5,679 matches
-
Am ajuns să-mi dau seama că sentimentul manciurian de superioritate ne-a trădat. Manciurienii de astăzi sunt la fel de putrezi precum un lemn infestat cu termite. Bărbații sunt în general răsfățați și nu mai știu cum să câștige bătălii pe spinarea calului. Majoritatea au devenit propriii lor dușmani: sub exteriorul lor mândru, ei sunt nesiguri și leneși. Îi creează dificultăți soțului meu ori de câte ori acesta dorește să promoveze pe cineva cu adevărat talentat care se întâmplă să fie chinez. Din păcate, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împiedica să nu stărui în această idee. Nuharoo susține că nu avem dreptul să modificăm tradiția: — Din împărat în împărat, fiecare moștenitor a fost îmbăiat în același mod. — Însă stămoșii noștri erau altfel de oameni, o contrazic eu. Trăiau pe spinarea calului și umblau pe jumătate dezbrăcați. Îi reamintesc lui Nuharoo că tatăl lui Tung Chih e un om cu sănătatea șubredă și că pruncul nua avut o greutate normală la naștere. Nuharoo e redusă la tăcere, dar nu se predă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mii de cavaleriști, conduși de Yung Lu. Când trecem de ultima poartă, ochii mi se încețoșează de lacrimi. Magazinele de-a lungul străzilor sunt abandonate. Familii întregi fug precum niște găini fără cap, cărându-și bunurile pe măgari sau în spinare. Vestea fugii împăratului Hsien Feng a aruncat orașul în haos. După câteva ore, cer să-mi fie adus fiul. Mi-l pun în poală și îl țin strâns în brațe. Pentru el, asta nu e decât o altă plimbare. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe Parkes și Loch. Însă era prea târziu ca să se pună capăt jafurilor. Pentru a-și acoperi crima, diavolii străini... Majestatea Voastră, nu pot... să o spun... Eunucul se prăbușește la pământ de parcă ar fi rămas dintr-odată fără șira spinării. Spune! — Da, Majestatea Voastră. Diavolii... au dat foc. Împăratul Hsien Feng închide ochii. Se chinuie să respire. Gâtul lui se răsucește de parcă ar fi în strânsoarea unei fantome. Pe 13 octombrie, barbarii au dat foc la mai mult de două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar deranja să locuiesc în Jehol. Mă gândesc că ar fi un loc bun ca să-l cresc pe Tung Chih. Ar putea învăța arta stegarilor și ar învăța să vâneze. Aș vrea atât de mult ca el să crească pe spinarea calului, așa cum o făceau strămoșii săi. Aș vrea să nu fiu nevoită să-mi aduc aminte că suntem în exil. Jehol e un loc măreț și tăcut. Lumina albicioasă a soarelui se reflectă ușor de pe acoperișurile sale din țiglă smălțuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
omenești. Asta nu mai e "aranjament", ci tragedie. Mi se poate răspunde, printr-un eseu filozofic, că e o trăsătură specifică a poporului nostru să ocolească denumirea dezastrelor și să facă haz de necaz. Da, așa este. Numai că pe spinarea acestei filozofii unii dintre noi am prins obiceiul sa facem haz și când nu e cazul, și atunci când treburile ne așteaptă și gunoiul s-a adunat maldăr la ușă și nu mai putem ieși din casă. Ce mai e de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de îndoială: adică nu se poate să-mi rămână căruța aici, să mă scoată altul și să râdă de caii mei și de mine. Mai bine îi omor cu biciul. Și încordatele animale, simțind arsurile cumplite ca niște fulgere pe spinările lor, se opinteau, gâfâind ca de apropierea morții, cădeau deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în ghearele pământului. Cine să iasă cu lopețile și să umple drumurile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
alde Geacă, mă întîlnesc pe drum cu Trafulică, reluă el cu acea voce hotărâtă și plină, înaltă și egală, fără urcușuri sau coborâșuri chiar și în indignare, și pe care i-o cunoșteam atât de bine. Avea un sac în spinare, abia îl ducea. "Ce-ai, bă, Trafulică, în sacul ăla?" " Păi niște pîine", zice. Cine ți-o dete?" "Păi, Pantazi." "Păi mie îmi spune că n-are." " Păi de, i-am dat și lui zece lei." "Și ce dracu faci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
i-am dat și lui zece lei." "Și ce dracu faci cu atâta pîine?" " Păi de, o înmoi, zice, și o dau la vacă." Merg eu mai încolo, mă întîlnesc cu al Mizdri. Venea și ăsta cu un sac în spinare. "Ce-ai, bă, acolo în sacu-ăla? îl întreb. Te pomenești că ai și tu pîine." "Am", zice. "De unde, de la București?" "Care București, zice, de la ăsta, alde Pantazi." "Și cum ți-a dat-o? Pe ce bază? Ești salariat, sau ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Bine, atunci ce să-ți dau? Ia, de curiozitate, cel mai tare lucru care se poate citi, de același autor, e vorba de o colonie penitenciară, în care celor care se fac vinovați de încălcarea regulamentului li se aplică pe spinare o pedeapsă pe care o execută o mașină cu ace, care scrie în carnea lui chiar cuvintele care înseamnă denumirea pedepsei. După ore de tortură victima citește prin suferința sa ceea ce i s-a scris pe spinare și atunci fața
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se aplică pe spinare o pedeapsă pe care o execută o mașină cu ace, care scrie în carnea lui chiar cuvintele care înseamnă denumirea pedepsei. După ore de tortură victima citește prin suferința sa ceea ce i s-a scris pe spinare și atunci fața lui capătă o iluminare care... Dar citește!" A citit și nu i-a plăcut. "Bine, zic, dar nu te-a impresionat deloc suferința ofițerului, care deplângea noile moravuri, când nu mai puteai vedea o condamnare ca lumea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
e un pitic a cărui mamă nu l-a conceput cu soțul, ci cu amantul. Soțul, un viitor S.S., având bănuieli, l-a lăsat pe copil să cadă pe scara unei pivnițe, uitând intenționat chepengul deschis. Copilul pățește ceva la spinare și nu mai poate depăși în creștere un metru înălțime. Părea apoi și puțin arierat, îi plăcea, la o vârstă nepotrivită, să bată în continuare toba lui de copil și mai ales să spargă geamurile și vitrinele orașului cu 150
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
stilul său, cu luciri metalice, în maniera sa care ajunsese să fie cunoscută și prețuită de milioane de cititori. N-a vrut să mai iasă la pescuit. N-a vrut să mai iasă în larg. Avea dureri insuportabile, de la șira spinării (căzuse cu avionul pe care și-l pilota singur în 54) și avea o fractură care atingea probabil măduva. A acceptat să i se i facă edectroșoc. Durerea a încetat, dar și-a pierdut memoria. S-a sinucis cu un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam credința că-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
parcurg de-a îndăratelea drumul pe care animalul l-a bătătorit spre om. Vreau să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te uită, domnule!“, Își zise el cu bucurie și mirare atunci când Își privi chipul oglindit În vinul negru. Parcă se vedea pentru prima oară și-l Înveseli fața lui lungă și posacă, ca și cum ar fi fost singurul care ducea-n spinare toate grijile lumii. O picătură de vin căzută de pe bărbie Îi strâmbă În fel și chip oglindirea din găleată. Se adăpă iarăși Îndelung și cu plescăituri de plăcere. De-acum nu-l mai Îngrijora nimic și se simțea ușor, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
audă toată lumea: „Ce-ai pățit tu, mă, iedule? De ce n-ai fost tu cuminte? Ce-ai cătat tu pe drum să dea căruța peste tine?”. Dracul nu se Întorcea din nesimțirea În care se afla, așa că omul Îl luă la spinare, Îl cără cu trudă În ogradă și-l puse cu grijă În jgheabul de beton În care nevasta-sa spăla cândva preșurile Împletite la război din resturi de tot felul de țesături. Umplu jgheabul cu apă, coborî din pod o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câteva rândunele pe cerul albastru pentru o mai bună punere sub pecetea realității. Transpirasem și mi-am dat haina jos, de atâta efort mi-a plesnit cămașa la subsuori și mi s-a udat pe piept și de-a lungul spinării. Apa din desenul meu se Învârtea Întruna și se transforma la infinit, fără ca vreun Dumnezeu ori sfânt să aibă legătură cu treaba asta. Totul era așa de clar, datorită talentului meu didactic și științei pedagogice pe care le-am acumulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rămas cu buza umflată, i-au Înjurat pe ceilalți și s-au potolit. A doua zi au apărut camioanele cu jandarmi, au cules vacile, câte mai erau, de prin curți, au ridicat suspecți, au Împărțit, ici-colo, câte un pulan pe spinările cârtitorilor. Sătenii nu au uitat Îndrăzneala lui Cap de Șobolan și, peste câtva timp, l-au ales primar pe croitorul cel leneș. * * * Lui Mihai Enin, care se Îndrepta singur-singurel pe drumul de pământ spre codrul de la Miazănoapte, Îi căzu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aristocratică reținere - adică nu mă dădeam mare ca târlanu’, ci-mi struneam cât de cât atitudinea -, am văzut mișcându-se niște tufe de zmeură Într-o curte și, până să apuc să mă feresc, am și Încasat câteva invizibile În spinare. (Îți amintesc sau, dacă nu știi - că tu ai fost un copil model, presupun -, Îți aduc la cunoștință că invizibilele sau invizoacele sunt bucățele de sârmă oțelită Îndoite În formă de U, care se azvârl cu o praștie specială, meșterită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acasă? Balamuc! Ar fi ieșit sarmalele pătrate, prăjiturile fără zahăr, ciorba fără borș și leuștean. De aceea bărbații celor atinse cu linguroiul nu se supărau, ba le mai trăgeau și ei câte o palmă după ceafă ori un pumn În spinare, că-i făcuseră de râs călcând rânduielile pe acolo. Se petrecea toată noaptea, deci era nevoie de lumină. Dar satul zăcea În beznă, cum v-am spus, din rațiuni superioare de politică economică a satului. Atunci a vorbit cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pâine. Am furat niște mămăligă.” Cei doi nu ziseră nimic; Își plecară ochii, Încurcați. Știau că Lică nu mai avea mamă, așa că nu le făcea nimenea pâine. Tată-său nu se Însurase din nou și trebile casei căzuseră În spinarea lui Lică, el fiind cel mai mare dintre cei patru frați. Nu se pricepea Încă să coacă pâine, dar mămăligă știa. Făcându-se că nu bagă de seamă stânjeneala celor doi, râse ca și cum ar fi pregătit o șotie cuiva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dura de zile și care se prelungea În săptămâni. Aschimodiile alea de vânători nu puteau să facă Întoarsă calea, căci ar fi crăpat pe drum de foame. În loc de burți li se căscaseră niște gropi, În fundul cărora se zăreau oasele șirei spinării. Unii chiar Își ziceau În mintea lor: „Ba, ăsta Își bate joc de noi!” - adicătelea mamutul numai se prefăcea că e rănit, ca să-și râdă de prostia lor. Strângeau În mâini arcurile cu săgeți, care se inventaseră deja În vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii. Picioarele le ține drepte ca la armată. E Încălțată cu șosetuțe albe și pantofi negri, cu catarame aurii. Poartă veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]