3,378 matches
-
ministru de Interne; trimiterea în judecată a militarilor din Ministerul de Interne și din Ministerul Apărării Naționale care au participat la represiunea din decembrie 1989; adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, adică obstrucționarea foștilor membri ai nomenclaturii și foștilor securiști de a accede în straturile Puterii. Manifestația-maraton declanșase de fapt o a doua revoluție, spirituală de data aceasta. Acuzându-i pe protestatarii din Piața Universității că ar fi „golani” ori declarând că nu îi consideră reprezentativi pentru poporul român pe
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
polițiști și mineri (în 13-15 iunie 1990), aceștia intuind gherila studenților (și protestatarilor anticomuniști, în general), nonconformismul gândirii lor, motiv pentru care Universitatea va fi nu doar asediată, ci vandalizată. Mai cu seamă ideea de universitate era cea pe care securiștii și minerii simțeau nevoia să o pedepsească. Spiritual vorbind, fenomenul „Piața Universității 1990” poate fi înțeles și prin intermediul nonviolenței și pasivității active; Golania materializase o experiență aparte a libertății care avea efect transfigurator. În Zonă coagulase o formă de comuniune
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și din 21 decembrie, la București. S-ar putea scrie o carte întreagă pe această temă, întrucât mărturiile sunt abundente și detaliate, în câteva cazuri (dar las în seama unui alt virtual analist să realizeze o astfel de lucrare). Milițienii, securiștii, anchetatorii (chiar dacă nu toți) au practicat schingiuiri colerice și sălbatice, semn că aparatul de represiune din România comunistă nu sublimase deloc violența din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (primul dictator comunist), ci rămăsese fidel acelorași metode brutale, staliniste, ale Securității. Victimelor
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
care să o reprezinte emblematic. Există însă și o categorie neclară în ierarhia aceasta a vinovăției și colaborării cu Securitatea: ce ar trebui făcut (penal, lustral, moral) cu cei ce intră în tipologia persoanelor care au sprijinit Securitatea, mediind între securiști și informatori? Sau cu rezidenții care își ofereau locuințele pentru întâlnirile ori ședințele de delațiune dintre securiști și informatori? Persoanele de sprijin și rezidenții nu aveau neapărat un angajament de informator, dar nu erau mai puțin culpabili decât informatorii ori
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
colaborării cu Securitatea: ce ar trebui făcut (penal, lustral, moral) cu cei ce intră în tipologia persoanelor care au sprijinit Securitatea, mediind între securiști și informatori? Sau cu rezidenții care își ofereau locuințele pentru întâlnirile ori ședințele de delațiune dintre securiști și informatori? Persoanele de sprijin și rezidenții nu aveau neapărat un angajament de informator, dar nu erau mai puțin culpabili decât informatorii ori chiar decât angajații Securității care racolau informatori. Ajungem astfel la a treia categorie - a informatorilor propriu-ziși, cu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
sale (1948-1964), optând apoi, în a doua perioadă (1964-1989), pentru o formă insidioasă de persuasiune pavloviană, chiar dacă și în această perioadă au mai existat destule cazuri de agresiune fizică asupra opozanților regimului comunist. Dacă în prima etapă au fost majoritari securiștii „lumpenproletari” - mercenari, unii analfabeți, activând ca schingiuitori frenetici (p. 137) -, cea de-a doua etapă a fost dominată de securistul cu studii, care se dorea a fi un intelectual. Dar chiar și în prima etapă, în anii 1952-1953, Gheorghiu-Dej și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
perioadă au mai existat destule cazuri de agresiune fizică asupra opozanților regimului comunist. Dacă în prima etapă au fost majoritari securiștii „lumpenproletari” - mercenari, unii analfabeți, activând ca schingiuitori frenetici (p. 137) -, cea de-a doua etapă a fost dominată de securistul cu studii, care se dorea a fi un intelectual. Dar chiar și în prima etapă, în anii 1952-1953, Gheorghiu-Dej și conducătorii Securității au avansat ideea calificării, specializării și ridicării nivelului intelectual al angajaților organului de represiune; era o măsură menită
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
direcții principale funcționau secții secundare, specializate pe interceptare, filaj, supraveghere. Schema Securității cuprindea treisprezece direcții regionale strategice; numărul ofițerilor activi a fost inițial de două-trei mii, dar acesta s-a dublat și triplat în anii următori. Pentru a fi stimulați, securiștii aveau salarii uriașe (cadrele de conducere primeau de cinci ori mai mulți bani decât lucrătorii obișnuiți) și beneficiau de diferite tipuri de cartele pentru produse. În timp, numărul direcțiilor a sporit atât la nivel structural, cât și regional. În 1949
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
muncitoare. Fără ură de clasă, nu aș fi putut munci la crearea unui astfel de aparat (ibidem, p. 256). Frenezia bătăliei împotriva „dușmanilor poporului” este reluată contrapunctic la aceeași conferință continuată în zilele următoare de Gheorghe Pintilie, figură patibulară de securist carierist, asasinul lui Ștefan Foriș (fost lider al Partidului, rival al lui Gheorghiu-Dej): să ne întărim, să putem da lovituri dușmanului cât mai puternice, poate întreit ș...țNu putem spune că s-a terminat lupta, dacă am vorbit că am
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
O altă parte a discursului lui Gheorghe Pintilie se centrează pe necesitatea aplicării agresiunii fizice asupra „dușmanului poporului”, dar nu în mod sadic, fără discernământ, ci organizat: acesta trebuie lovit „cu toată ura”, dar nu oricum, ci disciplinat. Din cauza aceasta, securiștii înșiși trebuie să fie niște purificați care se curăță mai întâi pe ei înșiși: să scoatem tot ce este străin de organele noastre, organele noastre are sarcini mari, specifice, trebuie să luptăm și să scoatem tot ce este putregai (ibidem
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ei înșiși: să scoatem tot ce este străin de organele noastre, organele noastre are sarcini mari, specifice, trebuie să luptăm și să scoatem tot ce este putregai (ibidem, p. 146). Vigilența este văzută ca fiind igienică, deoarece îl face pe securist să se autoreeduce: Nu urmăresc să facem Securitate în Securitate dar șvorbescț cu scopul de a ajuta pe tovarăși, de a scoate tot ce este putregai la noi (ibidem, p. 161). Pe de o parte, Pintilie critică abuzul de arestări
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de muncă. Noi pe cineva trebuie să băgăm, n-o să fie goale! (ibidem, p. 148). Cel mai emblematic și expresiv prin grotescul său, dar și prin logica interioară pe care Pintilie o caută și o găsește, este portretul informatorului, unealta securistului, o unealtă tăioasă (înrudită, după cum se va vedea, cu briciul ori strungul), dar vie, un om-unealtă: fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de-a face. Așa cum muncitorul are grijă de scula lui, așa avem și noi de informatori - și noi trebuie să avem grijă de scula noastră mult mai mult (ibidem, p. 134). Grijuliu față de racolarea și prelucrarea informatorului, Pintilie intuiește că securistul fără informator ar fi lipsit de mâini și picioare, ar fi adică un handicapat. De aceea, el insistă pe rolul de „sculă” al informatorului, o „sculă vie”: la frizer este sculă moartă, la strungar la fel, la noi este sculă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
lui Gheorghe Pintilie este lauda Securității văzută ca supragândire, ca intelect desăvârșit: Tot organul nostru este un creier curat, nu avem nici un os, nimic. Noi suntem creier și trebuie așa gândit (ibidem, p. 150). În această formulă, elogiul intrinsec al securistului sugerează că acesta ar putea fi un fel de supraom („nu avem nici un os”, s.m.). Finalul demonstrației se dorește a fi revelatoriu și autotriumfal: „noi suntem creierul de sus până jos” (ibidem, p. 151); osul este, eventual, informatorul, chiar dacă Pintilie
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
să-l urmărim. Lichidarea dușmanului sub toate formele și aspectele lui (ibidem, p. 198). Ca retor ce se dorește a fi și inspirat, Guțan ține o pledoarie pentru discernământ și impetuozitate. Citatul care urmează este lung, dar ilustrează perfect tânjirea securiștilor de a discuta ori chiar de a polemiza cordial, de parcă organul care îi patrona ar fi fost o instituție spirituală: Țin să reamintesc tovarășilor, a intra în Securitate, a purta epoleți albaștri, a fi investit cu puteri de a urmări
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Datorită acestei matrice, securisul trebuie să aibă un comportament exemplar, să nu fie imoral (afemeiat, alcoolic, corupt - tocmai fiindcă aceste vicii erau frecvent întâlnite în cadrul moravurilor securiste), ci meticulos, activ, pilduitor. „Moralistul” colonel Guțan insistă pe felul în care un securist trebuie să dobândească aceste calități. Între teorie și practică, diferența era însă categorică: securistul român a fost cel mai adesea dur, grobian, fără scrupule și mercenar. Practic, profilul ofițerului de Securitate, similar cu portretul cekistului sovietic descris de literatura proletcultistă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
afemeiat, alcoolic, corupt - tocmai fiindcă aceste vicii erau frecvent întâlnite în cadrul moravurilor securiste), ci meticulos, activ, pilduitor. „Moralistul” colonel Guțan insistă pe felul în care un securist trebuie să dobândească aceste calități. Între teorie și practică, diferența era însă categorică: securistul român a fost cel mai adesea dur, grobian, fără scrupule și mercenar. Practic, profilul ofițerului de Securitate, similar cu portretul cekistului sovietic descris de literatura proletcultistă ș...ț a fost alterat deseori de vicii și pasiuni lumești, de ambiție, infatuare
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
subofițeri prea puțini erau cei care îmbrăcaseră uniforma poliției politice doar din convingerea nestrămutată a unei cauze juste (ibidem, p. 199). *** În Moștenitorii Securității, Marius Oprea este un justițiar impetuos și tenace (dotat însă și cu umor), interesat de destinul securiștilor, activiștilor fostului PCR și informatorilor aruncați în malaxorul postcomunismului românesc. El realizează un portret antropologic al securistului: și asupra acestuia s-a aplicat în comunism strategia de inculcare și implementare a omului nou, prin asfixiere și bombardare politico-ideologică; un al
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
juste (ibidem, p. 199). *** În Moștenitorii Securității, Marius Oprea este un justițiar impetuos și tenace (dotat însă și cu umor), interesat de destinul securiștilor, activiștilor fostului PCR și informatorilor aruncați în malaxorul postcomunismului românesc. El realizează un portret antropologic al securistului: și asupra acestuia s-a aplicat în comunism strategia de inculcare și implementare a omului nou, prin asfixiere și bombardare politico-ideologică; un al doilea element a fost cultivarea în securiști a unei loialități pavloviene, mecanice, față de regimul comunist; în al
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
în malaxorul postcomunismului românesc. El realizează un portret antropologic al securistului: și asupra acestuia s-a aplicat în comunism strategia de inculcare și implementare a omului nou, prin asfixiere și bombardare politico-ideologică; un al doilea element a fost cultivarea în securiști a unei loialități pavloviene, mecanice, față de regimul comunist; în al treilea rând, securistul generic a fost marcat psihologic de posibilitatea de a deveni el însuși un hăituit în teritoriul fricii care domina în sistemul comunist: securistul era consacrat ca instaurator
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
acestuia s-a aplicat în comunism strategia de inculcare și implementare a omului nou, prin asfixiere și bombardare politico-ideologică; un al doilea element a fost cultivarea în securiști a unei loialități pavloviene, mecanice, față de regimul comunist; în al treilea rând, securistul generic a fost marcat psihologic de posibilitatea de a deveni el însuși un hăituit în teritoriul fricii care domina în sistemul comunist: securistul era consacrat ca instaurator al terorii, dar putea să devină, dacă greșea, și o victimă (deși acest
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a fost cultivarea în securiști a unei loialități pavloviene, mecanice, față de regimul comunist; în al treilea rând, securistul generic a fost marcat psihologic de posibilitatea de a deveni el însuși un hăituit în teritoriul fricii care domina în sistemul comunist: securistul era consacrat ca instaurator al terorii, dar putea să devină, dacă greșea, și o victimă (deși acest lucru s-a întâmplat foarte rar, de obicei securistul reprofilându-se și adaptându-se din mers după stăpânii săi). A patra componentă deloc
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a deveni el însuși un hăituit în teritoriul fricii care domina în sistemul comunist: securistul era consacrat ca instaurator al terorii, dar putea să devină, dacă greșea, și o victimă (deși acest lucru s-a întâmplat foarte rar, de obicei securistul reprofilându-se și adaptându-se din mers după stăpânii săi). A patra componentă deloc de neglijat era mercenariatul său catalizat de avantajele financiare ale slujbei asumate. Ascensiunea ori decăderea securiștilor depindea și de dinamica internă a structurii funcționale a Securității
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
deși acest lucru s-a întâmplat foarte rar, de obicei securistul reprofilându-se și adaptându-se din mers după stăpânii săi). A patra componentă deloc de neglijat era mercenariatul său catalizat de avantajele financiare ale slujbei asumate. Ascensiunea ori decăderea securiștilor depindea și de dinamica internă a structurii funcționale a Securității, dar mai ales de lupta pentru putere din diversele etape ale comunismului românesc. Marius Oprea constată că omul nou nu a prins rădăcini în securistul generic: acesta a mimat a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
slujbei asumate. Ascensiunea ori decăderea securiștilor depindea și de dinamica internă a structurii funcționale a Securității, dar mai ales de lupta pentru putere din diversele etape ale comunismului românesc. Marius Oprea constată că omul nou nu a prins rădăcini în securistul generic: acesta a mimat a fi om nou (din parvenitism și instinct de conservare); pragmatic, securistul generic era lipsit de scrupule și, deci, adaptabil inclusiv într-un alt sistem politic decât comunismul. Tranziția românească a dovedit cu prisosință acest lucru
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]