5,095 matches
-
enzimă se face prin intermediul a trei centri activi. Prin legarea substratului de centrul activ al enzimei se creează o stare de tensiune moleculară care facilitează reacția biochimică sau orientează favorabil moleculele ce urmează să reacționeze una în raport cu cealaltă. 6.3. Specificitatea enzimelor Activitatea enzimatică se caracterizează printr-o înaltă specificitate. Specificitatea de substrat-se referă la capacitatea enzimelor de a cataliza transformarea unui singur substrat sau a anumitor grupări funcționale și legături chimice. Unele enzime au o specificitate absolută în sensul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
legarea substratului de centrul activ al enzimei se creează o stare de tensiune moleculară care facilitează reacția biochimică sau orientează favorabil moleculele ce urmează să reacționeze una în raport cu cealaltă. 6.3. Specificitatea enzimelor Activitatea enzimatică se caracterizează printr-o înaltă specificitate. Specificitatea de substrat-se referă la capacitatea enzimelor de a cataliza transformarea unui singur substrat sau a anumitor grupări funcționale și legături chimice. Unele enzime au o specificitate absolută în sensul că ele acționează numai asupra unui singur substrat. Așa
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
substratului de centrul activ al enzimei se creează o stare de tensiune moleculară care facilitează reacția biochimică sau orientează favorabil moleculele ce urmează să reacționeze una în raport cu cealaltă. 6.3. Specificitatea enzimelor Activitatea enzimatică se caracterizează printr-o înaltă specificitate. Specificitatea de substrat-se referă la capacitatea enzimelor de a cataliza transformarea unui singur substrat sau a anumitor grupări funcționale și legături chimice. Unele enzime au o specificitate absolută în sensul că ele acționează numai asupra unui singur substrat. Așa de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cealaltă. 6.3. Specificitatea enzimelor Activitatea enzimatică se caracterizează printr-o înaltă specificitate. Specificitatea de substrat-se referă la capacitatea enzimelor de a cataliza transformarea unui singur substrat sau a anumitor grupări funcționale și legături chimice. Unele enzime au o specificitate absolută în sensul că ele acționează numai asupra unui singur substrat. Așa de exemplu, ureaza, arginaza, acționează numai asupra unui singur substrat (ureea, respectiv arginina), catalizând o singură reacție. Când o enzimă catalizează transformarea mai multor substrate înrudite din punct
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
că ele acționează numai asupra unui singur substrat. Așa de exemplu, ureaza, arginaza, acționează numai asupra unui singur substrat (ureea, respectiv arginina), catalizând o singură reacție. Când o enzimă catalizează transformarea mai multor substrate înrudite din punct de vedere chimic, specificitatea enzimatică este relativă. Astfel peptidazele catalizează hidroliza legăturii peptidice din proteine și polipeptide, fosfatazele catalizează hidroliza esterilor fosforici ai diferitelor substanțe (glucide, lipide, nucleotide). Chiar și în cadrul specificității relative enzimele preferă anumite legături pe care să le scindeze. Specificitatea de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
enzimă catalizează transformarea mai multor substrate înrudite din punct de vedere chimic, specificitatea enzimatică este relativă. Astfel peptidazele catalizează hidroliza legăturii peptidice din proteine și polipeptide, fosfatazele catalizează hidroliza esterilor fosforici ai diferitelor substanțe (glucide, lipide, nucleotide). Chiar și în cadrul specificității relative enzimele preferă anumite legături pe care să le scindeze. Specificitatea de substrat este imprimată unei enzime de componenta sa proteică apoenzima. Specificitatea de acțiune La enzimele cu structură heteroproteică, componența neproteică, coenzima, imprimă enzimei specificitatea de acțiune, respectiv determină
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
chimic, specificitatea enzimatică este relativă. Astfel peptidazele catalizează hidroliza legăturii peptidice din proteine și polipeptide, fosfatazele catalizează hidroliza esterilor fosforici ai diferitelor substanțe (glucide, lipide, nucleotide). Chiar și în cadrul specificității relative enzimele preferă anumite legături pe care să le scindeze. Specificitatea de substrat este imprimată unei enzime de componenta sa proteică apoenzima. Specificitatea de acțiune La enzimele cu structură heteroproteică, componența neproteică, coenzima, imprimă enzimei specificitatea de acțiune, respectiv determină tipul de reacție chimică care va transforma substratul. Specificitatea stereochimică Moleculele
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
proteine și polipeptide, fosfatazele catalizează hidroliza esterilor fosforici ai diferitelor substanțe (glucide, lipide, nucleotide). Chiar și în cadrul specificității relative enzimele preferă anumite legături pe care să le scindeze. Specificitatea de substrat este imprimată unei enzime de componenta sa proteică apoenzima. Specificitatea de acțiune La enzimele cu structură heteroproteică, componența neproteică, coenzima, imprimă enzimei specificitatea de acțiune, respectiv determină tipul de reacție chimică care va transforma substratul. Specificitatea stereochimică Moleculele substanțelor organice în marea lor majoritate sunt optic active și prezintă izomerie
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
nucleotide). Chiar și în cadrul specificității relative enzimele preferă anumite legături pe care să le scindeze. Specificitatea de substrat este imprimată unei enzime de componenta sa proteică apoenzima. Specificitatea de acțiune La enzimele cu structură heteroproteică, componența neproteică, coenzima, imprimă enzimei specificitatea de acțiune, respectiv determină tipul de reacție chimică care va transforma substratul. Specificitatea stereochimică Moleculele substanțelor organice în marea lor majoritate sunt optic active și prezintă izomerie optică. Enzimele existente în organismele vii prezintă specificitate optică sau stereospecifică în sensul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
le scindeze. Specificitatea de substrat este imprimată unei enzime de componenta sa proteică apoenzima. Specificitatea de acțiune La enzimele cu structură heteroproteică, componența neproteică, coenzima, imprimă enzimei specificitatea de acțiune, respectiv determină tipul de reacție chimică care va transforma substratul. Specificitatea stereochimică Moleculele substanțelor organice în marea lor majoritate sunt optic active și prezintă izomerie optică. Enzimele existente în organismele vii prezintă specificitate optică sau stereospecifică în sensul că vor cataliza transformarea unui singur izomer optic al substratului. Aceasta deoarece substratul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
componența neproteică, coenzima, imprimă enzimei specificitatea de acțiune, respectiv determină tipul de reacție chimică care va transforma substratul. Specificitatea stereochimică Moleculele substanțelor organice în marea lor majoritate sunt optic active și prezintă izomerie optică. Enzimele existente în organismele vii prezintă specificitate optică sau stereospecifică în sensul că vor cataliza transformarea unui singur izomer optic al substratului. Aceasta deoarece substratul este fixat de trei grupări ale centrului activ al enzimei prin intermediul a trei din cei patru substituienți de la atomul de carbon asimetric
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și deci să nu mai poată fi transformat de enzimă. Așa de exemplu, lactat dehidrogenaza din țesutul muscular catalizează oxidarea acidului L lactic la acid piruvic; aceeași enzimă izolată din microorganisme acționează asupra acidului D lactic. Un caz special al specificității stereospecifice este specificitatea anomerică; în acest caz enzimele vor cataliza transformarea numai a unuia din anomerii ozelor; α glicozidazele vor cataliza scindarea legăturilor αglicozidice, * glicozidazele vor cataliza scindarea legăturilor *glicozidice. 6.4. Mecanismul de acțiune al enzimelor În cadrul proceselor biochimice
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
nu mai poată fi transformat de enzimă. Așa de exemplu, lactat dehidrogenaza din țesutul muscular catalizează oxidarea acidului L lactic la acid piruvic; aceeași enzimă izolată din microorganisme acționează asupra acidului D lactic. Un caz special al specificității stereospecifice este specificitatea anomerică; în acest caz enzimele vor cataliza transformarea numai a unuia din anomerii ozelor; α glicozidazele vor cataliza scindarea legăturilor αglicozidice, * glicozidazele vor cataliza scindarea legăturilor *glicozidice. 6.4. Mecanismul de acțiune al enzimelor În cadrul proceselor biochimice, enzimele acționează după
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
unei molecule de apă. Pentru ca reacția catalizată să poată avea loc, este necesar să existe un donor de hidrogen (NADH sau NADPH), conform reacției: Hidroxilazele sunt enzime foarte importante (catalizează reacții limitante de viteză în metabolismul unor compuși celulari); au specificitate mare în hidroxilarea unor hormoni steroizi. Oxidaze transportoare de electroni catalizează reacțiile de transfer ale electronilor substratului pe molecula de oxigen, care se ionizează și se combină cu protonii pentru a forma apa: O astfel de enzimă care încheie lanțul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
hidroliză a colinfosfatidei cu formare de digliceridă și fosforilcolină: 6.6.3.4. Glicozidaze (glicozid hidrolaze) această subclasă cuprinde enzimele care acționează asupra legăturilor glicozidice din oligoglucide, poliglucide sau heteroglucide: În funcție de natura legăturii glicozidice se disting * și *glicozidaze.Glicozidazele prezintă specificitate de substrat și stereochimică. După natura ozei legată glicozidic, se deosebesc * și *glucozidaze, * și * galactozidaze, * și *fructozidaze. În cadrul digestiei glucidelor acționează următoarele glucozid hidrolaze: Maltaza, o *glicozidază, care scindează hidrolitic legăturila *--1,4 din maltoză cu eliberarea a doi moli
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
unele substanțe toxice și bacterii să pătrundă în organism. 6.6.3.5. Peptidhidrolaze sau peptidaze cuprind hidrolazele care catalizează scindarea hidrolitică a legăturilor peptidice, conform reacției: În organismul animal, peptidazele se găsesc în secrețiile digestive, pancreas, splină, rinichi; au specificitate diferită, acționează specific numai asupra anumitor substrate și sunt adaptate la anumite particularități structurale ale catenei polipeptidice. În funcție de poziția legăturilor peptidice hidrolizate, peptidazele se împart în două subgrupe: exopeptidaze, care scindează legăturile peptidice de la extermitățile catenei polipeptidice și endopeptidaze, care
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
L ale amino acizilor. Sunt secretate prin sucul pancreatic în intestin într-o formă inactivă, iar apoi activate de tripsină. Sunt metalenzime (Zn2+) și se găsesc și în pancreas, rinichi, splină. Dipeptidazele sau dipeptidhidrolazele scindează hidrolitic dipeptidele: prezintă o mare specificitate față de aminoacizii din substratul respectiv. Sunt prezente în intestin și în alte țesuturi. Așa de exemplu, glicil-glicindipeptidaza (E.C.3.4.3.1.) catalizează reacția: Enzima este activată de ionii de calciu și magneziu. 6.6.4.Liazele Din acestă clasă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
respectiv * aminoacizilor. Una din cele mai importante *-cetoacid decarboxilaze este piruvat decarboxilaza, care catalizează reacția: În mecanismul decarboxilării *-cetoacizilor intervine un sistem multienzimatic, în care sunt implicate succesiv tiamin pirofosfatul (TPP), acidul lipoic și coenzima A. -*-aminoaciddecarboxilazele au o mare specificitate și se găsesc localizate în special în ficat. Coenzima acestor liaze este piridoxal-5 fosfatul. În urma decarboxilării aminoacizilor, în organism se formează amine biogene: -aldehidliazele scindează resturi de aldehidă din molecula substratului. O liază importantă"cheie" întâlnită în transformările catabolice ale
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
că această practică de cercetare a evoluat atât de puternic recent, încât a condus la (2013: 52). Krackhardt (2010) opinează că studiul rețelelor sociale se centrează pe analiza structurii relațiilor dintre actorii cuprinși într-un anumit set. Krackhardt consideră că specificitatea analizei rețelelor sociale derivă din natura unităților și a nivelurilor de analiză. Astfel, unitățile de analiză sunt extrem de diverse ca grad de agregare: indivizi, grupuri, organizații, coaliții de organizații etc. Nivelurile de analiză, la rândul lor, pot apărea în diverse
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
aceste trei elemente explică atât legăturile care se păstrează de a lungul vremii într-o organizație (legăturile stabile), cât și legăturile sociale care se dovedesc extrem de instabile sau volatile. Altfel spus, modelul propus de Krackhardt oferă o perspectivă explicativă cu privire la specificitatea organizațională și la gradul de stabilitate a anumitor legături intraorganizaționale. Înainte de a explica procesul de interacțiune dintre dependență, intensitate și afectivitate, voi prezenta fiecare dintre cele trei elemente. Astfel, prin dependență Krackhardt are în vedere gradul de autonomie a unei
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
celor două tipuri de ER poate fi explicată prin diferențele dintre regiunile aminok terminale. Domeniile C sau de legare a ADN sunt omoloage, cu secvențe P-box identice și, astfel, Erα și Erβ leagă diferite elemente ale răspunsului estrogenic, cu specificitate și afinitate similare [127]. AF 2 are rol în transcripția ligand-dependentă a receptorilor nucleari [88,134,202,279]. Liganzi diferiți induc conformații diferite ale receptorilor [49,340,351], acestea afectând eficacitatea sau potențialul ligandului. O altă diferență apare la nivelul
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
colagenaza 3) și determină degradarea colagenului fibrilar interstițial. Gelatinazele (colagenaze de tip IV) acționează în special asupra colagenului denaturat și includ MMP-2 (gelatinaza A9 și MMP-9 (gelatinaza B). Stromelizinele 1,2 și 3 (MMP-3, MMP-10, MMP 11) au o mare specificitate de substrat și degradează laminina și fibronectina ]24,126,381]. Activarea MMP poate fi controlată la multiple nivele ce includ activarea transcripției, conversia precursorilor în enzime active și inhibiția prin intermediul interacțiunii cu inhibitori specifici ai MMP (TIMP-1,2,3) [437
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
de procese. Un marker perfect trebuie să fie de o mare acuratețe, să nu fie costisitor, să poată fi utilizat pentru categorii largi de populație. Nu există un marker cu utilizare curentă. Problema o constituie lipsa de sensibilitate și de specificitate. Rezultatele fals pozitive pot fi mai mult acceptate decât cele fals negative. Utilzarea simultană a mai multor markeri serologici ar putea crește eficiența acestor testări [220]. Antigenul carcinoembrionar (CEA) este o glicoproteină de 180 kD, în care 60% reprezintă componenta
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
cromosomi minusculi dubli) [128,160]. Modificările specifice interesează oncogene și gene supresoare. În cancerul mamar apar mutația și deleția p53, amplificarea genei erbB2 [8,45,239] pe CRS17q și deleții pe 1q, 3p, 6q, 17q, 18q [452]. Există o anumită specificitate pentru stadiul cancerogenezei, o secvențialitate în producerea alterărilor genetice precum și o cooperare a acțiunii diferitelor gene. Cooperarea genică, demonstrată experimental, este evidentă în toate neoplaziile [345]. Stadiul final al cancerogenezei este reprezentat de progresia celulei neoplazice în celula malignă. Acest
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
se afle în stare buna de lucru. Aceste controale implică: A. substituiri de reactivi; B. controale tisulare. A. Substituiri de reactivi Dintre toți componenții utilizați în tehnicile de imunhistochimie, anticorpul primar este, fără nici o îndoiala, critic. Pentru a-i verifica specificitatea, el este înlocuit: fie cu un antiser absorbit prin afinitate; fie cu un alt anticorp, irelevant; fie cu un ser de la un animal neimunizat, din aceeași specie cu animalul de la care a fost obținut anticorpul primar. Absorbția prin afinitate a
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]