5,479 matches
-
făcu Georgeta, arătîndu-i un portret alei în creion, cam chinuit, plat, dar corect, academic, ghici, cine mi l-a făcut? Felix nu putu să ghicească, fiindcă acea ușoară intuiție de ordin stilistic îi era împiedicată de raționament. - Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale văr sau așa ceva. - Dar de unde-l cunoști? - Ah, nu știi, zise Georgeta, e o poveste întreagă. Mi l-aadus aici tam-nesam Stănică. Nu și nu, să-mi facă portretul. E un molâu, care te privește fix și înghite mereu, de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Oh, generalul! țipă Georgeta. - Oui, mon enfant, c'est justement ton general 1 Te miră? Am văzut lumină. Ce n'est pas de ma faute...2 Felix deveni alb la față, ceea ce generalul, mereu zâmbitor, observă numaidecât. Era un bătrân simpatic, cu mustăți albe, îmbrăcat foarte îngrijit, în haine de culoarea tabacului. În cap avea un melon, și în jurul gâtului o mare cravată de mătase, neagră, cu trei derivații. - Acesta-i tânărul dumitale prieten? Sunt încîntat. Îmi daivoie, generalul Păsărescu. Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fugit fiindcă îi e frică de tine și te iubește. Pascalopol e altceva, e un om în vârstă, inofensiv, ca generalul meu. Eu nu te iubesc, fiindcă nu vreau să mă leg de nimeni, fiind o fată frivolă, îmi ești simpatic numai, îmi satisfac, prin tine, nevoia ce-o am de a sta de vorbă cu un tânăr de vârsta mea. Generalul m-aprobă. El nu e supărat! N-ai văzut cum te privea? Astfel de scene sunt pentru acești bătrâni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
injecțiile, și un raționament îi străbătu repede, obscur prin minte. - Hai mai bine să ne veselim, îndemnă Stănică. Toată lumea să trăiască, și în special eroii serii, am numit pe iubitul nostru G. Călinescu conu Iorgu cu familia sa și pe simpaticul meu moș Costache et compania. Ce gândiți dumneavoastră? Conu Iorgu a devenit proprietarul celui mai rentabil local de noapte, iar moș Costache a încasat parale bune. Spune drept, moș Costache, erau noi hârtiile, frumoase? Unde le-ai ascuns? - Unde le-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cam înghițea, fiindcă, deși el nu avea prea mari înclinații intelectuale, afecta totuși a fi "boem", om ratat "de prea multă simțire și dor de ce e frumos în vață". Fetele, de la paisprezece la nouăsprezece ani, însă, erau toate drăguțe și simpatice, fiindcă, pe de o parte, prin educație, depășeau nivelul fetelor obișnuite, iar pe de alta, nefiind intelectuale prin tradiție, erau modeste. Lili, de pildă, cu părul ei căzut în cascade pe umeri, cu pălăria de paie largă, cu ochii ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că nu, și că Simion era, propriu-zis, bolnav organic. Otilia păru convinsă și adăugă: - Așa spune și Pascalopol.Tînărul se încruntă: - Otilia, zise el, eu n-am nimic cu Pascalopol, dimpotrivă,îi sunt chiar îndatorat. E un om așa de simpatic, încît nu mi s-ar părea deloc nepotrivit ca o fată ca tine să-l iubească. - Aha! făcu ironic Otilia. G. Călinescu - Însă, recunoaște și tu că totul e ciudat și că cea mai tarecredință șovăiește. Te-ai dus la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu, îți fur pe Otilia. Îmi trebuie și mie. Felix se încruntă deodată, însă Pascalopol îl văzuse și-l bătu cu palma peste mână, întinzîndu-se puțin peste masă. - Nu te speria, am respectat întotdeauna drepturile tinereții.Și dumneata îmi ești simpatic, ca și Otilia. Moș Costache, fără să se supere de blânda morală a lui Pascalopol, aproba mereu cu capul și, în cele din urmă, făcu cu ochiul, misterios: - Am eu planurile mele, cu Otilia mea! G. Călinescu Otilia rugă atât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o magherniță, servind de atelier. Acolo lucra el uși, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred că nu există casă, în tot cartierul Matache Măcelaru, în care lemnăria să nu fie lucrată de Scarlat. Era un om simpatic afară din cale, martir al unei soacre greoaie, al nevestei și al copiilor. Semăna puțin cu Creangă, fiind mai slab, avea un râs sănătos, contagios și câteva expresii filozofice, printre care cea mai tipică era: "bun de tot!" Erau așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
timp să mai aștept, m-aș căsători. Însă cum nu se poate, și domnișoara Otilia e născută, profit și eu de ocazie și-i arăt și eu micile mele paternități de om ratat în viața familială. Și dumneata mi-ești simpatic, adaugă moșierul, văzîndu-l pe Felix cam posac. Însă Felix era întunecat dintr-o obscură gelozie. Nu-i plăceau demonstrațiile acestea de simpatie față de Otilia, nici măcar sub forma paternității. Se temea că, în fond, G. Călinescu Pascalopol acoperea cu eufemisme pasiuni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-și închipuie serios că Titi ar putea să se gândească la Lili. Felix consimți să treacă dincolo, după ce se consultă cu Otilia, spre a-și ușura conștiința. Lili nu i se păru extraordinară. G. Călinescu O găsi foarte drăguță, simpatică, însă lipsită de vioiciunea nervoasă a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purtă cu ea cu atât mai amabil, cu cât nu se temu că trădează nici un alt sentiment mai sfânt. Tocmai această purtare tulbură pe Lili. Până acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vechiul dumitale prieten ține la dumneata ca întotdeauna și te va primi cu brațele deschise oricând și în orice condiții. Fericirea va fi numai a mea. Pascalopol sărută mâna Otiliei și-i făcu un mic salut prietenesc cu mâna. - E simpatică nepoata dumitale, zise părintele lui Pascalopol,de treabă fată. Îmi pare foarte rău de întîmplare. - Ce nepoată? întrebă moșierul, neînțelegînd. - Domnișoara Otilia! - Da, da! se-ncurcă Pascalopol. - Dar, urmă părintele, nu-nțeleg ce fel de unchi ești. Fratele dumneaei parcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În cele din urmă, după ce a trecut pe la toate surorile, strugurele s-a întors la sora de la recepție (pentru a-i aduce puțină fericire). Astfel se închise un cerc. Un cerc făcut din pași mărunți pentru fericirea comunității. Această istorioară simpatică pare să ne învețe că trăsăturile caracteristice ale singularității, irepetabilității și a limitării fiecărui individ sunt cele ce permit cel mai bine să se intre în relație cu ceilalți. „Ceea ce definim ca fiind o entitate”, spune Frankl, „este o unitate
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Necuprins... Păi, cum să le reprezinte - și aici Fiorosul Marcel se opri, pe asfalt, buimăcit și înfățișîndu-se adânc mirat - dacă fiecare dintre ei are mai puțin talent decât fundul meu care intră la duș?! - Vah! Vah! Vah! sughiță ironic un simpatic sac de plastic răsfățat, știut de frică, dichisit, poreclit de prieteni și de dușmani Dulcele Doru, inscripționat pe spate și piept cu un cuvânt ce dezvăluia conținutul său inițial: CEMENTINĂ. Păi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacă te îngrijorează soarta țărișoarei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Podul Mogoșoaiei duhnea de bodegi. În ceafa fiecărui pălățel, în cârca oricărei bibloteci, fie ea academică sau universitară, atârna și își bălăbănea fundul murdar cel puțin cîte-un sac de bodegi. Dar nu niște bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admirația pupăcioasă a celorlalți mușterii, încîntați de halul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
justițiară și gastronomică a bătrânei. Concertase pe mai toate scenele importante ale lumii. Halise pe la jumătate din recepțiile tipilor care ilustraseră măcar talentul de a-și mișca, cu abilitate, degetul mic de la vreun picior. Dar peste o otrăvitoare atât de simpatică, babană și iscusită era, peste poate, să dai. Viața alături de o otrăvitoare își accelera ritmul. Intrai în niște spasme mai mult decât iuți, fierbinți și 235 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI puțin, transpirase și se bronzase la propria lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rusă, cântând. De fericire, pe toate străduțele, lumea mărșăluia și cânta. Patrick se pricepea foarte bine și la limbi străine și la cântat. Au venit de l-au luat într-o noapte, minunîndu-se de toate înclinațiile lui, niște domni foarte simpatici, într-o mașină... După patru ani, aceiași domni au revenit, în același mijloc de locomoție, și tot către seară. Au tropăit stingheriți în antreu și ne-au spus: - Doamnelor, sîntem de-a dreptul distruși! Va trebui să ne semnați niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Rom românesc, la nouăsprezece suta. Vă iau banii acum, că s-a enervat responsabilul. Îi verifică barmanului casa. - Măi, voi aveți bani? Altfel o să cunoaștem, pe propria piele, progresele artei plastice din penitenciare. Afară de cazul că nu le devenim ăstora simpatici și ne lasă să le spălăm vesela... Sau ne pregătesc cîte-un pachețel pentru acasă, să le apretăm ospătărițelor lenjeria. - Taci, mă! Avem bani. Ștefane, zi-i ce fac eu cu Sonia? - Prostii, Felix. Dar nu ai unde. După ora 21
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perna ori să-l trăsnești cu ciomaga?! Nu cumva și băieții aceștia, împreună cu care făcea sport, ar fi dorit să le vorbească despre necazurile lui personale?! Se uită de jos în sus către dânșii. Erau ei, în felul lor, băieți simpatici. Dar nu doreau. Rămase liniștit. La milițieni era invers. Cafeaua pe care ți-o turnau pe gât te adormea. Totuși nu izbuti să se abțină ca, de fiecare dată când presimțea că traseul automobilului în care rula se suprapunea vreuneia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Doru, o călimară masivă, ce se sparse, ca o pocnitoare, de structura metalică îmbrăcată în pluș roșu a scenei, împestrițînd cu pete albăstrui mai mult de jumătate dintre membrii supleanți ai Comitetului Politic Executiv. - Unii dintre ei au și idei simpatice, rosti cu voce înșelătoare Conducătorul Partidului și al Statului, de data aceasta dând senzația că nu s-ar mai adresa activiștilor, ci unei persoane cu totul invizibile, ce, foarte bine, ar fi putut executa tumbe în jurul Secre- 402 DANIEL BĂNULESCU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
conformeze. Stani nu știa cum se simțeau ceilalți colegi însă această materie i-a scos peri albi și abia în ultimul an a simțit o oarecare destindere din partea profesorului care nu le-a mai dat să copieze lecțiile. Era simpatic, glumeț dar abia aștepta să- i încondeieze. La franceză, în schimb, domnul Mugioiu nu avea treabă cu el ci cu Magi; vorbeau împreună ,,lingurision, furculision, cutision,, și nu simțea când ora a trecut! La Limba și literatura română rămânea uimit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fiecărui om poate apărea când nu te aștepți, însă el nu-și făcea probleme. Instinctual, credea că este un conducător victorios și încă unul valoros .Era puțin obosit după demonstrația făcută în fața șoferului care i s-a părut și lui simpatic și, într-adevăr, riscând o întâlnire cu un milițian de la circulație, acesta a ținut morțiș să-l debarce în apropierea Gării de Nord. Simțul al nu știu câtelea care ne face să ne apropiem de anumite persoane, de fizionomii și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
băutură și tochitură cu mămăliguță, specialitatea casei. Între timp văzându-i singuri, vine la masa lor o tipă de vreo 25 de ani și le propune să îi dea voie să ia loc cu prietenii ei. Erau trei tineri italieni, simpatici și vorbăreți, cum sunt acest popor. Nu numai că le fac loc dar s-au și înghesuit să stea cât de cât comozi. Astfel încât, dacă privea cineva de afară scena, ar fi fost încredințat că sunt împreună, amici vechi care
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Le-a plăcut în seara aceea de mai și la despărțire i-a strecurat femeia pe-un bilețel telefonul. - Peste două săptămâni sună-mă! Prietenii din Italia pleacă înapoi și sunt liberă, vreau să ne întâlnim! Deci i-a fost simpatic și ei, își spunea cu ciudă, numai pe Gabriela nu a putut să o impresioneze cu nimic toată viața și iarăși a devenit abătut. Nu își mai aducea aminte exact, însă în seara aceea posibil să-i fi mărturisit Țiganului
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
chică pe care au luat-o ca reper pentru altă dată și întrebându-l pe meșter din priviri cum se comportă. Acesta le confirmă bănuielile: - Da, îmi place de el, se bagă și ce este mai important, s-a făcut simpatic din prima zi< nu este plin de figuri ca alții! Inginerul șef sau directorul nu dădeau mâna cu el niciodată, evitau fiind mânjit de ulei însă îl întrebau mereu ce mai face parcă era o personalitate! Ce i-a plăcut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
care și-i găsise muncitori, curați, isteți, harnici și cinstiți făcând parte dintr-o clasă puternică care bine îndrumată ar fi adus multe satisfacții iar Claudia i-a confirmat în zilele următoare că unchiul lui era tipul dobrogeanului descurcăreț și simpatic. Se gândea adesea că tatăl său tot dobrogean însă ce diferență exista între ei și totuși ce prieteni buni erau ! Repetau această scenă simplă a unor oameni simpli, din acea vară sufocantă după amiaza, la încheierea lucrului, aproape zilnic. Se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]