19,447 matches
-
era Încă lumină, deși soarele stătea să apună. Doar domnul Brener putea să‑l vadă de pe locul său, ca un tron, și poate‑i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu‑i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci când se prăvale de pe un butuc. Îngândurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într‑o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai bună“, va spune Norman Kohn. „A avut un extraordinar simț al premoniției În privința forțelor care vor lua amploare În anii de după moartea sa, provocând cataclismul politic al secolului nostru.“ 15. Grație unei „manipulări ordinare“ (expresia lui Delevski), pamfletul Împotriva tiraniei și al despoților‑diletanți, ca În cazul lui Napoleon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth‑Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului‑simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici. Eu sunt Polimnia, domnule, din poezia omonimă (iar semnificația ei devine evidentă doar În contextul conviețuirii noastre). „În fiecare cuvânt al meu, În fiece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cu atâta strălucire încât întunericul e și mai întunecat decât bezna. Momentul ne găsește agățându-ne unii de alții, clipind orbi, dar încrezători, în vreme ce vocea doamnei Clark ne conduce prin ușa de oțel. Momentul acela video: adevărul despre adevăr. — Simțul mirosului e foarte important, spune Mama Natură. Purtându-și cutia de carton, cu clopoțeii ei de aramă sunând, bâjbâind în întuneric, spune: O să râdeți, dar în aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată o lumânare de santal în apropierea esenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâncare stricată, din care se scurg sucuri puturoase. Lăsând în urmă picuri și pete de duhoare, cară amândoi pungile prin hol înspre cabinele noastre și le aruncă la WC. — Mă ajută, spune domnișoara Hapciu, trăgându-și nasul, că n-am simțul mirosului. Câte o pungă merge. Până când Reverendul încearcă să grăbească lucrurile, și duhoarea te face să te îneci. Să-ți verși mațele goale. Putoarea le intră în haine și în păr. Prima dată când încearcă să arunce două pungi deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
amintească ori să plângă. Nu mai vorbise niciodată despre soțul ei. Puținul pe care-l știa Luana îl aflase de la bunica. Nu ezitase să-i spună cât de mult îl iubise, că fusese ginerele preferat, că veselia debordantă și puternicul simț al umorului îi făcuseră prezența plăcută oriunde. Bătrâna se strădui să-și adune puterile. Ridică fetița pe genunchi și încercă să-i lămurească, simplu și pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și Luana se întreba, cu naivitate, ce mare brânză să încropești câteva boarfe pentru care nu-ți trebuie matematică să le duci la bun sfârșit. În ciuda acestei atenții exagerate, părinții Anei se prezentau cu o atitudine modestă și de bun simț. Ofereau fetiței o educație serioasă și Luana o îndrăgi pentru frumusețea sufletului ei generos. Mai erau și alții, favoriți ai sorții, vreo cinci la număr, printre ei aflându-se și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de talpa lui înglodată. El nu-și lovise vreodată soția iar pe copii i se rupea inima când trebuia să-i altoiască. Nu se pricepea la carte, nu făcuse nici patru clase, dar își învățase odraslele ce-i respectul, bunul simț, mila și omenia. Erau lucruri care nu se învățau la școală. Le moștenise de la maică-sa și le dădea mai departe copiilor lui, dar doamna era prea înțepată să observe asta. Sanda căpătase obiceiuri de femeie singură. Nu suporta bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vrea să dea la marină. E disperată și te roagă să vorbești cu el, să-l faci să se răzgândească. În ciuda comportamentului mătușii de la Timișoara, Luana îl sună pe Renar. Avu ceva de muncă dar, în final, observațiile de bun simț ale fetei îl făcură să se răzgândească. Mătușa Vera nu ceru receptorul ca să-i mulțumească. Probabil că uitase. CAPITOLUL IV Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna Dan a insistat, deși Luana a tot strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că nu-i mai lăsase nici o portiță de scăpare? O veste ca asta ar fi lăsat-o fără suflare. Putea merge acasă și s-o strângă de gât. Rezultatul ar fi fost același. Și totuși, trebuia să-i spună. Același simț al dreptății, prost înțeles pe tot parcursul vieții lui, îl făcu să nu caute o altă soluție. Nu-i trecu prin cap să tacă, să ascundă totul, în speranța că ea nu va afla niciodată. Radu Noia trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
despartă de soțul ei și să înceapă o viață nouă alături de unicul bărbat care o merita pe deplin. Am să divorțez, Ștefan și-am să mă întorc la tine. El o privi cu dușmănie, la limita răbdării și-a bunului simț. Nu-mi face asta. Nu te juca, astfel, cu mine. Întoarsă acasă, femeia refuză orice discuție cu Sanda. Se adânci în lectură și se culcă târziu, cu o durere de cap îngrozitoare. A doua zi, la birou, se detașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chiuvetei, le scutura picătură cu picătură în lingură sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calm și binevoitor și cei doi soți se înțeleg excelent. Bărbatul are chef de dragoste în mod reflex de fiecare dată când mănâncă chiftele, folosește ea o combinație trăsnet, afrodiziacă și, fie că i-a observat slăbiciunea, fie că un simț special a avertizat-o în acest sens, ea prepară destul de des tocătură. Fetițele vin rând pe rând în cămășuțe de noapte și-i spun noapte bună, femeia umbla prin casă cu pași ușori, mereu găsește câte ceva de făcut, vine lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ea murmură pierită: Dar citesc, asta fac mereu. Aiurea, explodă Alexe și o privi cu aerul cel mai nevinovat de pe lume. Și țața Floarea citește câte un romanț din când în când dar vezi că ea are atâta bun simț ca să nu pretindă că-i cultă! Pufni în râs scuturându-și umerii, un râs mut care se potoli de la sine, ca la comandă. Nu e suficient să citești, mă, și sutele de pagini să se risipească în vânt de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dorind să regăsească tiparul și, dintr-odată, conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea să-i fie observată, ar continua să surâdă, să aplece fruntea în semn de înțelegere și s-ar lansa într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el s-o conducă pe Larisa, acum, desigur traversau în diagonală parcul, poate el se va arăta curtenitor profitând de pustietatea din jur, întărâtat de toată marea de verde ce-i înconjura, era o oră așa matinală, ora la care simțurile amorțite înclină către voluptate, logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se atingă măcar, câte speranțe își pusese Sidonia în acea dimineață, cum așteptase ca pe ghimpi, acasă, întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi de data asta extrem de vigilentă. Ovidiu și Carmina erau pionii ei principali, jocul consta în găsirea unor posibilități cât mai atractive și mai picante de a-i apropia pe cei doi tineri, un joc sinuos, plin de piedici imprevizibile, simțurile o avertizau la sigur atunci când se apropia vreun pericol, ea ținea strâns maneta, ca la jocurile mecanice, cu atenția concentrată la maximum gata să intervină cu tact și șiretenie de-ar fi fost cazul. Nu știa nici ea prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asista la schimbul de amabilități dintre ei, Carmina avut sentimentul că la mijloc era o înșelătorie, pusă cu minuțiozitate la cale de cei doi complici și dintr-odată a observat că-i fuge pământul de sub picioare și și-a ascuțit simțurile ca să poată percepe dintr-o vorbă, dintr-un schimb de priviri, ce se întâmpla. A văzut-o pe Sidonia, surâzând victorioasă, cu colțurile buzelor răsucite în sus, afișând un aer de copilă, oftând teatral: Așa o fi cum spui, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu s-au gândit nici o clipă că, acolo, în micuța poiană, acolo nu erau de fapt ei, ci niște personaje puse de un altul să se manifeste într-un anumit fel și ceea ce au crezut că este o perfecțiune a simțurilor, nu era decât un rol foarte bine jucat. Poate au redevenit ei seara, când s-au despărțit și fiecare în baia lui, în fața oglinzii s-a privit cu atenție să vadă dacă a mai rămas vreo urmă de fard ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar se simțea bine acolo în casa unchiului ei, cu perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate, cu mobilă albă și covor din lână naturală de culoarea liliacului, presărat cu crenguțe grena, un al șaptelea simț, prezent la el în cele mai acute forme, îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care era suficientă ca să-l urnească din starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu de prezența celei moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi rectiliniu, o umbră, o amintire nu însemna un pericol, ea se temea de cei vii, fiecare femeie însemna pentru ea o rivală posibilă, avea un simț al proprietății acut. Carmina și-o imagină pe cealaltă soție a lui Dimitrie, dimineața, cum deschide ochii albaștri cu un fel de greutate, cum coboară din pat și înaintează precaut spre fereastră, înlătură draperia și se sperie singură de vaierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar nu mai e nimic care să vă rețină? E drept, nu aveți copii, ați fost prea ocupați cu studiile, prea ambițioși ca să vă gândiți că scopul dragostei poate fi și altul, nu-i așa, nu doar o descărcare de simțuri, un copil v-ar fi făcut mai responsabili. Pe mine prezența copiilor m-a făcut să urc Golgota, fără nici o plăcere, cu sufletul greu, dar s-o urc mai departe, să nu mă opresc nici o clipă, dacă nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i va aduce, spunea el, nici un folos, nici o prestanță. Până la urmă trebui să renunțe, să-și spună, fie ce-o fi numai să facă și ea ceva. Din perioada aceea Carmina își amintea că o uimise la Ovidiu un simț al sesizărilor valorilor sociale, devenit deja reflex, poseda un fel de sonerie aparte ce-l avertiza că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit, chipul i se însenina de cele mai alese zâmbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-o putea imagina acolo sub burlan, spălată de apele cerului încărcate cu murdăria adunată pe acoperiș, pe această femeie bine făcută, cu părul răsucit la capete, cu taiorul ei fără nici un cusur, dar știa că Fana are un ascuțit simț de observație și sesiza deopotrivă și pitorescul și sensurile ascunse ale întâmplărilor. Ei, bine, draga mea, în relațiile mele cu Dimitrie, folosesc o întreagă strategie. De pildă evit să fiu în fiecare zi aceeași, mă tem că atracția existentă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fii liniștită, și tu ai dreptate, și Larisa are, și eu, și toți ceilalți. Fiecare avem un univers separat, suntem persoane distincte și oricât de clare ne-ar fi intențiile tot mai păstrăm ceva care să fie numai al nostru. Simțul posesiei, maman, egoismul posesiei. Îi ridică mâna și i-o sărută. Sidonia își scoase picioarele din mașină. La naiba, spuse, băiatul acesta știe să se impună. Îi simți un timp strânsoarea pe încheietura mâinii. Traversă strada neatentă, cu fruntea plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]