acestui nefinit, a ceea ce rămâne ne-format
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interpretării tuturor himerelor lui Paciurea"345. Cercetătoarea își întemeiază afirmația pe câteva dintre desenele lui Paciurea, înfățișând himere similare cu Himera pământului aflate la picioarele unei cruci, dar și pe o mărturie a lui Victor Ion Popa privitoare la intenția sculptorului de a valorifica această figură mitologică drept sinteză a operei sale și ca titlu pentru un muzeu imaginar, care să cuprindă toate himerele sale. Trecerea în revistă a himerelor paciuriene relevă un portativ destul de larg al reprezentării, dominat însă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nocturn a bufniței, conotația malefică pare să lipsească. De asemenea, lipsește acea litigioasă ambiguitate sexuală a sfincșilor și himerelor decadente, care abundă în pictura de sensibilitate simbolistă de la Gustave Moreau la Franz von Stück, de la Alexandre Séon la Jacek Malczewski. Sculptorul pare să se fi detașat de codul simbolico-mitologic consacrat, prin care bufnița o desemnează emblematic pe zeița Pallas Atena, pentru a nu a împrumuta nici altor coduri mitologice, spre exemplu, pe Lilith, zeița ebraică a morții infantile, reprezentată printr-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și materia nu devine fluidă. Reflexul niciunei emoții, a niciunui gând nu răzbate dinspre această creatură-carapace, pregătită parcă pentru luptă, tulburătoare în fixitatea obsesivă a privirii accentuată de frontalitatea sculpturii. Determinant pentru seria himerelor paciuriene sunt anii 1927, 1928, când sculptorul realizează cele trei himere corespunzătoare fiecare unui element: Apa, Aerul, Pământul. În ciuda unei receptări dificile, pentru Himera Văzduhului avea să primească, în 1927, Premiul Național pentru Sculptură. Paciurea elimină un anumit context cultural specific decadentismului și simbolismului deopotrivă, detaliul a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La celălalt, capul și gâtul au o poziție imposibilă, se apleacă sub un unghi care presupune inexistența coloanei vertebrale. Himerele par să aibă ulterior mobilitatea nevertebrată a expansiunii formale. Himerei (1919) sub forma
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orice parteneriat dramatic. Ele nu mai sunt prizonierele unui vis voluptuos în care senzualitatea se intensifică în proximitatea morții, o moarte violentă asimilată actului sexual și prezidată de cuplul freudian Liebenstriebe / Todestriebe. Chipurile himerelor sunt cu mici excepții aceleași, ca și cum sculptorul ar fi ales să reproducă nu un tip, sau, mai degrabă, un arhetip, o față ovală, cu trăsături abia pronunțate, indicând acel preformat sau neformat, stadiu incipient al materiei în căutarea unei forme, explorând propria dimensiune ontologică. Apropierea de sculptura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eternă a acestor elemente primordiale ale lumii noastre la momentul potrivit pentru noi"348. Există însă un referent textual, invocat prin sugestie, și anume poezia eminesciană a universului chimeric. Pentru aceasta stau mărturie schițele pentru un monument Eminescu, pe care sculptorul nu a ajuns să-l realizeze niciodată. Dacă acceptăm acest transfer semantic de la sculpturile care vizează monumentul Eminescu la cele care individualizează himerele, atunci putem discuta despre o influență literară. Pare însă că sculptorul încearcă să depășească orice reper-cadru, de la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru un monument Eminescu, pe care sculptorul nu a ajuns să-l realizeze niciodată. Dacă acceptăm acest transfer semantic de la sculpturile care vizează monumentul Eminescu la cele care individualizează himerele, atunci putem discuta despre o influență literară. Pare însă că sculptorul încearcă să depășească orice reper-cadru, de la cel mitologico-simbolic la cel naratologic-biografist, în reprezentările ulterioare ale himerei. În "Paciurea, le Monument d'Eminescu et Rodin" din Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Ioana Vlasiu face o observație importantă privitoare la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intangibile, așa cum privirea pătrunzătoare pare să străpungă orice rezistență. Sfinxul, ca și zeul războiului, devine un erou modern, teribil și misterios. Nu trebuie trecut cu vederea că o variantă a acestei sculpturi se regăsește plasată pe un postament la mormântul sculptorului (figura 96) din cimitirul Bellu. Asumă în acest fel Paciurea condiția de neînțeles a geniului sau condiția misterului și a întrebărilor fără răspuns pe care le ridică arta și, prin ea, umanitatea? În Rampa, din 9 aprilie 1912, avem o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar "o poză expresivă, o pură atitudine pasională"360. O întâlnim în picturile lui Fernand Khnopff, la femeile sale de expresie melancolică, care dau impresia unor încarnări onirice, unor "apariții". Cel care se ascunde sub pseudonimul Y Grec, consemnează expoziția sculptorului român George Swiacinsky, doctor în chirurgie la Iași, care a renunțat la chirurgie pentru a se dedica artei în urma unui accident tragic al soției sale. Cu referire la una dintre sculpturile sale inspirate de Ramayana, criticul adoptă jargonul medical utilizat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este complet străină. Însă acest dezinteres pentru lumea exterioară configurează și dimeniunea sensibilității artistice a poetului, a cărui ipseitate melancolică constituie și expresia vocației sale. Este foarte posibil ca pictorul să fi avut drept inspirație statuia lui Ovidiu executată de sculptorul italian Ettore Ferrari în 1887 și devenită monument public al Constanței, din moment ce decupajul postural al figurii este același în tabloul său. La rândul său, Nicolae Vermont, în tabloul Visul lui Ulise, utilizează tema mitologico-literară într-un sens care dă conținut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inventar 915186) și Femeie pe gânduri (ronde-bosse, 35 x 9 x 9 cm, semnat și datat pe postament spate: 1905 Fr. Storck, inventar 915188), ilustrative pentru felul cum atenția se deplasează de la frumusețea corporală spre o atitudine reflexivă, înregistrată gestual. Sculptorul a evitat orice detaliu, cele două figuri feminine devin nu atât o înregistrare naturalistă a unei stări, cât purtătoare ale unei sugestii, a unei état d'âme. Theodor Pallady (1871-1956) este printre puținii pictori români care abordează o altă figură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi hazardat în această lucrare"406. Pe 9 noiembrie, Loghi îi scrisese și directorului Bibliotecii Academiei, Ion Bianu, pe aceeași temă, dorind să se asigure de conservarea și expunerea în bune condiții a lucrării, făcând apel și la prietenul său, sculptorul Storck: "Fiindcă potretul era încă ud când l-am expediat, am fost nevoit să-l rog pe prietenul meu Storck să asiste la despachetarea lui pentru a-l vernisa"407. Și o informație importantă: Loghi solicită, diplomatic, o fasciculă din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Max Klinger, Ludwig von Hofmann sau Franz von Stück. Nu este deloc exclusă influența lui Ferdinand Hodler asupra picturii Ceciliei Cuțescu-Storck, dată fiind familiarizarea acesteia cu pictura simboliștilor germani, cât și a legăturilor și afinităților pe care soțul ei, cunoscutul sculptor Storck, le are cu artiștii de cultură germană. Așa cum remarca și Hans H. Hofstätter, opinia lui Hodler însuși asupra armoniilor simbolice care decurg din repetarea unui model în lumea vegetală și raportarea acestui fenomen în lumea artei este în măsură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
climatul unui provincialism aflat sub jurisdicția artei academice și sincronizarea cu noile curente în arta europeană. Scopul noii societăți era și unul educativ, familiarizarea publicului vienez cu arta europeană a timpului. Societatea își trimite astfel "ambasadorii" culturali, precum pictorul și sculptorul Josef Engelhart, să convingă artiști din întreaga Europă să participe la expozițiile organizate de Secesiune. Printre artiștii cu care acesta face cunoștință și care acceptă colaborarea sunt nume reprezentative pentru arta sfârșitului și începutului de secol, pentru pictura simbolisto-decadentă, pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la expozițiile organizate de Secesiune. Printre artiștii cu care acesta face cunoștință și care acceptă colaborarea sunt nume reprezentative pentru arta sfârșitului și începutului de secol, pentru pictura simbolisto-decadentă, pentru Modern Style, Art Nouveau, Jugendstil etc.: Rodin, Bartholomé, Lagae, dintre sculptori, și pictorii Besnard, Boldini, Carrière, Dagnan-Bouveret, Dill, Herterich, Khnopff, Klinger, Lavery, Meunier, Puvis de Chavannes, Raffaëlli, Roll, Rops, Sargent, Swan, Uhde, Whistler etc. Revista secesiunii, Ver Sacrum (Primăvara sacră), apare în ianuarie 1898. Revista conținea și reproducerile unor opere de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1884, anul în care G.D. Mirea se reîntoarce de la Paris încununat de succesul celor două tablouri expuse acolo, Mihai Viteazul primind capul lui Batori (1882) și Vârful cu dor (1883), ia naștere Intim Clubul, cu sprijinul lui G.D. Mirea, al sculptorului Georgescu, și al arhitectului Ion Mincu, avându-l ca președinte pe colecționarul Ioan Kalinderu, societatea organizând două expoziții în 1884 și 1885. Astfel, se constituie în primăvara anului 1890 Societatea "Cercul Artistic" la inițiativa sculptorului Ion Georgescu și cu asentimentul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sprijinul lui G.D. Mirea, al sculptorului Georgescu, și al arhitectului Ion Mincu, avându-l ca președinte pe colecționarul Ioan Kalinderu, societatea organizând două expoziții în 1884 și 1885. Astfel, se constituie în primăvara anului 1890 Societatea "Cercul Artistic" la inițiativa sculptorului Ion Georgescu și cu asentimentul unui număr de 46 membri fondatori și 18 membri onorifici, între care se află o mare parte din artiștii care vor declanșa secesiunea: Artachino, Luchian, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu. Semnalul era dat de blocajele și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scena de gen etc. Dirijismul și autoritarismul directorului Școlii de Belle-Arte, Constantin I. Stăncescu, provoacă un scandal de proporții la selecția și organizarea lucrărilor destinate Salonului Oficial, unde acesta intervine discreționar în favoarea protejaților săi. Calmul este restabilit temporar cu concursul sculptorului Ion Georgescu, însă conflictul izbucnește violent în 1896 și scindează Societatea în două tabere, pro și contra Stăncescu. Adversarii lui Constantin I. Stăncescu refuză să participe la Salonul Oficial și deschid "Expoziția Independenților", un preambul secesionist. Secesiunea, sau, în termenii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la München, unde studiau Kimon Loghi și Ipolit Strâmbu, care o diseminează grupului parizian de pictori români, Gheorghe Petrașcu și Ștefan Popescu, pentru a-și găsi ecou și la secesioniștii români aflați în țară, Luchian, Vermont, Artachino, Grant, Verona și sculptorii care vor rămâne atașați familiei regale, Storck și Spaethe. Noul "cerc artistic" este mai exclusivist, neadmițând printre membri altceva decât artiști plastici. Termenul cheie îl reprezintă "tinerimea" prin referirea nu numai la o artă tânără, ci și la novismul mișcărilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al acestei societăți artistice, deziderat rămas nerealizat în cadrul societății "Ileana", constă în participarea colectivă a membrilor ei la expoziții în străinătate. Pe cale de consecință, societatea achiziționează noi membri, printre care Cecilia Cuțescu- Kuntzer, devenită foarte curând Storck, prin căsătoria cu sculptorul Frederic Storck, gravorul Gabriel Popescu, arhitectul Petre Antonescu și pictorii greci Gheraniotis, N. Lytras și Ana Papadopol, iar Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice acceptă ca "Tinerimea artistică" să reprezinte țara la cea de a IX-a Expoziție internațională de arte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau "primitivismul" avangardist al lui Constantin Brâncuși etc.. Acest eclectism conduce însă și la situații conflictuale rezolvate temporar și nefericit prin excluderea pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck. Mișcarea aduce în prim plan la expozițiile din 1911, 1912 și 1913 un artist nou, sculptorul Dimitrie Paciurea, în timp ce o parte din pictorii ei, Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, se manierizează odată cu manierizarea și stingerea curentului simbolist și a ultimelor reflexe ale secesionismului în preajma războiului. Concomitent succesului de piață, semn că ceea ce constituia odinioară "avangarda
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]