KorAP: Find »[drukola/base=scump & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...444 >

11,090 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să-mi dai voie să-l aduc aici. Blanche își retrase repede mâinile - parcă niciodată n-o văzusem făcând o mișcare atât de rapidă - și se îmbujoră la față: — Ah, nu! — Vai, scumpa mea, te rog, nu mă refuza. N-aș putea suporta să-l las unde se află. N-aș putea să închid ochii toată noaptea, gândindu-mă la el. Dar n-am nimic împotrivă să-l îngrijești. Glasul ei era rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Stroeve icni pierzându-și respirația. Își șterse sudoarea de pe față, se întoarse către mine ca să găsească sprijin, însă eu nu știam ce să spun. — E un mare artist. — Și ce-mi pasă? Nu pot să-l sufăr! — Vai, dragostea mea, scumpa mea, nu vorbi așa, te implor să-mi dai voie să-l aduc aici. Îl putem instala foarte comod. Poate că-l putem salva. Pentru tine n-o să fie nici un deranj. Am să fac eu totul. O să-i punem patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
istovită. — Atelierul e al tău. Totul îți aparține. Dacă vrei să-l aduci aici cum te-aș putea împiedica? Imediat, pe fața lui rotundă se răspândi un zâmbet: — Deci încuviințezi? Ești de acord? Știam eu că așa o să fie. O, scumpa mea! Deodată ea își veni în fire și-și adună toate puterile. Îl privi cu niște ochi sălbatici. Își duse mâinile la inimă de parcă nu i-ar mai fi putut suporta bătăile: — Oh, Dirk, niciodată de când ne-am cunoscut nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
o spaimă nedeslușită care o priva de orice stăpânire de sine. De obicei era atât de calmă. Agitația ei de acum era mai mult decât surprinzătoare. Stroeve o privi o vreme consternat și nedumerit. — Ești soția mea. Îmi ești mai scumpă decât orice altă ființă de pe lume. Nimeni n-o să vină aici fără consimțământul tău deplin. Ea închise o clipă ochii și mi s-a părut că e gata să leșine. Mă cam scotea din sărite. N-o bănuisem că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Până și mâinile îi păliseră. O străbătu un fior. Tăcerea din atelier păru să capete materialitate, așa că deveni o prezență aproape palpabilă. Eram uluit. — Dirk, adu-l aici pe Strickland. Am să fac tot ce am să pot pentru el. — Scumpa mea! zâmbi el. Vru s-o ia în brațe, dar ea îl evită. — Dirk, lasă scenele de afecțiune de față cu străinii. Mă fac să mă simt prost. Manierele ei reveniseră la normal și nimeni n-ar fi putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
mare pentru el. Cu toate că mijloacele materiale ajungeau pentru nevoile lui și ale soției, cu siguranță că n-avea și bani de risipit. Dar acum era de o extravaganță de-a dreptul nesăbuită și cumpăra tot soiul de delicatese, trufandale, lucruri scumpe care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana. Nu-l irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă era doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
o plictisească. Blanche își pusese haina și pălăria, se îndreptase spre ușă și el înțelese că într-o clipă o să plece. Se repezise la ea, îi căzuse în genunchi și-i apucase mâinile renunțând la orice fel de demnitate: „Ah, scumpa mea, nu pleca! Nu pot trăi fără tine! Am să mor. Dacă am făcut ceva care te-a supărat, te implor să mă ierți. Mai acordă-mi o șansă. Am să mă străduiesc și mai tare să te fac fericită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-i dau explicații. Și apoi se întoarse către mine: dl Van Busche Taylor este distinsul critic american. Dacă nu i-ai citit cartea, educația dumitale a suferit foarte mult și trebuie să-ți repari de îndată greșeala. Acum scrie despre scumpul de Charlie și a venit să mă întrebe dacă-l pot ajuta. Dl Van Busche Taylor era un bărbat foarte slab, cu un cap mare și chel, cu oasele proeminente și strălucitoare; iar sub cupola imensă a craniului său fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

accepta, dar nimic nu îl obligă să facă asta, firește, fiecare este stăpân pe ce e al lui, dar cu toate astea, dacă ar accepta să închirieze căsuța din parc, Uzina și directorul i-ar fi foarte recunoscători, ar plăti scump, desigur, și nu ar muta acolo pe oricine, numai fețe subțiri, cineva politicos, discret, tăcut, sub-șefi, dacă nu chiar șefi, și fără copii, își dă cuvântul directorul și asudă din greu sub gulerul lui fals și în boots. Tace, așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
fețele, privindu-mă în ochi și-mi vorbi cu voce scăzută, în timp ce eu vedeam toate venele plesnite de pe chipul său, pliurile pielii, neregularitățile, negii minusculi și primeam în față respirația lui mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic, înțelegeți? Și vă interzic să-l deranjați pe domnul procuror, vă interzic! De altfel, v-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

COPAC ROȘU Romanul Femei Sub Un Copac Roșu este o ficțiune. Orice asemănare cu realitatea este întâmplătoare. Sau, cum ar spune Boris Vian: ... povestea e în întregime adevărată, de vreme ce am născocito de la un cap la celălalt... Maria Tacu MOTTO: HAMLET: Scumpul meu domn, ești bun să te îngrijești de actori? Ia seama să fie cinstiți cum se cuvine; căci ei sunt rezumatul și cronica prescurtată a vremurilor: mai bine să ai un epitaf prost după moarte, decât să te vorbească dumnealor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

și nopțile mele ca să mă lași să mă gândesc la o altă fată. Mereu fac cunoștință cu fete noi, care nu mă interesează. Nu pretind că aș fi blazat, fiindcă nu de asta este vorba. Doar că sunt Îndrăgostit. Oh, scumpa mea „Isabelle“ (nu știu de ce, dar nu-ți pot spune simplu Isabelle și mă tem să nu-mi scape o „scumpa mea“ În fața părinților tăi, În iunie), neapărat să vii la absolvire și pe urmă vin eu la tine acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
mă interesează. Nu pretind că aș fi blazat, fiindcă nu de asta este vorba. Doar că sunt Îndrăgostit. Oh, scumpa mea „Isabelle“ (nu știu de ce, dar nu-ți pot spune simplu Isabelle și mă tem să nu-mi scape o „scumpa mea“ În fața părinților tăi, În iunie), neapărat să vii la absolvire și pe urmă vin eu la tine acasă pentru o zi și totul va fi perfect... Și tot așa, Într-o monotonie eternă, care le părea amândurora infinit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
rosti cu voce tare: „All the perfumes of Arabia will not whiten this little hand.“ Ea și-a Înălțat privirea, iar scânteia de lacrimă din colțul ochiului părea un cristal de gheață. — Nu-ți prea pasă. Amory a Înțeles, greșit. — Scumpă Isabelle, sunt sigur că... — Nu mă atinge! a țipat fata. N-am destule de cap, mai și râzi de mine! Atunci Amory a gafat din nou: — Păi, situația este comică, Isabelle, și deunăzi vorbeam despre importanța simțului umorului... Ea Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
motiv? — Spirit reformist, bla, bla. Burne Holiday e creierul. Președinții de cluburi se Întrunesc deseară, să vadă dacă găsesc vreun mijloc de apărare comun. — Bine, dar care-i ideea? — O, cluburile aruncă o lumină nefavorabilă asupra democrației princetoniene, costă prea scump, consumă timp - argumentele obișnuite, pe care le auzi de obicei de la studenții din anul al doilea dezamăgiți că n-au fost acceptați ca membri. Și Woodrow credea că ar trebui abolite. Dar acuma se Întâmplă pe bune? — Absolut. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
dacă n-ar fi chipul meu frumos, aș fi o măicuță dintr-o mânăstire pierdută undeva În natură. În acest punct a luat-o din nou la fugă și vocea-i ridicată Îi parvenea lui Amory În timp ce alerga după ea:... Scumpii mei copii - trebuie să merg să-i văd. Clara a fost singura fată cunoscută de Amory care i-a dat de Înțeles din ce cauză ar putea prefera un alt bărbat. Amory Întâlnise deseori consoarte pe care le cunoscuse când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
pereți și perdele roz, o cuvertură roz peste patul crem. Roz și crem sunt motivele Încăperii, dar unica piesă de mobilier vizibilă este o masă de toaletă luxoasă, cu placă de sticlă și oglindă În triptic. Pe pereți, o reproducere scumpă după „Cireșe coapte“, câțiva dulăi politicoși pictați de Landseer și „Regele insulelor negre“ de Maxfield Parrish. O mare dezordine, alcătuită din următoarele obiecte: (1) Șapte sau opt cutii goale de carton, din gurile cărora atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
seara asta, a spus ea Încet. Ca primăvara, exact când aveam mai mare nevoie de tine... dragul meu... dragul meu... Buzele lui s-au mișcat Încet pe obrazul ei. — Ai un gust atât de plăcut, a suspinat Amory. — Cum adică, scumpule? — Oh, dulce, dulce... A strâns-o și mai tare la piept. — Amory, a șoptit Rosalind, mă mărit cu tine când ești gata s-o faci. — La Început nu vom avea mare lucru. — Nu vorbi așa!, a strigat ea. Mă doare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
departe de copaci și flori, pitită Într-un apartament mititel, unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-ai urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O, scumpule, pleacă! Nu Înrăutăți lucrurile. Nu suport... AMORY (cu fața trasă și vocea Încordată): Îți dai seama ce spui? Mă alungi pentru totdeauna? Există pe undeva o deosebire Între calitatea suferinței fiecăruia.) ROSALIND: Nu Înțelegi... AMORY: Mă tem că nu Înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
and Twentieth Street? Probabil că strada de care trecuse fusese One Hundred and Twelfth. One One Two În loc de One Two Seven. Rosalind nu ca Beatrice, Eleanor ca Beatrice, dar mai zărghită și mai deșteaptă. Chiria pentru apartamentele din zona asta - scumpă: probabil o sută cincizeci pe lună, poate chiar două sute. Unchiu’ plătise numai o sută pe lună pentru o casă Întreagă, mare, la Minneapolis. Întrebare - cînd intrai, scările erau la stânga sau la dreapta? În orice caz, la 12 Univee erau drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

În Helenental se află o mică băncuță, iar în Viena‑Hietzing sunt vechile vile de familie. Acolo locuiește Sophie și am să ajung și eu într‑o vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită de casă pe care o are din copilărie. Menajează ceva pentru mai târziu (o chestie pe care trebuie s‑o deprinzi devreme, fiindcă atunci când ești tânăr există întotdeauna un mai târziu, dar când ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
mai bine lucrat și mai de calitate fiindcă știi ce și cum și de unde, pe când la lucrurile de gata nu știi asta niciodată. Dar poți bănui, desigur: sunt prost și neglijent cusute, de le cad nasturii imediat, și mult prea scumpe. Se poate și mai ieftin. Mămica a economisit o grămadă de bani punându‑și mâinile la treabă, iar tăticul îi distruge lucrul cu bună știință. Și asta fiindcă n‑a vrut, din principiu, să‑i intre în casă o mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
împotriva voinței sale, numai că asta e mai tare decât voința. Slăbiciunea învinge duritatea. Impresia pe care o lasă Sophie te duce cu gândul la orice altceva în afară de conflicte interioare; își comandă o cola cu rom. Pentru gemeni e prea scump, așa că întorc capul când vine chelnerul, dar el e deja obișnuit cu asta. Hans comandă ceva și mai scump, maică‑sa s‑ar răsuci pe scaunul vechi de bucătărie, dac‑ar ști. Orele suplimentare făcute pe ascuns. Anna spune că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Sophie te duce cu gândul la orice altceva în afară de conflicte interioare; își comandă o cola cu rom. Pentru gemeni e prea scump, așa că întorc capul când vine chelnerul, dar el e deja obișnuit cu asta. Hans comandă ceva și mai scump, maică‑sa s‑ar răsuci pe scaunul vechi de bucătărie, dac‑ar ști. Orele suplimentare făcute pe ascuns. Anna spune că în natură cel slab se supune celui puternic, de exemplu trestia vântului nordic. Sau tăcerea - pădurii. Rainer: Va să zică va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Fischer cu ochii în lacrimi. Maria Schell îl sărută pe O. W. Fischer cu ochii în lacrimi. Cu ochii în lacrimi, o inimă de mamă privește friptura de duminică pe care din neatenție a lăsat‑o să se ardă. Carnea e scumpă și reprezintă un lux. Alpii apar din ce în ce mai des pe ecran și se aude o muzică populară. Niște gemene trăiesc în Wachau sau în Dachstein și cântă fără încetare până când își găsește fiecare bărbatul potrivit și se retrage cu el în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]