22,588 matches
-
întreagă cu munți înalți și ape răcoroase care curg prin văi adânci te înconjoară cu minunile ei, fiind frumuseții firii, mereu schimbătoare oglindă în care te vei vedea așa cum ești. De când acest pământ are un chip și un nume, ai senzația că participi la viața lor. O întreagă țară de munți împăduriți te îndeamnă la meditație. Latura cosmică a vieții și a istoriei a început aici. Și tot aici s-au născut nemuritoarele versuri: Pe-un picior de plai, pe-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este cadoul pe care ți-l fac, alăturându-l poveștii de bunătate a bunicului. Cu prietenie, Carmen Popa, Clasa a IV-a G Prietenul meu, Dyk Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Nici un zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea a crede ca în această arșiță
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
profesorul preferat al fiului ei, eminent student, la Litere. Vi-l dau pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la gândul că, Într-o bună zi, Îl va face cadou cuiva care va ști să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui că nu mergeau nicăieri de revelion. Cu atât mai mult cu cât trebuia să recunoască, oricât de greu, că sentimentele sale față de Iolanda nu aveau limpezimea legăturilor de circumstanță cu care se obișnuise. I se adeverea faptul ca doar senzațiile nu-i erau de ajuns pentru a judeca o relație. Dar cum să străpungă tăcerea ei ostilă? Și ce să afle? Cum să-i smulgă rochia asta Îmbrăcată parcă pe ascuns pentru o sărbătoare ea Însăși clandestină? Când, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă, Înțeleg că dincolo de gânduri sau sentimente, descrise cu stângăcie sau doar surprinse fugar În cele câteva pagini Într-un colaj naiv reflexiv, lucrul cel mai curios s-a petrecut cu trupul meu: s-a transformat Într-o arhivă de senzații pe care depărtarea de Petru nu le-a estompat ci, dimpotrivă, le-a amplificat. Întocmai ca absența alcoolului sau a drogurilor În perioadele de sevraj ale toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un fel de releveu insolent, cum fără pic de evlavie izbuteau pe vremuri colegii mei mai norocoși, studenți la arhitectură, În cazul bisericilor de lemn din Maramureș. Ceea ce pentru mine era revelație a misterului ființei mele, pentru el era doar senzație, pură reacție epidermică. Eu rămân tot mai singură cu fiecare Îmbrățișare, iar el tot mai detașat de victoriile sale ca un premiant de carieră. Trăiesc atârnată de gâtul lui ca o cunună uscată de lauri. 8. A murit și bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
al unor cuvinte de neînțeles. Cum de neînțeles era și zăpada care, cu mici Întreruperi, cădea peste oraș de trei zile. Calmă, nepăsătoare, urma să intre, după toate probabilitățile, În Guiness-ul autohton precum inundațiile, cutremurele și incendiul de la moara Bender. Senzația de frig dispăruse, nu și buimăceala. Se uită la ceasul de perete. Era doar șapte. Avea de ales: să se Întoarcă În patul cald Încă, sau să bea o cafea. A doua soluție i se păru cea potrivită. Se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea stăpânire pe ea precum marea În flux pe țărmuri joase și sărace. Omul din fața ei era purtătorul unui mesaj. Ghidul acesta Îi eliberă ființa. Cu toate acestea, senzația pe care o Încerca nu era cea așteptată. Se trezi șovăitoare ca după o Îndelungată convalescență, obligată la mari eforturi pentru a-și păstra verticalitatea după care tânjise, fericită dar și dezamăgită de această Întâlnire. O simplificare până la limita dispariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici un program sau curioșii, vor fi desigur tentați să petreacă revelionul Într-un mod mai puțin obișnuit. Totul se va desfășura În sufragerie și În hol. Pentru nevoi se va folosi toaleta de la capătul terasei. Bine luminată, dădea o oarecare senzație de căldură și minim confort. Și, la urma urmei, nu era cazul să se stea acolo o veșnicie. Nu se Îndoise o clipă de Îndrăzneala proiectului său pe care, iată, Îl socotea acum de un gust (Îndoielnic) frivol, chiar dacă dublat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar intra totuși câteva inițiale ale unui cod secret care ar deschide poarta unui cont sentimental aproape gol: A,W, T,N,M,P,I,V. Tot atâtea nume câte note Într-o gamă. Pe un portativ al trăirilor și senzațiilor, ultima literă corespundea Într-adevăr lui Do de sus. În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gol: A,W, T,N,M,P,I,V. Tot atâtea nume câte note Într-o gamă. Pe un portativ al trăirilor și senzațiilor, ultima literă corespundea Într-adevăr lui Do de sus. În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai fi făcut? Întrebă Nagy Oszkár. Copii, dragilor, i-aș fi făcut copii, pur și simplu. O vreme, să zicem, acceptă Petre Abrudan. Dar când... mă Înțelegi... Atunci m-aș fi apucat să pictez. Ce? Întrebară toți trei. Amintirea tuturor senzațiilor. Un fel de ejaculare târzie, dacă nu chiar post-mortem, ricană Eugen Pascu, Întins la umbra unui copac din pânza sa fetiș Călărețul. Abrudan și Nagy Oszkár izbucniră În râs. De ce râdeți? Întrebă Ziffer deloc supărat. Dacă te-ai uita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dulci și sărate la vărsarea fluviilor În mări și oceane. Până una alta, singura sa certitudine era chiar această frază Îngropată În memorie printre mii de alte cuvinte mai mult sau mai puțin folositoare, printre imagini clare sau voalate și senzații, Încă vii sau pur și simplu fosilizate: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Era ecoul, când discret, când asurzitor, al acestei fraze. Chiar trupul ei gol, pe marginea lacului, era lipsit de consistență. Ar fi fost de ajuns o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ghemuită apoi În fotoliul de alături, ca Într-un scenariu de film mediocru, spunând ceva când și când, În cuvinte puține și cu toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi, din senzații și din tăceri, sparte arareori de amintiri buiece și trunchiate. De ce oare, inutil o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă, ar fi trebuit să fie În drum spre Urgențe sau spre un „Loc plin de lumină și verdeață, unde nu este nici durere și nici Întristare”. Nu-l durea nimic, nu se putea plânge, În afară, poate, de o senzație ciudată de frig. În rest, totul era ca Înainte. Sau aproape... Căci lumea refuza să mai intre În ramele rotunde ale ochelarilor săi. Privită prin lentile nu arăta nicicum, nu semăna cu nimic din ce văzuse el până atunci, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încremenit al lui nu știu, în care trăiam de când deschisesem ochii pe covor păru să cedeze puțin. Un val cald de ușurare mă lovi sub coaste. — Așa cred, zise doctorița și-mi oferi un zâmbet reținut, care mi-a făcut senzația de ușurare să bată în retragere. — Dar? — Dar probabil că aici e vorba de-o recuperare pe termen lung, mă tem. — Cât de lung? Ea ridică blând o mână, un gest care voia să spună nu te ambala. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii o sută de ani întins pe canapea, așteptând încordat să aud sunetul unei chei răsucite în broască, nu avea să vină absolut nimeni. M-am convins că singurul mod de-a scăpa de senzația asta era să explorez casa, să mă familiarizez cu toate camerele, spațiile și lucrurile. Trebuia să sparg gheața. Micul dejun ar fi un bun început. În ciuda tuturor celor întâmplate, eram lihnit de foame. Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șaisprezece săptămâni perfect, în întregime, fiecare detaliu fiind viu și distinct. Puteam să văd până și visul-amintire derulându-se pe ecranul minții mele, banda încetinindu-și rotirea, pierzându-și coerența și avântul. M-am ridicat în capul oaselor pe sofa. Senzația de claritate se extinse. Totul din cameră, toate lucrurile și relațiile lor cu spațiul înconjurător, toate culorile, lumina, umbrele, texturile, tot spațiul, toată presiunea aerului și toate undele sonore deveniră de-o precizie tăioasă, totul nemilos focalizat. Ochii mei larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mașină filmat cu încetinitorul, și celălalt capăt al sofalei se ridică în aer și se prăvăli în față, aruncându-mă în gol și apoi covorul și podeaua se năpustiră spre mine și totul... se frânse. Ideea de podea, covor, conceptul, senzația, forma cuvintelor în mintea mea se frânseră toate în momentul impactului, și o ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere și foneme săriră în lături când am amerizat. M-am scufundat, adânc, purtat de forța căderii și absolut fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în față, aruncându-mă în gol și apoi covorul și podeaua se năpustiră spre mine și totul... se frânse. Ideea de podea, covor, conceptul, senzația, forma cuvintelor în mintea mea se frânseră toate în momentul impactului, și o ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere și foneme săriră în lături când am amerizat. M-am scufundat, adânc, purtat de forța căderii și absolut fără nici o idee, imagine sau amintire a oxigenului sau respirației. Am ieșit la suprafață tușind, icnind după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spațiu era o gaură. O gaură mare și adâncă, un puț de lift. De mult timp căutam gaura aceea, căutam o cale de-a coborî în ea. E fragmentar, schematic. În cea mai mare parte, tot ce mai am sunt senzațiile rămase; în locul faptelor, umbre ale emoțiilor trăite. Știu însă că l-am lăsat pe Fidorous să plece în căutarea acelei găuri și că am angajat pe cineva să mă ajute să o găsesc, pe cineva din ceea ce se numește Comitetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în locul omului real, bine definit, pe care probabil îl cunoscusem în copilărie. Simțurile mele, încercând să-mi rețină atenția în tot acest timp, au ieșit brusc la suprafață și am revenit în prezent. O claritate înspăimântătoare a cuprins lumea, o senzație că toate lucrurile sunt exact ceea ce [text lipsă] cu relevanță, evidență și-o puternică [text lipsă]. Fără să-i spun eu, mintea mea trecu înapoi la imaginea bunicului cocoțat pe scară. Și-atunci l-am văzut: în parte cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Clio Aames. Am vise în care o văd, o recunosc și-o țin în brațe. Dar dimineața acestea se risipesc, se ridică din mintea mea precum cețurile joase de pe terenurile de joacă și nu-mi rămâne nimic. Doar emoția și senzația copleșitoare a pierderii unui lucru. Adevărul e că nu mai pot fi doar atât. În grădina de peste drum, umbra stâlpului de telegraf își croiește încet drum în jurul lumii. În vârful ei e un graur gârbovit pe fundalul sfârșitului de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-o parcare. Dincolo de stâlpii porții totul era furios: un râu umflat, gigantic, deformat și nebunesc, maluri surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa maronie de râu îndepărtându-se acum vlăguită de mine - pe moarte sau deja moartă. Schimbare de climă. — Doamne, ați mai văzut așa ceva? Am început să construim o arcă în spatele hotelului. Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]