KorAP: Find »[drukola/base=servi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...1641 >

41,020 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

ne-a trimis cărțile de povești ! Și să se gândească la ea jumătate de secol în care am trecut cu toții prin atâtea ! Nu, de așa niște fantasme este capabil numai el, iubitul, distratul și distinsul meu frate Dragoș ! Dora se servește cu delectare din bunătăți și soarbe înghițituri adânci din ceaiul parfumat. "Muguri de brad și frăguță de mai", precizează Ciprian, răspunzând întrebării ei nerostite. Dora simte abia acum că îi fusese cu adevărat foame și că sațietatea care începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
plecat încă spre oraș. Văd că telefonul a început să aibă ton. Dragoș pleacă în căutarea lui Atanasie cu care trebuie să uneltească "trecerea" în cele mai sigure condiții. Numai el, Dragoș, a învățat limbajul surdo-muților și pe el îl servește cu cel mai mare devotament Atanasie. Motivațiile acestui atașament reciproc ar trebui căutate și ele cu ani și ani în urmă, pe când frații Frunză erau în pantaloni scurți, mama lor cânta la pian în camera spoită în alb, Ovidiu Frunză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Ia să mai ascult. Respirați ! Adânc ! Așa... Rețineți respirația. Tușiți ! Da, cred că asta e. Din păcate nu avem la dispensar nici măcar un electrocardiograf. Se spune că am ureche bună, dar ea nu poate înlocui toată aparatura de care se servesc medicii acolo, la dumneavoastră. Ecograf, scaner, IRM... Am citit, dar nu știu dacă mă voi și sluji vreodată de ele. Nici medicamente nu prea am. O să telefonez și o să primiți câteva mâine din oraș, dar mare lucru nu se rezolvă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
fetiță când am și eu destui ani în cârcă ?", se întreabă Dora urmând-o totuși fără ezitare pe femeia uitată de ani, care o conduce cu fermitate spre casă. Încăperea în care intră este spațioasă. Se poate deduce ușor că servește la de toate : bucătărie și sufragerie, dormitor, salonaș și chiar bibliotecă. În mijlocul ei tronează cuptorul țărănesc care se prelungește cu un fel de pridvor larg, pe care sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

deranj și ovăz! Numai așa a reușit să se descotorosească de vizitatorii nepoftiți, care de-acum făceau cale întoarsă chiar de la poartă, că oamenii de prin părțile noastre sunt cam strânși la pungă, în timp ce ironiile cu sau fără perdea le servesc râzând mânzește. S-a debarasat și de bășcălioșii care cercau să intre în vorbă cu el la drumul mare și-l întrebau mai întâi încotro pleacă sau de unde vine, răspunzându-le pe scurtătură: Cu coadă fără coadă, bine că trage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
fel pentru toată lumea. De asta cei mai mulți dintre fruntașii satului își iau tălpășița către combinatele de la târg. Printre oameni umblă vorbă că la colhoz rămân numai proștii... că meseriașii se primesc în rândurile clasei muncitoare... și că numai sărăntocii vor putea servi câte un polonic din marea fericire, după cum se tot vântură pe la raion. Oricum, oameni buni, treaba nu-i tocmai în regulă! Asta o spun cei care au cunoscut colhozul în prizonierat. Mai vorbiți voi mult tot așa că poate aveți fierbințeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
nenorocirile ce le îndurăm zi de zi, ci și de cei care ni le-au impus, bătu-i-ar Dumnezeu să-i bată de nemernici! Că prea ne-au vândut la gogoși pe bandă rulantă și continuă să ni le servească fără nicio reținere! Taci, Dinule mamă, că ne rămân copiii pe drumuri!.. Să nu ne audă careva, că-i plin de ei pe la toate colțurile... Auzi dragă! Tu rabzi de foame acum și ți se spune că într-un viitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
zâmbete pe buze. Tu ne-ai făcut un mare deserviciu, Vova! Ce vor crede copiii aceștia străini despre semenii lor sovietici, atâta vreme cât tu te-ai pretat la acea faptă incalificabilă, mai ales că vreo doi schițaseră deja gestul de a servi câte o bomboană. Spune și tu, Vova! De ce? De ce? Spune! Că erau de ciocolată, vajataia Natașa Semenova... Și cum?... Tu n-ai mai văzut până la ora asta bomboane de ciocolată, Vovenka?! Net! i-a răspuns Vova și apoi a revenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
mine, că-l vom castra numaidecât pe cocoșel! Indiferent al cui o fi! Că unii muncesc de nu-și văd capul, iar alții huzuresc și-și bat joc de tot ce înseamnă cinste, corectitudine și muncă pentru că așa ceva ei nu servesc... Domniile lor au alte preocupări... Ei distrug case în timp ce alții construiesc baraje și galerii pentru centrale... Nu o dată m-am gândit cât de nimerită ar fi acum o lege care să reglementeze cu strictețe obligațiile de muncă ale tinerilor... Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua rece și veche. Era fierbinte. Îl priveam în ochi și inima îmi bătea nebună. Însă eu îmi propusesem să stau nemișcată, să las clipa să curgă și să trăiesc momentul ce curge printre noi. La cerere lui de căsătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
gri luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei locul se înviorează, puteam servi prânzul de afaceri și ne putem înviora după muncă, pregătii pentru muncă. Iar seara începe cockteil-ul și distracția. Putem mânca pe cinste la prețuri mici. "Cafe" iese în evidență și prin faptul că lumea tânără bună îl vizitează frecvent și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
plăcea cel mai mult, mergeam săptămânal prin magazine cu Elizabeth, menajera noastră. Fără motiv, mă cuprinse nostalgia. Mai ieri eram cu tatăl meu la New York. Avea niște treabă și, ca întotdeauna, mă luase cu el în călătoria de afaceri. Ne serveam cafeaua de după masă, un obicei al nostru, un șablon al relației noastre strânse, și priveam cerul admirativ. Seninul bleu, pe care însă identificai dificil unde se găsea soarele, acoperit de o cupolă din nori groși, fumurii, recreați altfel la fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
atât. Lecțiile de pian dădeau roade uimitoare, eu aveam potențial. Și baletul scotea și mai mult din mine, în curând urma să fiu desăvârșită. Urma chiar să joc în " Lacul lebedelor". Îi ținui companie lui Angi la masă, deși eu servisem ceva înainte. Vrei să mergem la o petrecere îneseară? mă întrebă. Este ziua de naștere a unui fost coleg de facultate cu care voi face afaceri în viitorul apropiat. Serios? Voi fi încântată să-l cunosc. Nu i-am cumpărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Veni și ziua balului. Spectacolul pe care îl pregătii începu. La intrare erau două domnișoare, îmbrăcate deosebit, care primeau invitații la venire și le primeau plicurile cu bani la plecare. Pe scenă eram cei de la balet. Invitații, pe care îi serveau zece chelnerițe cu scumpeturi (caviar, șampanie, șampanele și fursecuri) luară loc . Ringul de dans era acum liber și ochii erau ațintiți asupra noastră. Eu mă simțeam ușoară, mlădioasă, liberă-n vânt și mișcările mele erau de o tandrețe deosebită. Pașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lăcuită, eu făceam curat pe jos. Elizabeth stătea la bucătărie, căci mie nu-mi ajungea timpul. Însă câteodată, pentru o cină în casă, eu pregăteam meniul. Și mai erau dăți când pregăteam cina pentru Angi. Și atunci, la lumina lumânărilor serveam fie niște spaghete cu sos de ceapă și roșii, fie niște rețete speciale. Mai însoțeam cina cu un dans, ceva, și totul ieșea minunat. Însă din luna aceea nu mai pregătisem niciodată cina, nici nu mă mai îngrijisem de casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
îl cuprinse. Eram amândoi protejați de o aureolă ce ne închidea într-o lume numai pe noi doi. Îmi luă mâna, o sărută, învârtindu-mă o dată mă conduse la masă. Îmi trase scaunul, puse muzică și se așeză și el. Servirăm în liniște. Ne priveam reciproc cu o lumină în ochii ce sticleau, ne zâmbeam, era o taină știută numai de noi doi. Vraja dintre noi era atât de puternică încât nici nu auzisem când veni cineva. Însă când se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
surprins. În voce i se citi reprimare, și un chef nebun de vorbă. Am coborât căci nu pot dormi. Înțeleg. Făcu o pauză, continuând apoi: Poate mâncarăm prea târziu. Cred că asta e. Câteva momente mai trecură până spuse: Te servesc cu ceva? Rom, te rog. Îndată. Îmi turnă în pahar. Soția mea.... Nu mă înțelege, înțelegi? Spune! Fără a se așeza, se apropie de scaunul meu, aplecându-se peste masă. Pur și simplu când îi intră ceva în cap nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
la tâmplă, se regăsi, iar apoi mă privi cu aceeași blândețe ca înainte. Irin.... Ia loc cu noi. Alice și cu mine luam prânzul. Alice, ea este Irin. Irin, ea este Alice. Încântată, spusei. De asemenea. Și, Irin, ce vei servi? Cartofi prăjiți, cașcaval pané și o Coca Cola, vă rog, spusei băiatului. Ca întotdeauna, îmi spuse Angi. Și, Irin, vrei să ne spui unde te-ai plimbat în acești ani? Irin a fost plecată trei ani, îi spuse Aliciei. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
trag de o parte:  A! Îmi cer scuze dacă te-am speriat.  Cine? De ce? De cât timp ești aici? îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te trezesc. Ei bine... Înțeleg. Ce servești la micul dejun?  Păi, nu știu dacă ar trebui. Două simple sandvișuri și cafea e bine?  Perfect. Mă împrospătai un pic la baie, apoi revin. Locul de luat masa era intim, pe terasa închisă, lângă bucătăria-bar. După ce m-am așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Pentru că însemnă ceva pentru mine. Însă mă controlai și mă concentrai. Bătui la ușă.  Intră. Bună, îi zâmbesc. Dacă până acum l-am văzut la costum, acum e într-o ținută casual, care îi venea la fel de bine.  Cu ce te servesc? Un coniac, te rog. Atmosfera era chiar mai romantică. Erau lumânări, lumini și era și o muzică bună. Potrivită. Eu mă plimbai liniștită pe coridor. Îmi aduse paharul.  Să ciocnim pentru cât mai multe clipe plăcute! Propune. Sigur, îi zâmbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Nu ți-am reținut numele. Nu-i nimic. Am văzut lumina aprinsă, din stradă, și mi-am zis că ești încă treaz. Am trecut să împrumut niște zahăr. Ai noroc. Tocmai am cumpărat. Ia-ți haina jos. Pot să te servesc cu ceva? Eu tocmai beam un lichior de cafea. Da, mi-ar plăcea. Când reveni, îi întinse mâna: Doru. Amanda. Nu prea am avut timp să vorbim în seara aia. Nu, n-am avut. Ești tăcut de felul tău, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
purtăm natural. Suntem veseli. Șampanie? Pahare? Deci plănuise să venim aici. Chiar după ce ... îi sar de gât și îl pup în fugă. El toarnă șampania. Ciocnim zgomotos. Și la un moment dat mă sărută. Știu că nu e de la șampanie, servii puțin, e de la el senzația plăcută ce mă străbate. Atmosfera de vis e numai o mică parte din fericirea pe care o îmbrățișez cu ochii deschiși. La marginea izvorului, jumătate în apă, ne iubim. Înainte mă întreabă: Deci? Da, răspund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cineva care intră pentru prima dată într-un club exclusivist, în care el nu era singurul costumat în vampir, nu au fost cele mai fericite cuvinte. Însă eu nu venisem să stau mult, ci să conduc pe cineva. Stau să servesc o băutură și tipul mă privește tot timpul. Pa, pa! Spun. Tre' să plec. Stai că vin și eu, spune tipul. Ce pot să fac? Ieșim împreună, mergem o bucată prin alei întunecate și pustii dintre edificiile neiluminate. Eu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
face la fel. Mă sărută cast pe frunte și-mi zice noapte bună. A doua zi mergem la plimbare. Ne jucăm în natură, ne învârtim și totul se termină cu un sărut impetuos. Urmat de unul de plăcere. La cină servesc cam mult vin. Începem să facem dragoste, însă înainte de a se întâmpla ceva, îmi urează noapte bună. Și adorm cu senzația plăcută ce mi-a lăsat-o atingerea lui. Așa că a doua zi când ne sărutăm și facem dragoste știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071

-i cu mine? Prezența acestui băiat să-mi stârnească anumite sentimente? Să mă facă să mă îndrăgostesc de el? hm?!”. erau întrebările pe care și le punea Cecilia în timp ce Matei făcea pe amfitrionul cerând și părerea ei. Ce vrei să servești? O prăjitură și o cafea. Ce prăjitură preferi? —Un doboș tort, dacă are. Cecilia continua să se gândească privindu-l pe Matei mai atent: „De fapt e drăguțel. Are o față cu trăsături frumoase. Linia nasului și a bărbiei sunt

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]