6,584 matches
-
Două scenarii teologice se intersectează: cel al teologiei memoriei, care dă acestor nume sensul de „agent mesianic“ al trecutului, și cel al teologiei limbii, care le conferă un caracter mistico-simbolic, de întruchipare sensibilă a Ideii. Într-un interesant și oarecum singular studiu asupra numelor de străzi la Benjamin, Alexander Regier pleacă de o afirmație din Passagen-Werk: „Die Stadt ist durch die Straßennamen ein sprachlicher Kosmos.“ Întâlnirea străzilor înseamnă de fapt, arată autorul, întâlnirea metafizică și senzorială între două nume, fiecare având
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
crizei: disoluție, pietrificare pe de o parte, amenințare pe de alta. Se poate spune chiar că experiența urbană nu survine decât acolo unde ea este în primejdie de a se pierde, de a fi înlocuită cu identitatea abstractă a trăirilor singulare; gestul deconstructiv nu are ca încheiere o „pace speculativă“ hegeliană, o identitate finală a subiectului și a lumii, ci o regresie infinită către o ordine originară, pentru care dispersia reprezintă semnul eliberării posibilităților. Marginalul nu intră niciodată în scenă ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Nebenerde). Creația se revelează, astfel, ca ruină, ca semn al morții: „endlich ist die Schöpfung heimgekehrt und darf nun wieder den Witwenschleier antun, den der Tag ihr fortgerissen hatte.““ Orice detaliu al materiei, al lucrurilor care populează camera copilului este singular, revelator, esențial. Obiecte pe care lumina zilei le ignoră intră acum în prim-plan, domină scena. Gesturile, acțiunile, viața individuală diurnă, pe de altă parte, par repetitive, goale în raport cu „întotdeauna deja“-ul materiei care se impune, decisiv, în „paraorașul“ revelat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aceste pagini de mai sus: Cum poate fi „citit“, în maniera lui Benjamin, și alt spațiu decât cel al Parisului sau al Berlinului sfârșitului de secol al XIX lea? Cu alte cuvinte, este scenariul experienței descris de Benjamin unul personal, singular, sau poate fi ilustrat alternativ și în cazul altor lumi urbane? Încercând o „punere la lucru“ a conceptelor lui Benjamin, pot fi invocate cel puțin două situații: pe de o parte, întrebările de mai sus pot viza metropola contemporană, postmodernă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
să ignore criteriul valoric pentru o mai mare libertate de investigare și cuprindere a diversității artistice. Atât uitații sau discreditații, cât și consacrații, clasicii, câștigă noi dimensiuni, ies îmbogățiți, ca urmare a perspectivei tematiste din care Mitchievici îi privește. Opera singulară a lui Paciurea, ocultată în anii 1920, ultimii ani de viață ai artistului, când implicarea literarului în arta vizuală era considerată o adevărată erezie și simbolismul era cu totul ieșit din modă, câștigă prin reașezarea ei în context. Angelo Mitchievici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și prin intermediul sprijinului direct acordat de regina Maria, patroana societății. Până în 1916 avem un al doilea val simbolist din care fac parte Cecilia Cuțescu-Storck, Theodor Pallady, iar în sculptură primul val simbolist și singurul. Destinul unui sculptor precum Paciurea este singular, iar dimensiunea simbolistă a chimerelor sale alunecă spre o tot mai pronunțată definiție modernistă. În acest interval, 1902-1916, simbolismul în artele plastice și nu numai își consumă febril existența și ultimele resurse fără a fi scutit de contestații care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea de stilizare a figurilor și extragerea lor din contextul propriu-zis al unei narațiuni cum este basmul, care servește de pretext. Un tablou în manieră prerafaelită realizează Artachino cu Zâna lacului, tablou singular în creația artistului, iar în ciuda trăsăturilor academizante, un tablou cu subiect mitologic precum Vârful cu dor al lui G.D. Mirea se remarcă dincolo de senzualitatea prelucrată foarte apropiat de Jugendstil al zânelor deși nu aceasta este sursa acestui senzualism și prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Istoria Artei (Seria Artă Plastică), evidențiind locul semnificativ pe care-l ocupă simbolismul și mai ales Gustave Moreau în preocupările acesteia: "Tendințele simboliste, ce ocupau încă în arta primului deceniu de după 1900 un loc însemnat, fuseseră prefigurate de opera singulară a lui Gustave Moreau. Maria Bengesco se ocupă de muzeul Gustave Moreau după un an de la deschidere, observând în creația artistului "comuniunea perpetuă cu miturile unei istorii, atracția manifestă pentru poezia simbolică a Bibliei" și arătând că expresivitatea culorii este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apogeul asimilării lecției rodiniene. Capul poetului era înălțat pe un soclu de trupuri, unul dintre ele având în compoziție definiția Gânditorului rodinian, cu excepția faptului că reflecția detașată, meditația superioară, este aici împinsă spre disperare. Fascinația pentru capetele monumentale nu era singulară în arta românească, avem una dintre sculpturile de început ale lui Corneliu Medrea, probabil lucrarea sa de școală din timpul studenției budapestane, capul uriaș al unei femei încojurat de nuduri masculine subordonate forței de atracție a acestui cap monumental, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rozacrucean "[...] Smigelschi va fi mult mai sensibil la mitul androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a fi fost alungat din Eden; Smigelschi încearcă să-l reprezinte într-o compoziție singulară, tranșantă în ce privește configurația iconografiei inocenței Cvartetul"395. Un elogiu adus muzicii îl constituie a paisprezecea expoziție a Secession-ului Vienez (dedicată compozitorului Beethoven), având în centru un singur exponat, sculptura lui Max Klinger. Cu toate acestea, există un întreg context
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altă serie de artiști servesc construirii unui ambient eclectic simbolist, chiar dacă nu toate lucrările pot fi încadrate strict în acest curent. Însă remarcabilă este alternanța de stiluri și elemente decorative a căror acomodare conferă, de fapt, formula unei sensibilități estetice singulare. Indiferent de cât de savantă este combinația, elementul plasticii decorative românești reprezintă un constituent esențial. "Sufrageria, de un verde pompeian, cu lambriurile de un roșu stins, ca și mobila, având ici-colo ornamente românești. Pe pereți, lucrări de Verona, de Ștefan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei sensibilități care a modelat indelebil o fază a modernității românești în artele plastice înainte de apariția avangardelor. Așa cum literatura română este de neconceput fără cele câteva generații simboliste, de la cea adunată în jurul cenaclului macedonskian la cercul minulescian și ulterior la singularul Bacovia, și arta plastică nu se poate dispensa de pictori precum Nicolae Vermont, Arthur Verona, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Ion Theodorescu-Sion, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Cecilia Cuțescu-Storck sau sculptori precum Dimitrie Paciurea, Frederic Storck, Oscar Spaethe, Horia Boambă, Alexandru Severin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se legitimează pentru prima dată termenul de cultură populară ca fiind identic cu cel care exprimă cultura de masă. Potrivit lui Arnold, cultura, definită ca "tot ceea ce este mai bun din câte au fost gândite și spuse în lume"4, este singulară și universală, atemporală și absolută. Este, așadar, națională și aparține statului, absența ei ducând, evident, la anarhie. Astfel legitimată, cultura este centralizată și reprezintă legea care se opune haosului. Arnold face însă diferența între cultura înaltă (pe care Arnold o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a fi integrate de către culturi exterioare, care se vor fi modificat ele însele sub influența acestei civilizații. Acești doi termeni reprezintă produși tipici ai culturii / civilizației europene. Aceste cuvinte se impun la finele secolului al XVIII-lea, mai întîi la singular: civilizația este mai degrabă antonimul barbariei, cultura, antonim mai degrabă al naturii. Cultura și civilizația determină două polarizări: termenilor de singularitate, subiectivitate, individualitate ai celei dintîi le corespund la polul opus noțiunile de transmisibilitate, de obiectivitate, de universalitate ale celei
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Națiunii lor. Ulterior nazismul, stalinismul și al Doilea Război Mondial au desăvîrșit distrugerea spiritului european și i-au determinat pe ultimii săi reprezentanți să fugă în Statele Unite. Nu se pune doar problema resuscitării spiritului european în ceea ce are el deopotrivă singular și universal. Se pune și problema formulării noii identități europene. Vechea identitate europeană contopea în sine o identitate democratică și o identitate imperialistă și ascundea această dublă identitate sub vălul fermecător al spiritualității sale culturale. Noua identitate a pierdut sau
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
semnificativă și identică a aceleiași categorii de stări conflictuale - conflictele interne cu cauze etno-confesionale - 33%), precum și în baza atributului de periferie marginală al ambelor state date de valorile indicelui de potențial geopolitic. De asemenea, configurarea Irakului sub forma unei subunități singulare mesopotamiene, diferită de subunitățile vecine, a fost realizată pe baza unor particularități a elementului conflictual diferită de a statelor vecine (predominarea ca număr și durată a conflictelor limitrofe cu entități nearabe - îndelungatele dispute cu Iranul), precum și pe baza intrării Irakului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
cele extremiste sau cele create pentru a contesta construcția europeană. Atitudini ostile față de UE menifestă și o serie de partide ecologiste din Austria, Finlanda, Franța, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Suedia și Marea Britanie 55. Despre euroscepticism nu se poate vorbi la singular. Formele de "rezistență" la Europa sunt multiple 56. De aceea în mediile academice s-a ajuns la concluzia că el nu este suficient pentru a analiza aceste forme de opoziție sau de rezistență la Europa 57 prezente în Parlamentul European
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
asigurărei Comisiei Aliate de Control din România, cu case de locuit, vile, automobile și altele (subl.ns.), consider necesar a se stabili următoarea regulă ( poate fi observat tonul autoritar și absolutist al discursului din ordin, prin folosirea persoanei I-a singular n.a.): cererile cuprinzând cele arătate mai sus, se vor adresa de către Marele Stat Major al Comisiei Aliate de Control din România din partea tuturor Administrațiilor, Secțiilor și unităților, inclusiv cele Britanice și Americane”. Ca un fel de mână de praf aruncată
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nr.89/8 februarie 1967, Sfatul Popular al Regiunii Iași premia orașul Vaslui pentru bunele realizări în materie de gospodărire și înfrumusețare a orașului. În acest document semnat de președintele Constantin Nistor și secretarul Gheorghe Zaharia, se scriau următoarele cuvinte, singulare de-a lungul timpului, deoarece Vasluiul nu a mai fost onorat vreodată cu vreun titlu asemănător: „Se clasifică pe locul I pe regiune orașul raional VASLUI căruia i se acordă un premiu de 150.000 de lei în obiecte și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
imaginea bunicului bucătar acceptată cu o duioșie ironică și ca unitate de măsură pentru receptarea distanțării care îl favoriza, Mateiu se poziționează în permanent contrast cu modelul patern, fapt pentru care s-au căutat explicațiile cele mai subtile: o opinie singulară, neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în prefața la ediția Crai-lor din 1965, proiecînd o imagine de fiu model care a păstrat pentru părintele său "o deferență și o pietate izvorîte, mai cu seamă, din exemplul trudei literare"; Ovidiu Cotruș fixează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
numai un revoltat, ci și un învins; inactual, se refugiase în studii himerice, în heraldică, în miniatură, în genealogie, în tot ce-l putea îndepărta de ritmul prezentului. Încă de mult își crease un personagiu exterior și interior, izolat și singular; nu știu întrucît și-l studia, dar îl realizase definitiv. Închis în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
al eticii nobiliare fiind orgoliul "ca manifestare a tăriei de caracter și a respectului de sine", mîndria fiind cea care împodobește firea omenească; la cel pe care Vianu îl numește poet muzician, instinctul aristocratic s-ar putea recunoaște în farmecul singular și puțin desuet al stilului: " Armonia bogată a stilului său răsună ca o orchestră întreagă. Ecoul perioadelor lui ne învăluie ca o atmosferă [...]. Mai ales atunci cînd instrumentul său simfonic se acordă pentru a intona lauda și evlavia [...], cîntecul său
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu mitocani" (B. Cioculescu), o tendință semnificativă a cercetării literare a fost cea a încadrării celor doi într-o familie de spirite, așa cum sugera Vladimir Streinu, proiect pe care Pompiliu Constantinescu îl considera în parte utopic, pornind și de la experimentele singulare ale fiului căruia i se accentuează de tînăr "sentimentul ilegitimității, care i-a ascuțit sensibilitatea și a contribuit hotărîtor la mania heraldică și la snobismul nobiliar." (Silvian Iosifescu). Problematica e specifică și altor literaturi privitor la reprezentativitatea unor scriitori pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
absolute și să utilizeze nou dobândită cunoaștere pentru scopul suprem: acela al creației vizionare. Deducem, din cele expuse până aici, ca vizionarul apare drept omul perfect în concepția lui Blake. Ideea poetului englez, trebuie să subliniez în continuare, nu este singulară. Schleiermacher, de pildă, crede că perfecțiunea omului este pur si simplu o materializare a ceea ce el numește "conștiința divină". Aserțiunea părintelui hermeneuticii moderne trebuie citită în acord cu convingerea exprimată de Blake în raport cu aptitudinile vizionare latențe din orice om, un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sentimentelor și de reflecții asupra aspectelor esențiale ale vieții: iubire, moarte, creație, destin. Debutul romanului este brusc, fără nici o legătură aparentă cu restul. Dorința lui Mavrodin de a avea altă identitate, de a trăi viața altcuiva nu este un motiv singular în creația lui Eliade. În Noaptea de Sânziene îl vom întâlni sub o altă formă, combinat cu motivul dublului, care îl obsedează pe Ștefan Viziru. Plasarea la începutul romanului a acestor meditații legate de dorința de schimbare a identității nu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]