2,969 matches
-
aveam să-mi scriu primele trei romane. Un sfat excelent, peste câteva luni de la vânzarea proprietății din Vărădia, Dej, în exces de zel față de Stalin aflat în plină campanie contra fostului tovarăș de arme, Tito, devenit peste noapte „iuda Tito, sluga imperialiștilor!”, a pornit barbara „strămutare” a câtorva mii de țărani avuți din Banat „pentru a asigura zona de frontieră contra dușmanului de clasă”. Acești strămutați au fost în pripă aruncați în Bărăgan în locuri pustii - ca și țăranul, Vichentie, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
străine, și fiind nu ca azi, uniți și mândri de teritoriul și cultura noastră, ci împărțiți, rătăcind prin pădurile de semne și valori ale unor seminții sau regate străine!?... Ura și indignarea, perfect justificate, față de invadatorii ruși, ca și față de slugile lor interne, această ură care a putut fi o armă de luptă și de coeziune a unor spirite libere, curajoase, a fost ea însăși cea care a întunecat multe minți, înlăuntrul și mai ales în afara granițelor, cei mai aprigi au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de străinătate? Toate acestea, e adevărat, dar când foametea și disperarea au cuprins locurile natale - cum li s-a întâmplat irlandezilor sau românilor ardeleni la începutul secolului XX -, sau brutalitatea, barbaria inimaginabilă a unei ocupații străine, amestecată cu complicitatea unor slugi „ideologice” interne - cum s-a întâmplat la noi după al doilea război -, atunci toate acele „argumente” înșirate mai sus își pierd brusc din pondere, din „realitate”; atunci contează doar viitorul și supraviețuirea, pur și simplu, și mai ales viitorul și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
insurgent din chiar mijlocul lagărului comunist, al albanezului Enver-Hodja, dar... a creat totuși o simetrie cu acesta, instaurând, încet-încet, o dictatură personală, modelând-o pe „desenul” domniilor târzii românești de la sfârșitul Evului Mediu, în care Domnul și o clică de slugi, legată de el prin interese absolute, domneau „prin fier și sânge” asupra unei populații ținute rigid în interiorul frontierelor. Oricât ar fi părut atunci unora, din interiorul țării sau din exterior, grotesc acest improvizat și anacronic nou tip de domnie, el
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
azi unii îi poartă o bună amintire. El a fost nu numai „martor”, dar și „complice” șefilor barbari, inculți (cu excepția cinicului Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când ocupa posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu un anume patos, cum se cerea în epocă, comenzile ideologice ce-i veneau „de sus”. Apoi, același Stancu a devenit iute „complicele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
istoriei, a propriei noastre istorii. Unii îl ridică în slăvi ca „patriot” și „constructor”, alții, cei mai numeroși, îl transformă într-un fel de căpcăun, de „Dracula” al politicii moderne, uitându-l pe Dej și complicii săi, cei cu adevărat slugile Moscovei și care au distrus, torturat și împușcat elita politică și culturală a României. Eu, deși am fost printre foarte puținii care au protestat public, asumându-mi riscuri incalculabile, împotriva inițierii clare, în vara lui ’71, a dictaturii personale, încerc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mult de vorbă pe plavie. Din înțelepciunea bătrânului moș Brebu. A cetit Alexandria și Isopia. Despre pescuit... La crâșma satului lume multă. Moș-Brebu se întâlnește cu primarele și-l judecă, înțepându-l cu vorba. Ura veche a primarului care e sluga ciocoiului. Pândarul Halmului. Cum se pregătește o tragedie (primarul era amețit și a scăpat amenințări), cum moș-Brebu privește cu filosofie în viitor, ceiace crede despre situație moș-Vasile fratele lui moș-Brebu și pândarul Halmului. Acasă la noi, tata, mama, masa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Xictir was Siti sitirli parle Mămăligă cu cafe. Pe vremea puhoaielor, la rapidele Toancelor, vin năhlapii până-n pieptul plutașului. Un câne la o casă evrească bate încet și leneș, parcă cu oarecare tristețe, parcă-ar grăi " Ia, și eu o slugă la Ovreiu!" Pe Neagra plutele Pe Bistrița apoi doi flăcăi cari se urăsc și la vreme de noapte cu plutele pe Bistrița, se urmăresc. Drumul prin Valea Putnei Spre Iacobeni, pârăul de lângă linie. Tunelul Bistrița Dorna Gura Ortoaei Rusca Osoiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
buget. Boccea, basma, bașibalâc, tonga. Văleanu (nenea Gogu) răspunde unui deputat, care cerea bilete jumătate pentru soțiile parlamentarilor. "Puteam să vă dau și gratuite, dar am vrut să vă protejez împotriva cucoanelor dv." Se cunoaște: Ciobanul după glugă Stăpânul după slugă După voce cântărețul După pinteni călărețul, După mână tăbăcarul, După urechi măgarul. Vremea după vânt, Omul după cuvânt. Moș Tonea, care are ca studii o clasă și jumătate de gimnaziu, povestește cu multe amănunte, ce năcazuri și nostimade i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moartea și nu o vor afla. Numai casele drepților vor rămâne. II Fericit bărbat în gura căruia nu este viclenie. I Bărbatul cel viclean cu gândul nestatornic este în toate Cel ce vrea să fie mare între noi, să fie slugă tuturor tuturor Dumnezeu vede în inimă. Precum se lămurește în cuptor aurul și argintul, așa inimile alese dela Domnul. Fagure de miere sunt cuvintele bune și dulceața lor tămăduirea sufletelor. A fost adus un harmasar alb din feciorii lui Catalan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost plătiți. Coloredo ar fi spânzurat câțiva care pretindeau dreptul lor mai energic, ca să-i învețe respectul față de nobili. Împrejurimile Dobrišului pădure de brad, pini, larice, mesteacăn, stejari bine întreținută. Vizitiul, slujbaș vechi al curții, deplânge schimbările din vremea nouă. Sluga ține cu stăpânul care-i dădea simbrie și mâncare și pe care îl și prăda puțin. Ultimul stăpân de aici, un Coloredo neînsemnat, a pierdut castelul și moșia prin confiscare și a murit la Paris. Alte două castele au rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grijă. Și fiindu și beți și negătiți de război”. În studiul lui E. Antoche, Ștefan cel Mare apare ca un fugar, după înfrângerea de la Baia. Mai mult, ungurii au reușit să-l prindă, în timp ce domnul rătăcea însoțit doar de două slugi. Această afirmație se bazează pe un pasaj din Cronica moldo-germană, titlu dat de P. P. Panaitescu, deși ea avea un titlu: Cronica breviter scripta (Cronica scrisă pe scurt). Autorul ei a fost un neamț, pe care P. P. Panaitescu îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Isaia „ar fi călărit acolo unde i se poruncise”. Dar, a doua zi, după bătălie, oastea lui Ștefan s-a risipit și așa ungurii au ucis și ei mulți dintre români, iar domnul „a scăpat de acolo călare cu două slugi”. E. Antoche a făcut legătura între dezastrul suferit de Ștefan, așa cum scria Pannonius, cu Cronica germană: fiind învins, domnul a fost prins de dușmani. Se sare peste afirmația cronicarului german potrivit căreia, în noaptea de 14/15 decembrie 1467, cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
slabă ar fi fortificată. A treia inexactitate: oastea nu se putea risipi de la sine. O oastea se adună și se risipește (demobilizează) în urma unui ordin, dat de un șef, care e comandantul ei. Ștefan nu putea rămâne doar cu două slugi. În jurul său se aflau curtenii, marii boieri care aveau ca primă îndatorire să apere viața șefului, așa cum s-a întâmplat în toată istoria războaielor. Dacă era prins, ungurii nu i-ar fi dat drumul. Vodă nu avea bani cu el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și regatul Ungariei să fie cele de pe vremea lui Alexandru cel Bun și Mircea cel Mare. Și, ceea ce era foarte important, în cazul în care Ștefan ar fi fost silit să-și părăsească țara, el se putea refugia „cu urmașii, slugile, boierii și oricare din locuitorii țării sale, mulți sau puțini”, cu toate bunurile și averile, și să se așeze unde va crede de cuviință „în cetățile și orașele noastre”, iar la momentul potrivit, Ștefan va fi ajutat să-și recapete
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în ciuda eforturilor făcute pentru a ataca Ungaria, au trimis ajutoare lui Laiotă chiar în timpul iernii, când Țepeș nu se putea bizui decât pe oastea boierească, atât de șovăielnică în fața permanentei primejdii otomane. Trădat de boieri, sau ucis de una din slugile sale, Vlad Țepeș moare la începutul lui ianuarie 1477. O dată cu el pierea, afară de zece oameni, garda pe care i-o lăsase Ștefan. Reînscăunarea lui Vlad Țepeș ne este prezentată de Matei Corvin ca opera exclusivă a oastei transilvănene: „După fuga
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de argint. La 13 aprilie 1460, Fârțe Dragoșe poate vinde ocina sa, deoarece “el a dobândit-o din tot dreptul și din toată legea.” La 5 decembrie 1460, se spune în privilegiu “au venit înaintea noastră și a boierilor noștri slugile noastre, anume Ivașco comis și Totoma Dimitrescul și Coste Turbure și s-au pârât [cu Ivașco] pentru satele, anume, Săsești, pe Bârlad și pentru satul Românești, unde a fost Roman, pe Jeravăț, amândouă părțile. Și s-au pârât ce s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au trădat alături de el. La 17 august 1461, scrie în document, ”au venit înaintea noastră și a boierilor noștri, Petrișor, fiul lui Galin, și s-a pârât cu Luca Pârcălăbescul pentru satul Fârloeștii di pe Tazlău... [și] ...s-au sculat sluga noastră Petrișor, cu a sa bunăvoie înaintea noastră și înaintea a lor noștri boieri și s-au lăsat de acel sat”, iar Luca i-a dat lui Petrișor 20 de galbeni. La 3 decembrie 1462, domnul dă un nou privilegiu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnul dăruia lui Buda și Grozea “un loc în pustiu, pe Sărata, ca să își întemeieze un sat”. Așadar, numai în șase cazuri, domnul dăruie unor frați locuri în pustiu ca să întemeieze sat, oameni pe care domnul îi socotește “adevăratele noastre slugi care ne-au slujit și ne slujesc cu credință”, adică îi socotește boieri. Este greu de spus în fața acestei realități documentare că domnul a dus o politică susținută de colonizare. Făcându-se o asemenea constatare, se uită faptul că și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lor pustii, care sunt la graniță, anume Ivăncăuți și Pogrilăuți și Hatcinți... afară de Davidăuți, credinciosului nostru boier, pan Muhail logofăț.” Alte două locuri din pustie vor fi date Pobratei (26 ianuarie 1453), un altul în 29 august 1455, beneficiarul fiind “sluga a noastră credincioasă, pan Duma Micaci. De data aceasta, locul în pustie se afla în braniștea domnească de la Bohotin. La 18 februarie 1456, erau întărite bunurile funciare ale protopopului Ioil și ale fiului său Giurgea, grămatic, printre care se număra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Stănescu. Acesta vorbește de țărani, dar o asemenea categorie socială nu este menționată în documentele lui Ștefan cel Mare. Cel care primește un privilegiu, prin care i se întărește stăpânirea asupra unei bucăți de pământ, a unei seliști, este socotit slugă a domnului “care ne-a slujit și ne slujește nouă cu credință”, așa cum este socotit și un boier care stăpânește zece sate. Statistica nu este nici ea lămuritoare în toate privințele. Sunt ani când se dau foarte puține documente, datorită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zece la număr, împart o moșie de peste șapte sate în patru părți. La 22 ianuarie 1495, domnul întărea stăpânirea peste nouă sate nepoților lui Laslău Globnicu, care și le împart între ei astfel: “o parte din aceste sate să fie slugilor noastre Toader Iucaș și nepoților lui de frate, Farco aprod și surorilor lui Dolca și Mărușca, fiii lui Petru Iucaș, iar o altă parte din acele sate să fie V. Anușcăi, fiica Stanei, singură, iar a treia parte din acele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Cantemir reducându-se la 2.000. Alexandru Gonța a considerat că locuitorii celor trei “republici” nu pot fii socotiți țărani, deoarece locuiesc în ținuturi muntoase și se ocupă cu păstoritul, iar cei din Tigheci, fiind cu toți călărași, sunt slugi domnești. Cantemir scria că sunt, totuși, țărani, în timp ce oamenii, pe care domnul îi numea slugile sale, erau boieri. Interpretarea lui Gonța este surprinzătoare. Fiind el însuși țăran, știa că locuitorii de la munte se ocupă nu numai cu păstoritul: pe lângă oi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
republici” nu pot fii socotiți țărani, deoarece locuiesc în ținuturi muntoase și se ocupă cu păstoritul, iar cei din Tigheci, fiind cu toți călărași, sunt slugi domnești. Cantemir scria că sunt, totuși, țărani, în timp ce oamenii, pe care domnul îi numea slugile sale, erau boieri. Interpretarea lui Gonța este surprinzătoare. Fiind el însuși țăran, știa că locuitorii de la munte se ocupă nu numai cu păstoritul: pe lângă oi și vite, au livezi de pomi și fac și agricultură, atât cât le permite pământul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Reichestorffer scria că Petru Rareș “ține pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică, trei mii de călăreți care stau necontenit sub arme, gata să însoțească oriunde pe voievod”. Bine înarmați trebuie să fi fost și marii boieri care, cu slugile lor, alcătuiau elita oastei, oastea cea mică. Ca forță de șoc, această oaste era inferioară elitei oștilor ungurești sau polone. Aceasta o arată felul în care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]