2,791 matches
-
ambele cazuri persistă tăcerea autorităților și dorința de a ascunde ceea ce, încetul cu încetul, se dovedește a fi un secret periculos. Apoi, răspândit în doze mici în tot soiul de anchete, întâlniri, minciuni și peripeții demne de un thriller de spionaj, un adevăr atroce vede lumina zilei, dezvăluind totodată zonele fragile ale "civilizației" noastre. Problemele devin vizibile începând din clipa în care femeile americancele dar și femeile din lumea întreagă devin sterile, sau mai degrabă avortează fetuși care, la rândul lor
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
schiță în „Caietul literar” (1951), obținând în 1952 și un premiu al revistei „Tânărul scriitor”, după care va colabora la „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Albina”, „Urzica”. Scrierile lui G. dintr-o primă etapă se mulează perfect pe șablonul literaturii de spionaj și aventuri, combinat cu acela al „oglindirii” moralist-pedagogice a trecutului și a prezentului armatei. Cartea de început, Candidat la însurătoare (1958), include schițe și se vrea o satiră modernă a „păcatelor” sociale, ironizând, mai mult sau mai puțin iscusit, probleme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
înțelegi ce știi! Sursa dublă: Ei, aici chiar că ai dreptate... Dosar nr.: Pe naiba are dreptate... Păi uite ce scrie aici... că... (răsfoiește cîteva pagini) așa... aici, zice că eu am lucrat... auzi, fii atent... că am lucrat în spionajul francez, englez și american...! Ei, ce să înțeleg eu din chestia asta? Sursa dublă: (ironic) Adevărul e că nici eu nu înțeleg... pentru treaba asta îți trebuie minte... Dosar nr.: Degeaba mă iei tu la vale..., pentru că într-adevăr îți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avea aproape aceeași pertinență ca cea de postmodernitate: adică apropiată de zero” (interviu În revista Lire, august 1992). Înzestrat cu o cultură tehnică - procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru, de aventuri sau chiar de spionaj), muzică (jazz-ul care i-a influențat scrisul În anii 80, muzica simfonică mai tîrziu), geologie, acustică, vestimentație, astronomie, etc. - exhibată cu parcimonie dar foarte precis, cum Îi stă bine unui dandy, căci așa l-a numit presa franceză - sexagenarul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În spațiu, Într-libertate fizică care nu are nimic comun cu conceptul filosofic sau cu sentimentul individual omonim, despre provocarea realității mai degrabă decât reprezentarea ei. Ajunge Însă cu critica impresionistă. Echenoz este un excelent reciclator: polarul, romanul negru, de spionaj, comando, toată literatura de consum pentru adulți, mai puțin, desigur, cea à l’eau de rose se regăsește dezarmată, alterată și, literar vorbind, up-gradată. Dar succesul său rezidă probabil și În naturalețea scriiturii sale (stilul) - bine controlată, dar prudentă, vădind
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
abilitat să o exercite, dictatorul este perceput ca un „dement al supravegherii”. El își arogă un rol care nu este al său și face tot ce-i stă în putință ca nimeni să nu i-l conteste. Mărturii, cărți de spionaj, studii: sunt nenumărate documentele care vorbesc despre supravegherea politică. În schimb, operele teatrale ce tratează acest subiect în mod direct sunt mai rare; ne vom referi la ele fără să zăbovim prea mult, căci, în acest caz, supravegherea apare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Astfel, toate virtuțile „veghei” se degradează, se preschimbă în contrariul lor în cazul „supravegherii”: „veghea de noapte”, practică a comunității sau plăcere proprie celor ce nu agreează lumina zilei, se convertește, când vorbim de „supraveghere nocturnă”, într-o activitate de spionaj. Aici nimic nu mai este gratuit sau ludic, partenerii au identități precise (spion și spionat), iar misiunea, explicită, vizează doar eficacitatea. Supravegherea merge mână în mână cu neîncrederea. La baza ei stă prealabilul, imaginar sau nu, al existenței unui adversar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu deplina ei opacitate. O dată în plus, „dublul” funcționează total diferit și inechitabil, căci, a priori, instanța care supraveghează se definește prin „depersonalizare”, în vreme ce instanța supravegheată este redusă la o sumă de informații strict „personale”. Când nu e vorba de spionaj economic sau strategic, ci de supraveghere politică interpersonală, „supraveghetorul” pleacă de la premisa potrivit căreia îndeplinirea corectă a misiunii sale constă în culegerea unui maximum de informații individualizate, indiferent de veridicitatea sau de importanța lor. De selectarea și de interpretarea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la camuflarea identității și la șiretlicuri menite să disimuleze sexul, pentru a se putea infiltra teritorii și a se apropia de personaje altminteri intangibile. În fiecare comedie a lui Shakespeare, travestirea se explică, în primul rând, printr-o misiune de spionaj, care nu este altceva decât o ipostază a supravegherii. Spectatorul asistă, mai întâi, la luarea deciziei: pentru a putea ajunge în anturajul unui personaj inaccesibil, aflat în ținuturi îndepărtate, străine, trebuie trimis acolo un emisar. Îndeplinirea sarcinii pretinde - mijloc prin
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe cel ce o practică. Dacă deghizarea nu produce aceleași perturbări precum travestirile din comedii, ea îi înlesnește totuși Ducelui accesul la o serie de informații pe care urmează apoi să le „prelucreze”, cum se spune în limbajul serviciilor de spionaj. Ducele a putut să îl testeze pe Angelo, dar și să remarce virtuțile Isabellei, care se purta firesc și acționa nestingherită, fără să bănuiască nici o clipă că privirea cuiva e ațintită asupra ei. Având-o sub ochi zi de zi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
recurg la aceleași strategii, nu au și aceiași sorți de izbândă: acolo unde una eșuează, cealaltă reușește. În ultimă instanță, ceea ce frapează este faptul că amândouă folosesc același tip de „capcană”, confirmare clară a generalizării practicilor de supraveghere la Elsinor: spionajul, iată regula castelului! Hamlet pregătește o „cursă de șoareci” în care să prindă „conștiința (presupus vinovată) a regelui”. Ideea i-a dat-o, zice el, lectura unei piese vechi, unde se spunea că ucigașii se trădează când se văd confruntați
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
motivați. Ceea ce Shakespeare doar ne sugerează discret, serviciile de informații au înțeles-o de mult. Supravegherea pretinde o angajare totală. Nu este singura ei condiție, dar această condiție există și se cuvine a fi luată în seamă. Shakespeare analizează motivele spionajului și evidențiază ceea ce el generează ca reflex „condiționat”, ca deprindere profesională. Practicarea îndelungată a supravegherii lasă urme: o confirmă Polonius, de pildă, atunci când, auzindu-l pe Hamlet că se îndreaptă spre apartamentele reginei, reacționează spontan și se ascunde, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Când se desparte de Adolf și de Tekla, el se ascunde în camera vecină, de unde supraveghează situația și, ca un stăpân absent, dirijează conflictul. Strindberg concepe un spațiu care interzice singurătatea cuplului și îl lasă expus pândei, trasului cu urechea, spionajului domestic. Aici intervine o problemă de scenografie esențială: supraveghetorul trebuie să se vadă sau nu? Scenografia trebuie să arate concret actul supravegherii? Conceperea acestui spațiu, scenografic vorbind, ca un spațiu-capcană, poate fi, într-adevăr, esențială, căci i-ar accentua natura
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
adesea să vezi pieziș, iar oglinda permite acest lucru. Genet l-a înțeles și, datorită sistemului de oglinzi elaborat de Doamna Irma - tot un rapel, carnavalesc, al Galeriei Oglinzilor de la Versailles -, bordelul este un loc dublu, de expunere și de spionaj. Al actului și al rolului. Al greșelii și al pedepsei. Figurile, în bordelul planetar imaginat de către Genet, se situează la intersecția dintre sala de teatru cu lojile ei și Panopticonul cu celulele sale. O lectură a Balconului din perspectiva supravegherii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
previne echipa că va fi acolo, fără alte precizări, astfel încât actorii să joace fără să știe din ce moment anume regizorul este absent sau prezent: supraveghere aleatorie. În sfârșit, alți regizori se ascund în sală, pentru a practica un dublu spionaj, al publicului și al actorilor. Deseori, această supraveghere nu poate fi reperată, căci majoritatea regizorilor nu se așază întotdeauna, ca Peter Brook, pe același loc, ci se deplasează întruna: intră, ies, rămân în foaier; ei știu că spectacolul se reia
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
află ce este la originea extraordinarei lor puteri: este puterea Societății lui Isus; numeroasele cruciulițe roșii de pe meridianele și paralelele acelui glob aflat în locul lor de întîlnire corespund tuturor locurilor din lume unde Compania și-a stabilit centrele clandestine de spionaj și de subversiune. Nu degeaba, oprindu-se o clipă să-și dicteze instrucțiunile, privind îndelung globul, "șeful lui Rodin" trăiește o stare de trufie extraordinară: Gîndindu-se, desigur, la puterea sa nevăzută, care pare a se extinde peste întreaga lume, chipul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
realizarea unei grile de lectură a cărei utilizare poate fi extinsă asupra a tot ceea ce ține de configurația de legendă a complotului. Planurile oculte ale Dr. No, demascate de James Bond în cel mai celebru serial al romanului contemporan de spionaj, se integrează în aceeași schemă, la fel și alte nenumărate romane de aventuri sau filme de spionaj. Variantele narative sînt numeroase, susceptibile de a fi plasate într-un anumit spațiu și timp. Aceste variante sînt cu totul lipsite de importanță
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
configurația de legendă a complotului. Planurile oculte ale Dr. No, demascate de James Bond în cel mai celebru serial al romanului contemporan de spionaj, se integrează în aceeași schemă, la fel și alte nenumărate romane de aventuri sau filme de spionaj. Variantele narative sînt numeroase, susceptibile de a fi plasate într-un anumit spațiu și timp. Aceste variante sînt cu totul lipsite de importanță în raport cu menținerea aceleiași structurări a formelor. Fie că e vorba de Marele Sanhedrin al evreimii universale, fie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nostru se va închide. Cînd cercul se va închide, toate statele Europei vor fi strînse în el ca într-un clește..." Pentru realizarea acestei izbînzi extraordinare, toate mijloacele sînt, bineînțeles, socotite legitime. Și, într-adevăr, sînt folosite toate, primele fiind spionajul și delațiunea. Un alt personaj al lui Eugène Sue, iezuit de rang înalt, nu ezită să-și dezvăluie trufia, "extraordinara bucurie" pe care o resimte pentru că aparține acestei "poliții negre și tăcute", care, la un semn, se răspîndește pe tot
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
medici, tocmai pentru a ajunge "la cele mai intime secrete" ale familiilor. La rîndul său, conform mărturisirilor pe care pretinde a le fi adunat de la transfugii pocăiți, abatele Barruel dezvăluie una din exigențele de bază ale educației masonice, în ceea ce privește învățarea spionajului: La iluminați, obiectivul instruirii primelor grade este de a-i forma pe tineri și, totodată, de a-i instrui prin acțiunea de spionare a tot ceea ce se întîmplă. Superiorii încearcă să dețină actele diplomatice, documentele, lucrările originale ale celor inferiori
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
asigura controlul lor. "Literatura și ziaristica sînt forțele educative cele mai importante", stabilește, ca principiu, al doisprezecelea Protocol. Trebuie deci ca, grație puterii lor financiare, oamenii sectei să pună mîna încetul cu încetul pe întreaga presă. Trebuie apoi ca prin spionaj și prin șantaj, prin acțiuni energice și înfricoșătoare, ei să dispună de o docilitate absolută în redacții. Aparent, nimic nu va afecta diversitatea titlurilor și pluralitatea tendințelor. Nefiind vizibilă, manipularea spiritelor va fi cu atît mai eficace: "Toate ziarele editate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cei mai buni, Bourgeois, a și proclamat noul program de educație prin imagini. Sumar: Baroul. Influența preoților creștini. Libertatea de conștiință. Regele evreilor, Patriarh și Papă. Mijloacele de luptă cu bisericile existente. Probleme ale presei contemporane. Organizarea poliției. Poliția voluntară. Spionajul după modelul aceluia al societății evreiești. Abuzurile de putere. Baroul creează oameni reci, cruzi, îndărătnici, fără principii, care se opun în orice ocazie pe un teren impersonal, curat legal. Ei sunt obișnuiți a vedea totul în folosul apărării, și nu
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
7), pp. 592-598. 58. De ce Domnul X pare atât de credibil când vorbește despre contra-spionaj? Vocile grave și credibilitatea Vocile grave dau bine la radio, iar una dintre cele mai impresionante în domeniu este cea a „Domnului X”, specialist în spionaj, care evocă în fiecare sâmbătă pe France Inter paginile cele mai celebre ale istoriei Serviciilor Secrete Franceze, Israeliene, Americane și altele. Unii dintre voi au auzit poate de această emisiune care amestecă istoria informațiilor cu cea a politicii, fie că
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
latin al Bisericii Catolice. Rând pe rând, prelați romano-catolici au fost arestați sau li s-a impus un domiciliu obligatoriu. Mai mulți clerici, ierarhi și călugări au fost implicați în procese în care rechizitoriile conțineau învinuirile de înaltă trădare și spionaj, iar pedepsele pronunțate au însumat sute de ani de detenție. Angajații Nunțiaturii Apostolice, majoritatea călugărițe, precum și preoții și călugării de la Catedrala Sfântul Iosif din București au fost arestați în ziua de 19 iulie 1950. Bisericile neoprotestante În actele oficiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
totuși, elementele fanatice și ostile fac afirmații denigratoare, întocmesc scrieri prin care blamează politica statului nostru în problema cultelor, întreprind alte acțiuni cu același scop; [...] Instigarea unor elemente din rândul cultelor neoprotestante la emigrare și folosirea lor de serviciile de spionaj și organizațiile reacționare după ce ajung în exterior în desfășurarea unei propagande ostile statului nostru. Dovedind fanatism exagerat, persoanele în cauză folosesc acțiuni violente pentru a obliga organele de stat să le aprobe emigrarea (greva foamei, acțiuni turbulente, memorii la diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]