4,515 matches
-
-i citi, plictisitor, Fălindu-se cu ele ridicol de-ncrezut. Firește, mai pe urmă părerea i-a cerut. <<Nu-ți par trufaș din felul în care conchisei?... Încrederea aceasta o fi fără temei?... Esop, sătul de-atâta noian de vorbe seci, I-a spus: Te aprob din suflet că-n laude le-neci, Căci n-or să aibă parte de laude în veci!>>” Fedru 773. „Dar să citești o carte și să scrii o carte este cu totul altceva și de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
râd și se împing. Se vede silit să treacă pragul. Chiar atunci cineva iese în trombă, ca propulsat de o rachetă nucleară. Cade pe spate, într-o străfulgerare de stele verzi, și ceafa îi saltă pe caldarâm scoțând un zgomot sec. Ca și când căpățâna i-ar fi fost goală. Înainte de a-și pierde cunoștința, se simte decolând, cu pieptul strivit de două obiecte fierbinți, neidentificate. La bordul unei farfurii zburătoare, desigur. În cosmos! Unde sunt?", întreabă, trezindu-se pe o planetă necunoscută
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
adecvată membrilor săi. Este curios faptul că multora dintre personajele foarte populare ale culturii media li se poate pune diagnosticul clinic de narcisism. Rush Limbaugh, Andrew Dice Clay, Howard Stern și alte figuri media populare sînt exemple grăitoare de indivizi seci, ostili, marcați de un sentiment de insecuritate, care recurg la un comportament extrem și la afirmații exagerate pentru a atrage atenția asupra lor. La rîndul lor, aceștia dau glas agresivității și frustrărilor publicului, cîștigînd popularitate tocmai datorită abilității lor de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
umane și a dorinței acesteia de a-l căuta pe Dumnezeu (N. Berdiaev, G. Marcel) sau asupra depărtării dintre omul vinovat și Dumnezeul atotputernic (S. Kierkegaard, K. Barth) 18. expresionism = curent artistic de largă răspândire apărut în Germania la începutul sec. 20; inițial a reprezentat o reacție împotriva impresionismului; caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional; orice formă de artă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
îndeamnă mai repede la cuibul ei. Pe la noi la palat treburile merg bine numai că toate cancelariile sînt pline burduf de învățăcei ce-și zborșesc creierii pe tăți păreții de nu le mai întră o buchie în capul lor cel sec. Peste tăt numa procese și mai mare jalea să vezi câte-o domniță că pierde până și bunul simț și începe a boci pi la tăti ușili de-ți vine să-ți iei tătă lumea în cap și să pleci
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
-mi face nici o plăcere să le scriu, deși ei cred că-mi sînt prieteni. Niște discuții plîngăcioase n-ar avea sens. Nu avem timp de banalitate, de spînzurători cu șnur de catifea. Avem de scris, de spus, de "încîlcit" poveștile seci, eu unul trăiesc cu sentimentul că nu am scris capodopere (nu rîde!), dar simt că sînt Altfel, simt că-n mine se-ntîmplă lucruri grave, că mă sugrumă secunde de geniu. Sîntem nedecantați, tulburi, dar sîntem prea sinceri cu noi, prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
damnat pentru că scriu, pentru că fără să știu mă refuz fericirii, ci pentru că trăiesc printre oameni de copleșitoare incultură, oameni preocupați numai de competiții și noroi (citește: bani). A pleca este unica rațiune a salvării. Bine, nu mă pierd din cauza inerției seci din jur, dar îți închipui că mă simt tare rău dînd foc spiritului numai în singurătate: Natural vorbind, aici e superb! Dar natura mai poate însemna totul la 23-24 de ani?! Sub nici o formă. Citesc, scriu și am sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
unei absențe. Vin oricînd mă vei chema. Voi putea pleca de la școală, chiar dacă directorul e un formalist care crede în orare, afișe și indigestiile produse de fripturile de caprimulgus europeus. Directorii mă lasă rece, nu mă pricep să înțeleg schematismul sec al celor care-și iubesc posturile mai mult decît aerul. Azi e cald. La 6, dimineața, într-o stație cu țigănci decrepite și tăietori de lemne gravi, am citit din Pound. Era frig. Și ca și-n alte dimineți am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
economia agrară germană. Iau legătura În primul rând cu Institutul de Contabilitate agricolă, condus de Dr. Fensch. Cu ocazia Congresului Internațional din 1929, Dr. Fensch a ținut la București un strălucit referat asupra rezultatelor contabilității agricole În Germania. La sfîrșitul sec.19, a Început În Germania și Elveția organizarea de oficii de contabilitate, menite a aduna din gospodăriile agricole date contabile pe care le prelucra, extrăgând din ele rezultate din cele mai interesante. Agricultorul primea la rândul său datele necesare asupra
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
tendințe sociale și politice de echilibrare în societăți, care nu pot fi rezol‑ vate din exterior. De exemplu, imediat după 11 septembrie, a apărut teoria că vom scăpa de teroriști, așa cum am scăpat de anarhiștii care puneau bombe la sfârșitul seco‑ lului al XIX-lea și începutul secolului XX. V.A. : Dar cum am scăpat ? Printr-o revoluție bolșevică. A.M.P. : Corect. Cei de la The Economist nu atrăgeau aten‑ ția asupra acestui lucru, pentru că lor li se părea că nu este
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
încrucișate înaintea evenimentelor care decid viitorul destinului ei? Curentul e prea puternic și furtuna prea violentă. Atitudinea se impune” (nr.3/1933). Iar T. Cristureanu în „Bucovina de azi - Bucovina de mâine” trăgea același semnal: „Paiațe ale Platformei, cu capete seci, creaturi vagiale unui nicăieri și niciunde, au continuat să ne zbiere în urechi, mie, dtale și celuilalt, că reprezentăm „generația tânără” și că „dezordinea în stradă, sub semnul crucii încârligate, sau supunerea de miel - după cum era interesul - ne încadrează perfect
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
identificat pînă în prezent 617.000 de persoane care au fost închise în lagăre și închisori din motive politice. Dintre acestea, cu aproximație 20% au murit în detenție și alți 20% la scurt timp de la eliberare. Cifrele în sine sînt seci, statistică goală. Numai concretizînd putem, cît de cît, cuantifica ororile infernului carceral, Pentru mulți poate părea inutilă înșiruirea cazurilor concrete, particulare, elocvente în sine și ilustrative; doar prin ele putem dezvălui, in concreto, abjecțiilor regimului. Cum cu un umor negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care mai sofisticate, sosuri și creme ce-ți lăsau gura apă și, bineînțeles, deserturile siropoase, de la prăjituri de casă la torturi exotice de ciocolată sau fructe și înghețate. Ficatul se stingea cu bere nemțească sau de-a casei și vinuri seci, albe, cu șprițuri de sifon, sau roșii, sau negre, aduse de la cele mai bune crame, atât din țară, cât și din afară, vinuri vechi și de zece sau cincisprezece ani. Tării care mai de care, palincă din Ardeal sau țuiculiță
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deja. Pentru gustul literaților români, obișnuiți cu reviste literare tip magazin, cum e România literară, profilul Contemporanul-Ideea europeană, sever, de tip german - vezi Die Zeit al formidabilei contese Donhoff de la Hamburg -, cu coloanele sale severe, puține ilustrații și studii ample, „seci”, poate părea „plicticos” și e cu siguranță „ne-vandabil”. (Revista Viața Românească supraviețuiește de aproape un secol cu același profil și e doar vina, slăbiciunea financiară a U. Scriitorilor de a lăsa să vegeteze una din cele mai importante formatoare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dacă băusem prea multă cafea. Acest coșmar în stare de veghe nu dura mai mult de treizeci de secunde, un montaj rapid care necesita totuși Klonopin: un atac asupra școlii, „Mi-e atât de frică“ șoptit pe telefonul mobil, sunetele seci, ca de artificii, auzindu-se undeva în depărtare, ricoșeul unui glonte care doboară la pământ un elev de clasa a doua, împușcăturile la întâmplare din biblioteca școlii, sângele împroșcat pe extemporalul neterminat, bălțile roșii formate pe linoleum, catedra năclăită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
căldura și lumina peisajului moldovean. S-au scris atâtea pagini frumoase despre toate acestea Încât ar fi stângace intenția de a le mai reda eu, cu atât mai mult cu cât Dvs. le cunoașteți atât de bine. Agapia, Agapia Veche, Secul, Sihăstria, Văratec, Neamțul, Sucevița, Gura Humorului, Arbore, Voroneț, Putna și toate satele și orașele prin care am trecut, și frumusețea peisajelor, cu fânețele și codrii și minunata șerpuire a drumurilor (ca de exemplu cel Între Gura Humorului și Solca) și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să petrec vara aceasta aici. Urmează o masă campestră în spatele vilei ilustrului înaintaș. Brânzeturile sunt formidabile, vreo 14 feluri, unele mai gustoase decât altele, preparate în fel și chip. Vinuri excelente și ele, albe și roșii, mai dulci și mai seci. Apoi, desertul. Toate bunătățurile astea ne sunt servite de câteva doamne zâmbitoare, printre ele și ghida care ne povestise mai devreme, cu însuflețire, despre viața lui Mauriac la Malagar. O zi cu două mese, diferite ca stil și ambianță, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de biserici și inundând-o cu un flux unduitor de cuvinte cântătoare și subtile, fără echivalent la fratele mai mare, și nici în islam. Găsind în fiece iesle hrana necesară, tradiția Nova et vetera a învelit încet-încet aceste boabe cam seci, exact cum se petrec lucrurile în scoica perlieră, cu straturi de sidef succesive, și iată-ne cu o superbă perlă de cultură pe fundul adăpătoarei noastre de necredincioși. Un patrimoniu din care unii își fac și astăzi o moștenire. "Luminătorul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
memoriei comune pe care le proiectăm asupra lor ca pe un ecran, și aglomerărilor pe care acești agenți în adormire nu fac decât să le ocazioneze. Aceste stânci anodine și venerate, aceste mănăstiri lustruite și mirosind a nou, infinit mai seci și mai reci ca cele din Provența sau din Normandia sunt pseudopodele unei comunități pretențioase și credincioase, pe care noi le privim cu atât mai multă emoție cu cât ignorăm că, de fapt, ele se înalță în interiorul ființei noastre, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu voce joasă, alături de mine, o fată cu ochi negri, fără voal. Care voi? o întreb eu, surprins. Voi, americanii. Scuzați-mă, eu vin din Europa. Sunt francez. European? E și mai rău, îmi replică ea cu un scurt rânjet sec. Sunteți creștină? o întreb eu zâmbind cât pot mai drăguț. Da, și ce-i cu asta? După care, a ridicat din umeri și a dispărut în mulțime, fără a-mi mai lăsa timp s-o întreb din ce organizație progresistă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
islam se rupe de familia sa creștină. E mai ușor să scrii cărți "împotrivă" decât să faci altcum. O Biserică, se spune adesea, nu-i altceva decât o sectă care a reușit. Termenul are doi părinți: sequor ("eu urmez") și seco ("tai"). Pentru a face ca iubirea să triumfe, Isus îi îndeamnă pe adepții săi să rupă cu familia lor, cu Templul, cu prietenii și chiar cu poporul lor. El sare peste îngrăditura circumciziei și a regulilor casher. Dar discipolii lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vadă, dă poruncă sufragiului să ne dea borș cu fasole și salată de marole cu măsline, pe care le mâncăm în tăcere, fără să crâcnim, cu destulă poftă. La despărțire, după aceia, Vlădica Narcis ne dă un bilețel cătră egumenul Secului și ne spune că găzduire vom avea, dar din partea mesei greu, căci cei dela Secu sunt săraci tare. Înnainte de a ne sui în trăsură stăm de vorbă cu un călugăr care se dă drept fost ofițer în cavalerie; reformat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
casă modestă) cu grădină în lungul canalului. Fortăreața Petro-Pavlovsk. Catedrala, clădire în stilul Renașterii, în piața unde se află și Hotelul "Astoria" (aici găzduim). Statuia lui Petru cel Mare (Frémiet) Ecaterina II, Nicolai I. Palate europene și statui în gustul sec. XVIII. Străzi drepte, grădini mari, canaluri, Neva impozantă. Zi splendidă, ca în Sept. la noi. Seara, spectacol la operă. Lacul lebedelor, balet muzică de Ceaicovsky. Balet clasic, balerine grațioase. Democrația a păstrat acest fast artistic al trecutului. Am văzut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
loc pentru două mori, de la Șteful Mândre. La 31 iulie 1451, frații domnului, Ștefan voievod și Petru voievod dăruiau mânăstirii doi robi tătari, Pașco și Petrică. La 7 septembrie 1452, îi era întărită mânăstirii o bucată de pământ pe Pârâul Sec, cumpărată de la Tuzoana, fiica lui Contas din Neamț. La 22 ianuarie 1453, sunt întărite mânăstirii mai multe sălașe de țigani, iar cine va opri sau va ascunde pe acești țigani să își plătească vinovăția “cu gâtul”. La 20 iulie 1453
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al țarinei: „Șiunde-l strânse/ Și-unde-l frânse,/ Calul sare și răsare,/ Sare-n vânt, sare-n pământ”. O dată în plus, astrul vieții apare sugerat în text de atributele șargului. Înălțimea saltului ce îi permite să revigoreze câmpii, crânguri, munți și stei seci, precum și efectul luminos al apariției lui (răsare), pregătit deja de portretul strălucitor, ne convinge că avem în față calul lui Mithra sau al lui Sol Invictus. De altfel, imaginarul universal conține tiparul hierogamiei uraniano - telurice: „În Leti, Sarmata, și în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]