2,779 matches
-
inima și sufletul, nu numai cu ochii, când citești frumoasele și duioasele lui rânduri. O comoară sfântă ne-a lăsat ca zestre, de o mare valoare. A scris cu inima, cu dragoste și suferința ce-o purta În el pentru semeni. Dar mai presus pentru Dumnezeu, a Căruia este slava În veci. Nu degeaba se spune că prin suferință ajungi un sfânt. Nu cei Îmbuibați În bunătăți și În lux, cu de toate, ajung sfinți, ci cei săraci care se roagă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Chiricheș și tuturor celorlalți. În continuare voi scrie câteva cântece, poezii și cugetări pe care le-am cules, unele de la Biserica Ortodoxă din Israel, altele de la Biserica Ortodoxă din Felix când eram la tratament și altele le-am auzit de la semeni de-ai noștri. Fie bune, fie rele, Dumnezeu să ne ierte pe toți și facă El cum va vrea ca să ne putem mântui cu toții! Sora Maria cea cu multe Păcate, Amin. 29.X.2004 Partea a II-a Propriile mele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
bună și curată față de a mea, dar Dumnezeu iubește pe toți și pe mine, nevrednica și mi-a dat impuls de-a scrie, ce-am adunat. Este lucrarea Sf Duh și nu a mea, dar să vedeți cum lucrează prin semeni de ai noștri. În continuare voi mai scrie câte ceva trăite la Sărbătorile Crăciunului și-a Sf. Paști. Acum nu mai e ce-a fost... s-au schimbat.... La noi se respectau Duminica și Sărbătorile...De cum intram În postul Crăciunului, trăiam
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
românesc: „Aceasta ne face să credem că mai târziu, el va putea descoperi și pune în valoare toată comoara și frumusețea muzicii noastre românești”. Presa de atunci releva faptul că programul bine întocmit a fost executat cu „o măiestrie fără seamăn”. În Sonata în re major de Georg Friedrich Händel și aria de Johann Sebastian Bach, violoncelistul a știut să redea muzica clasică, pe cât de simplă, pe atât de pretențioasă în executare, în toată solemnitatea și măreția ei. Concertul în mi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și mai trebuie un gram de iubire ca s-o înțelegi"! Sper să fi reușit, în cartea de față, să mă plec ambelor povețe ale maestrului. Trasul cu urechea face parte din decalogul diplomatic, iar dramul de iubire față de alți semeni de pe acest pământ l-am moștenit de la moșii și strămoșii trăitori "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai"! Havana Iași, 2009 2010 Cine ești dumneata, domnule Cristofor Columb, și ce ai făcut în urmă cu 500 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ele trebuie luate de la capăt. Caracterele posesive sunt cele mai respingătoare. * Contrarele se resping, dar nici concordanțele nu se atrag întotdeauna. * Dacă voi nu mă vreți, mă simt liber de orice obligație. * Conducătorii nu sunt neapărat cei mai deștepți dintre semeni; dar nici necondiționat cei mai proști. * Ticăloșia nu se asociază cu prostia, pentru că derivă din ea. * Omul prost e scump la cost. * Omul bun e folositor mai ales profitorilor. * Uneori șoaptele se aud mai bine decât cuvintele strigate. * Nu toți
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mână Cei cu inima română; Să-nvârtim hora frăției Pe pământul României; Unde-i unul nu-i putere La nevoi și la durere, Unde-s doi puterea crește Și dușmanul nu sporește. O! cine ar putea să descrie entuziasmul fără seamăn ce mișca acea sumedenie de oameni care își vânturau căciulele în aer, frământau pământul cu călcăile și cântau, de răsuna văzduhul. Erau valurile poporului cari, întocmai ca un șuvoi ce a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedeci. În fața acestei priveliști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decât sara târziu, ascuns în dosul unui butoi dintr-o pivniță a răposatului Dimitrie Anghel. Liniștea odată restabilită, s-a procedat imediat la arestarea autorilor provocători ai acestei culpabile mișcări și astfel țara a fost cruțată de un dezastru fără seamăn. Nu voi tăgădui însă că represiunea a fost din cale afară de sângeroasă; că ar fi fost chip de a se cruța multe vieți; că, în loc de sângele vărsat inutil al atâtor oameni nerăspunzători moralicește, s-ar fi putut din vreme lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o eră nouă, plină de speranțe și încredere, s-a deschis dinaintea noastră. Sunt lucruri care se văd și se sâmt, dar nici o limbă omenească n-ar putea să le exprime. Astfel, îmi este cu neputință să descriu entuziasmul fără seamăn cu care a fost primit Principele Carol, când, acoperit de colb, a sosit în careta lui de călătorie, alături cu Ioan Brătianu, în mijlocul imensei mulțimi. A fost o mare ușurare, o piatră rădicată de pe pieptul țărei, o strașnică, nemaipomenită explozie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
coordonatele muncii ei în acest lăcaș. A rămas alături de noi, prelungindu-și activitatea la catedră cu aceeași energie uimitoare la o persoană atât de firavă, până când o boală cumplită a frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a păstrat până în ultima clipă farmecul tinereții. Ar mai fi fost multe de făcut, dacă timpul ar
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
spune Cehov într-o scrisoare și adaugă că, Dumnezeu fiind expresia celei mai înalte moralități, „El are nevoie numai de oameni desăvârșiți” . în povestirile sale se vede clar că Cehov a luptat pentru îndeplinirea de către om a datoriilor morale față de semeni, încă un atu care îl apropie de etica creștină. într-o scrisoare mărturisește că, după părerea sa, conținutul etic al învățăturii creștine este capabil să educe în om cele mai înalte calități morale. De aceeași părere este și personajul principal
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
lege pe oameni și mai strâns de tihna unei vieți plictisitoare, îndepărtându-i de la adevăratele lor țeluri, primesc cea mai aspră dezonorare prin povestirea Salonul nr.6. Simțul moral, sentimentul propriei demnități, talentul, munca neîntreruptă alături de compasiune și generozitatea față de semeni, îl predispun pe Cehov la o detașare față de falsele valori, dar și la o tristețe lucidă pentru că nu are un ideal căruia să se consacre, deoarece, cum spune personajul din O poveste plicticoasă: . Viziunea despre om Omul, această coroană a
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume... Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebiți de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume... Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebiți de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. Și-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzește-mă! Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să-ți iei rămas bun, iar eu îți voi dărui o taină. Micul prinț se duse să mai vadă o dată trandafirii. Voi nu semănați întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteți nimic, le
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nici voi n-ați îmblânzit pe nimeni. Sunteți așa cum era și vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele o sută de mii. Eu însă miam făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are în lume seamăn. Și florile se rușinară. Sunteți frumoase, dar sunteți deșarte, le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, firește, un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu mare mândrie blazonul Bodaricilor. Probabil, undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-și poată hrăni familia. Dar nu s-a lăsat bunicul, a luat-o iarăși de la capăt, nevoințele sale le-a spulberat pe apa Călmățuiului, Dumnezeu i-a dat din nou jgheab, pentru că era om vrednic și credincios, cu trecere printre semeni și avea acea zestre genetică care-l capacita. Și-a mărit astfel gospodăria, a cumpărat mai multe oi și s-a ocupat de educația copiilor săi. Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
soldăței.”. Era mai mult decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja o parte din arealul de joacă. Adeseori când amintirile mă copleșesc, gândesc ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul Dumnezeu picură fiecăruia dintre semeni acel licăr de înțelepciune în a face noi înșine alegerile în viață. Așa s-a întâmplat și cu noi. Cine ar fi putut gândi atunci că patima unui simplu joc ar putea influența pe undeva alegerile în viață. În cazul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul cunoașterii de sine, precum și pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru ani, cel mult cinci, când l-am cunoscut pe Păcurel, zis și Găinaț. Era în fapt un om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
susținut traiectoria devenirii noastre morale și profesionale. Un om, un părinte absolut minunat, o existență ce s-a consumat mult prea repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V.
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de scris 1-2 profiluri, rămase În proiect de la celelalte volume. Până atunci, am Încă un ecou de la Focșani: Dragă prietene, Cu rețeta, sunt mai mult decât interesat! Dar... ești la mutare! Am citit jurnalul, spovedanie, justificare față de tine și de semeni, proză de idei, informații istorico-literare pentru cei ce vor veni (oare?!), l-am citit, cum se spune, dintr-o suflare, mai mult ca document sufletesc, dar nu numai... Calea aleasă de tine nu poate fi decât fastă, pentru că e rodul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
apă și ceva de mâncare), l-au lăsat în pace. Chiar a dormit câteva ceasuri, chircit într-un colț al celulei. Când s-a trezit, starea lui lăuntrică, în loc să fie mai bună, s-a înrăutățit: îl stăpânea o frică fără seamăn, era sigur că această acalmie e aparentă, e provizorie și că de fapt anchetatorii îi pregătesc ceva groaznic la care el n-o să reziste. La propriu, a început să-și plângă de milă: încerca să-și oprească lacrimile și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de slugă și destui cu vocație de trădători. Trădând, au sentimentul că răzbună o soartă ingrată, că plătesc o poliță secretă. Nu le e tocmai clar ce poliță plătesc și nici ce răzbună, însă atunci când ajung să decidă asupra unor semeni, n-au nici o îndoială că și-au câștigat cinstiți acest drept. În 1948, tot soiul de mediocri au început să-i imite pe pictorii și sculptorii sovietici ai zilei, promovați la rang de modele de propagandă bolșevică. Era ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ani. Premiul era pentru anonimul de atunci, nu pentru bătrânul ajuns la marea scadență. O jumătate de secol, savantul consumase până la resemnare sentimentul unei imense deșertăciuni. Ce folos că el intuise un adevăr și putea să-i ajute și pe semeni să-l vadă, dacă trăia de cincizeci de ani între orbi? Ceea ce istorisesc eu acum e un film. Mi l-a reamintit o artistă pentru care luarea în seamă ce i se întâmpla de la o vreme venea prea târziu. Doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]