10,213 matches
-
ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice, statutul existențial ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale. Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pasul său prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură azurie îl adăpostește ca lume a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă din natura nesfârșită este cucerită, adaptată și prelucrată de om fiind așezată în dinamica istorică ca sursă de progres și emancipare evolutivă. Dar, în acest sens, nu muntele, ci
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
omenescul recunoscut de ateu, sferele cosmice de necuprins pentru om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Se dorește aici stingerea ambelor categorii: a celor dintâi pentru că dețin din plin și a celor din urmă pentru că supraviețuiesc puținului pe care îl au. Stingerea diferenței și proiecția galopantă spre mai mult vine să însemne idealul omului așezat sub spectrul răutății: inaugurarea unei lumi în care doar ecoul și reflexia propriului său eu ar mai răspunde râsului aruncat peste axiomele toleranței de cel ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care doar ecoul și reflexia propriului său eu ar mai răspunde râsului aruncat peste axiomele toleranței de cel ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului o întoarcere la animalitatea devorării spectrului celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-un spațiu mort. Încrisparea sa sunt
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin câmpiile unui peisaj al înfrângerii celorlalți, al neutralizării impulsiunilor de personalitate ale acestora. În tensiunea întâlnirii cu semenii, răutatea eului negativ ia în derâdere, zâmbește larg și necruțător asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară ce coboară
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
viitor mereu amânat. Pentru eul corupt de negativitate distrugerea celorlalți este un fapt care trebuie să se concretizeze imediat pe când propria sa distrucție este doar o probabilitate ce trebuie să rămână dincolo de orizont. Prin convingerea că semenii sunt împresurați de spectrul morții iar el de întârzierea acesteia, eul negativ dorește să-și confirme un triumf timpuriu asupra altor prezențe umane care, în viziunea lui, își merită disprețul și neantizarea. Aici răutatea dorește întovărășirea cu moartea celui asupra căruia se revarsă. Ea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
binelui, acest spirit preferă, opus celui negativ, să se privească pe sine aproape de moarte și nu pe semenii săi. În acest sens, el investește în ceilalți candoarea unei iubiri deschise, se proiectează luminos și benefic în paradigma lor așezându-le spectrul morții și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii false de sine. Astfel, el trăiește pentru și nu împotriva celorlalți. Suferința celui încercat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oferă iluzia unei plutiri cu nuanțe transcendente peste grosierul imanentului care încătușează. Așadar, ne simțim liberi și regăsiți în pacea echilibrului ce pare a oferi sineității noastre liniștea unei protecții de nezdruncinat. Momentele de fericire sunt intraductibile secvențe în care spectrul primejdiei absentează bizar din conștiința ce-și uită vigilența sub presiunea extazului dionysiac coborât și concentrat în clipă. În mod real, acest spectru nu absentează din împrejmuiri ci doar întârzie, sosirea sa fiind ancorată în ceea ce stă să vină. Or
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a oferi sineității noastre liniștea unei protecții de nezdruncinat. Momentele de fericire sunt intraductibile secvențe în care spectrul primejdiei absentează bizar din conștiința ce-și uită vigilența sub presiunea extazului dionysiac coborât și concentrat în clipă. În mod real, acest spectru nu absentează din împrejmuiri ci doar întârzie, sosirea sa fiind ancorată în ceea ce stă să vină. Or, tocmai această întârziere permite momentul fericirii dar îi și postulează prevestitor tragicul final. Oricât de amplă și prelungă ar fi amânarea sumbrului apus
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestora și îi conferă o proiecție expansivă deschizând și răsfirând intensitatea acesteia. Astfel, orbirea se manifestă ca extensie și văl ce acoperă și învăluie deplin ființa martirizată a orbului. Printr-o forțare a limbajului, putem spune că orbii văd doar spectrul și chipul aform al durerii, ei sunt unicii care o pot privi fața în față, clipă de clipă, asemeni unor vizionari răpiți de hipnoza revelației lor fără contur și delimitare. Deficiența majoră a trupului resimțită de suflet drept cruntă anathemă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aceste coordonate fundamentale vieții circumscrise materiei devin nesesizabile, factori banali ce nu își merită numele de trăsături implacabile ale aventurii umane terestre. Aici conștientizarea deșertăciunii impuse de timp este neutralizată de efectul hipnotic al iubirii pentru altul ce însoțește iar spectrul survenirii răpitoare a morții este așezat într-un viitor ce mereu întârzie, sau mai exact, îi este amânată constant sosirea zguduitoare. Astfel, se pare că, situarea în preajmă a persoanei prețuite întru iubire aruncă, proiectează la periferia ontică a individualității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
intensă a străfundurilor dezancorate din solul fostei iubiri. Aici se relevă natura reală a celui drag, natură ce aparține și se supune relativității. Îndepărtarea implică redobândirea privirii corecte care descoperă că orice astfel de iubire este așezată, dintru început, sub spectrul temporalității ce erodează și descompune. Cel părăsit își suferă relativitatea proprie, pe care a uitat-o în clipa hipnoticei iubiri, dar trăiește paroxistic, întru maximală congestie dureroasă și acceptarea relativității în ființă și faptă a celui drag. El suferă că
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
gheață ce picură plângeri amare și încrispări ale neputinței. În mod inevitabil, derularea vieții noastre este direcționată spre survenirea indubitabilă a morții. Acest adevăr simplu este una dintre realitățile cele mai necontestate de către ființele umane. Nimeni dintre cei aflați sub spectrul unei rațiuni normale și conștiente de sine nu va respinge drept falsă ideea că moartea ca fapt real există survenind resurecționar și capital în sfera ontică a fiecărei viețuitoare. Însă, de asemenea, nimeni dintre cei cu rațiunea clară, fie ei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de noi potențe și facultăți cât prin scoaterea din adâncurile abisale ale sufletului a propriilor capacități ce sunt acum reactivate. Trezirea impulsiunilor telurice uitate prin proiectarea constantă la suprafața existenței cotidiene determină în conștiința suferindului un proces de re-evaluare a spectrului existenței proprii. În mijlocul agoniei întru mistuire ce-i sfredelește corporalitatea, spiritul său nu doar se restrânge concentrat la sine dar se și sesizează ca aruncat în imanent, exilat în matrița fizică pe care acum, poate ca nicicând, o surprinde ca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
structura sa calități pe care cel lipsit de vedere le va surprinde clar și distinct, la nivelul profund al existențialității lor. Astfel, pentru semenii neatinși de negura orbirii, orologiul arată, expune măsura timpului prin indicațiilor acelor de pe cadranul său. În spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul? afișându-i fracționarea din perspectiva utilității umane a acestuia. Pentru cel damnat orbirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și-al străbate reprezintă pentru cel lipsit de putința mersului o expediție care, prin forța, greutatea și imprevizibilul ei semnifică, indică. Aici răzbate spiritul ca esență a vieții dăruind relevarea întregii existențe umane drept o călătorie sub semnul misterului, sub spectrul unui tainic început și al unui imprevizibil final. Drumul ce se deschide călătoriei, fie ea și o simplă parcurgere semnifică întru spirit poteca destinului uman și rostul definitoriu al ființei omenești de a se proiecta explorator dincolo de imedialitate. Acest aspect
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
active se disipează temporar permițând, pentru o transparentă clipă, aducerea, proiecția în prim-plan a străfundurilor prime, a temeliilor ce poartă resortul și fluxul lumii. Prin zăbovirea asupra amănuntului, amănunt ce scapă cel mai adesea privirii superficialului mundan neatins de spectrele suferinței, orbul, cel lipsit de putința mersului sau de funcționalitatea primordială a mâinii, cel damnat surzeniei și neputinței de a rosti sau uneia dintre aceste tragedii, alături de orice alt suferind din insuficiențe și incapacități ce privează trupul de normalitate, dețin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și neputinței de a rosti sau uneia dintre aceste tragedii, alături de orice alt suferind din insuficiențe și incapacități ce privează trupul de normalitate, dețin conștiințe a căror luciditate poate străpunge hipnoticul devenirii cotidiene, poate susține proiecția spre esența ontică a spectrului cu care lumea ne întâmpină amăgitor. Aceste conștiințe datorită metamorfozelor impuse în interioritate prin suferințele pe care le îndură, transformări ce se rezumă la procesualitatea unei maturizări spirituale accelerate, dobândesc noi temeiuri, noi rădăcini ce se întind spre a-și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
urcă până la survenirea uitării sale chiar de către cel în interiorul căruia s-a declanșat. Astfel, el pierde treptat din vedere conștientizarea erupției propriei sale răutăți precum și demersul de ascundere al acesteia. Prin urmare, incoștient de negativitatea sa lăuntrică, el acționează sub spectrul și imboldul ei. Suferința spirituală implică nu numai restrângerea concentrată a sinelui, revărsarea sa în propria tensiune pulsativă dar și cristalizarea interioară, sesizarea lucidă a eului suferind de către eu. Durerea în plan spiritual și din cauze spirituale implică reașezarea spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mă cunosc pe mine prin numele și statutul ce mi-au fost impuse dintru început de către imperativele sociale postulate ca repere mundane. Saltul peste această pecete spre propria interioritate nu implică aici o rupere primordială, o dezrădăcinare de această emblemă. Spectrul ei mă urmărește constant și în mijlocul demersului de a mă sonda spre profunzimea mea abisală. Chiar atunci când sesizez că am uitat, în proiecția spre fundamentele propriului ego, numele și statutul ce mi-au fost impuse de social continui să gravitez
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
doar sufletesc și își asumă transcendența ca temelie învăluitoare a imanentului spre care trebuie să-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile, de ne-atins pentru spectrul negativităților telurice și incompatibilă cu tentațiile coruptibile ale relativităților profane. Această ordine ce include imanentul învăluindu-l din ascuns dă sens și semnificație suferinței de natură spirituală, o postulează drept un act, o experiență maximală extremă prin intensitate dar care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis. O astfel de aderare presupune reancorarea centrului atomar al ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică asumarea prezenței și acțiunii transcendente drept unicul spectru la care se raportează individualitatea umană. Întorcându-ne la inversarea, răsturnarea interogării inițiale cum percepe suferindul lumea învăluitoare și predispusă anonimatului uniformizant? se impune, în final, căutarea unui posibil răspuns la întrebarea cum percepe lumea prezența, cel mai adesea, în mijlocul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-o gradual, dispănd-o în nisipuri răsfirate în secole și milenii. Ecoul optimismului de mult apus se stinge și el întru final purtat și fragmentat în adierile cursivităților istorice. Speranțe și obiective, proiecte și ambiții, concretizate sau nu, se împletesc cu spectrul multitudinii de chipuri umane în gigantica trecere pe ireversibila punte a proiecției dinspre trecut spre viitor. Aici nu experiența individuală este vizată ci modalitatea de percepție și ființare a generalității existențiale de către mundaneitatea aferentă viețuirii umane colective. Cetatea ca simbol
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce este reperată și activată. Această evocare a celor ce au fost situează o anumită imagine a trecutului în prezență cristalizînd-o și purificănd-o de sedimentele fluxului experiențelor apuse. Reculegerea din fața criptei a celui ancorat imanentului și finalității restrânse doar în spectrul grosier al corporalității se relevă, așadar, drept expresia dorinței de suprimare a zgomotului metafizic survenit din agitația prezentului. Instaurarea calmului taciturn peste sunetul fremătării cotidiene, stingerea acestuia în așezarea unui echilibru fără glas constituie fundalul ontic pe care reculegerea îl
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]