2,860 matches
-
ani. Câteva zile a fost cald și frumos, apoi a nins. În fața școlii, unde învață Dimi, sunt camelii înflorite... Frunzele lucioase, florile albe și roșii, ce se ițesc de sub zăpadă, alcătuiesc un splendid tablou natural. Am rămas mută în fața acestei splendori neasemuite pe care am admirat-o, minute în șir. Deși iarnă, eu și Alex ne-am propus, încă de acasă, să vizităm orașul Kyoto, invitați fiind de prietena mea, Mary Shibata. Ea și soțul ei, Kenji, aveau să ne fie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Zen. Am admirat templul din afară, deoarece nu era deschis vizitatorilor. În schimb, am vizitat grădina unde am admirat pinii cu aspect sculptural, peștii din iaz , aleile străjuite de copaci bine îngrijiți, ce-i completează farmecul deosebit. În toată această splendoare, m-a fascinat contrastul splendid dintre auriul templului, albul pur al zăpezii și verdele lucios al pinilor și cedrilor. Pasărea Phoenix, de pe acoperișul templului, lucea în bătaia soarelui, luându-ne ochii. După ce ne-am astâmpărat inima și ochii cu frumusețea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Pe tărâmul împărăției Țării Soarelui Răsare, de la agitația din Tokyo la liniștea spirituală oferită de anticul Kyoto sau de muntele „Fuji-san” și până la locurile unde oceanul îmbrățișează fratele munte, ai ce vedea și admira. Această împărăție are frumuseți neasemuite, adevărate splendori rupte din rai. Ajunși la hotel, ne-am făcut comozi, fiecare dintre noi făcând câte o baie fierbinte, pentru alungarea frigului și a oboselii de peste zi. După cină, „moș Ene” ne-a mângâiat pe gene, și am avut un somn
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
verdele în degrade... până la galbenul aprins, de la portocaliu la ruginiu, aduse până la desăvârșire. Sunt peisaje de o frumusețe copleșitoare, divină, trezind în inima mea pacea, iubirea, liniștea, armonia. Această frumusețe este învăluită în parfumul Crizantemei Regale, o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna. Ca să înțeleg Simfonia toamnei, prietena mea, ca o bună cunoscătoare, mi-a ghidat pașii către parcurile și localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de ami arăta cum Natura transformă verdele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Încerc să surprind, cu ochiul magic al camerei foto, lucruri inedite, copaci cu forme ciudate și flori ce nu cresc la noi. Eu consider că o poză face cât o mie de cuvinte, pentru că nu întotdeauna poți exprima în cuvinte splendoarea minunilor create de natură. Inima mea a absorbit frumusețile asupra cărora ochii și-au plecat privirea. Încet, încet, toate acestea vor prinde viață în povestirile mele. Deocamdată, sunt înghesuite în toate cămările inimii. Când voi ajunge acasă, le voi ordona
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
aici se află și o livadă de cireși și de pruni japonezi. După florile de cireș și pruni, urmează florile de bujori și cele de iris care dau grădinii un aspect de tablou pictat de un pictor renumit, o adevărată splendoare. Inițial, prin secolul 17, era o grădină feudală ce aparținea renumitului Shogun Tokugawa. Peisajul predispune la liniște, armonie și echilibru interior. “Ceainăria” seamănă cu o peninsulă, fiind înconjurată din trei părți de apă. Este o adevărată plăcere a savura aroma
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
spiritual. Una fără alta nu se poate... Noi românii, de multe ori, trăim Iubirea pe furiș, mă refer la împreunarea celor două ființe, El și Ea. Uneori, refulăm pornirile noastre sublime și ajungem jalnice ființe, în loc de a străluci în toată splendoarea noastră, deși mulți știu că, pe noi oamenii, ne definesc nu numai lucrurile pe care le dorim, ci și cele pe care le înfăptuim. Suntem educați în așa fel încât, pentru un japonez, este de neînțeles poziția noastră vis-à vis
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
zicerea lui Baruch Spinoza, filozof olandez, care spunea: “Virtutea omului, care trăiește după comandamentele rațiunii, se arată tot așa de mare în evitarea, ca și în înfrângerea primejdiei “.Cartea este o sinteză a vieții japonezului, în care se găsește, condensată, splendoarea barocă a tablourilor descries. Prozatoarea pare a fi un renascentist ce calcă pe urmele lui Nicolae Milescu Spătaru, cu voluptăți pentru tratate rare și pline de miez, un erudit în domeniul vieții niponilor, cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a fost? Ce ecouri de la Café Capșa, Leipzig? Presa românească prezentă la Leipzig a strălucit prin absența popularizării evenimentelor. A.B.La ce vă referiți concret? Mă refer, desigur, la presa cotidiană, a cărei ignoranță s-a exprimat în toată splendoarea ei. Dacă ați citit comentariile apărute în diversele publicații din București, ați fost izbiți de faptul că ziariștii noștri se scaldă în preistoria literei imprimate. Altfel spus, capacitatea lor de interpretare a fenomenului literar a rămas pe undeva, pe la începuturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
curățenie exemplare, sunt plantate cu pomi - camfori, palmieri aduși din afară, copăcei de piper, clemetine. La orizont se profilează un lanț de munți albaștri, cu vârfurile albe ca zăpada. E o bogăție a naturii ce vrea să-și etaleze toate splendorile, avertisment că peste câțiva kilometri intri În cea mai aridă regiune. Suntem acum În regiunea uscată. Noaptea se anunță extrem de călduroasă, ca atare singura soluție e de a merge tot timpul. Cinăm lângă un cactus magnific de 6-7 metri Înălțime
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu ne rămâne decât să întoarcem măcar parțial ceea ce primim. Despre Mama Natură. Meditând la acest schimb, am ajuns la concluzia că natura, în realitate, nu cere nimic de la noi. Nu dorește decât s-o vedem/observăm /admirăm în toată splendoarea și curățenia ei și să ne desfătăm. Natura se dezgolește în fața noastră asemenea virginei timide ce nu-și dorește nimic altceva înafara îmbrățișării logodnicului grijuliu, a iubirii care să n-o rănească în vreun fel. Adoptând atitudinea logodnicului, reușim să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o dorești, să o cauți, să devină un modus vivendi. Între om și natură are loc un permanent schimb de vibrații. De fapt, natura nu vrea nimic de la noi; nu vrea decât să o vedem și să ne bucurăm de splendoarea și curățenia ei. Prin natură ne bucurăm de Creație. Prin cântec poți intra în grațiile Creatorului; doar cântecul să-și extragă sunetele din muzica chakrelor vizitate de Kundalini. Am ascultat cântăreți cu voce, dar fără vibrații; am ascultat și interpretări
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a botezului, adevărul ei. Simte și afirmă: Botezul e o descoperire. Botezul din celula 18 îi va deschide una după alta pușcăriașului, izraelitului în care nu este vicleșug, nesfîrșitul șir al porților în care strălucitoare se arată, în marea lor splendoare, fericirile. Va cunoaște noi și nebănuite tărîmuri ale fericirii, va călca pe încă alte și necunoscute și înalte trepte ale bucuriei. * La 48 de ani Nicolae Steinhardt a primit în pușcărie Sfînta taină a Botezului, renunțînd la Legea Vechiului Testament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aflau cadourile în micuțul antreu. Ea stătea pe fotoliul din dreptul ferestrei, iar lumina caldă de seară de mai îi învăluia trupul gol, firav. Era com- plet goală, fără lenjerie sau vreo bijuterie. O adevărată frumusețe a naturii, în toată splendoarea ei, gata să fie dezlănțuită. Cristi s-a apropiat și i-a zâmbit. A măsurat-o din cap până în picioare, aproape mângâind-o cu privirea. — Atinge-mă, i-a șoptit ea. Dar Cristi nu voia s-o atingă. Stătea în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cumplite decât crimele naziste. Pentru motivul evident că democrația este respectabilă, iar rasismul abject. În fapt Însă, comunismul este responsabil nu numai de o represiune brutală, de destine zdrobite, de crime, care, oricât ar fi de „motivate“ ideologic sau prin splendoarea „proiectului ideal“, tot crime sunt, dar, În plus, și de dereglarea totală a mecanismului social. I se potrivește perfect faimoasa expresie a lui Talleyrand, rostită cu prilejul execuției ducelui d’Enghien: „A fost mai mult decât o crimă, a fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prețul industrializării și urbanizării. În România Însă, transfigurarea orașelor În „păduri de blocuri“ a fost Înfățișată ca soluția ideală, un summum al civilizației moderne. Ce putea fi mai Înălțător decât a trăi la bloc! Imaginile de propagandă puneau În evidență splendoarea noilor cartiere. Viața românilor s-a schimbat astfel radical. țărani sau orășeni, ei trăiseră aproape toți În case individuale (multe dintre ele, desigur, modeste). În urma comunismului, marea majoritate a orășenilor au ajuns să locuiască În apartamente de bloc. Încă o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
chiar ca ticăloșii să trezească mai mult interes decât sfinții, așa e firea omenească — și Infernul lui Dante sună mai convingător decât Paradisul! Vlad țepeș a fost și cel mai „portretizat“ dintre principii români; portretul care-l Înfățișează În toată splendoarea se află la castelul Ambras din Innsbruck (și așezat nu la Întâmplare, ci Într-o galerie rezervată monștrilor, precum „omul lup“ și alte imagini de acest gen). Bram Stoker a Împrumutat de la țepeș mai Întâi „supranumele“ Dracula, apoi câte ceva din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
noapte pe internet beat fiind. - Poți să...cureți o casă infestată? În sfârșit, mi-am scos ochelarii. Miller a tresărit și s-a abținut să se încrunte prea tare când mi-a văzut obrazul și mărimea vânătăii revelată în toată splendoarea. Asta a răscolit ceva în el. Se confrunta cu un alt amănunt izbitor. - Nu mă crezi nebun, nu-i așa? am întrebat rapid. - Iau o decizie în timp ce vorbim, zise el, revenindu-și. Ăsta e tot rostul acestei prime întâlniri: să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
obștesc. În prezent citesc viața lui Ibrăileanu, așa cum ar putea fi cetite și memoriile D-lui Ciurea. Noi avem o viață mai ștearsă din punct de vedere artistic și cultural, dar ne menținem sănătatea În aerul ozonat de aci, În splendoarea peisagiilor brașovene. Foarte mulți vizitatori străini, care admiră pitorescul brașovean! Vă mulțumesc pentru interesul care-l puneți pentru activitatea mea modestă. Vă dorim, și eu și soțul meu, multă, multă sănătate și elan mai departe În ceea ce faceți. Uitam să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
speriat frigul și ploaia. Peisajul, tot Îngălbenit, are farmecul lui coloristic, dar totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început focul la sobă! În privința documentelor promise, chiar astăzi le-am expediat - colet - pe adresa D-lui Ciurea. Rog să nu se supere, deoarece era o cursă mai dreaptă. Ar fi fost un ocol prea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
parte și Anton Holban, care avea ore și la Liceul „Vasile Alecsandri”. Ne-a confirmat-o și prof. V.G. Popa, care În acea vreme era elev la Seminarul teologic gălățean./ footnote>, preotul, pe la Rotopănești, prin Brădățel și pădurea nesfârșită cu splendorile ei. Și acum dragul meu nepot, eu Îmi Închei scrisoarea, În credința căți vor pricinui oarecare bucurii, cele scrise și arătate de mine. Doamnei Dimitriu - mamei -, multă sănătate și toate cele cuvenite din parte-mi. Pe Jenița, nepoata o sărută
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
germană îl transformă pe Richard Wagner într-o prețioasă „cheie” a integrării noastre în echipa multicoloră a expediției literare. Cercul românofonilor se lărgește și, odată cu el, se diluează sentimentul nostru de „străinătate”... Ziua e foarte însorită, dar îi vom aprecia splendorile abia ajunși extra muros, când vom începe a șerpui printre dealuri împădurite. La ieșirea din oraș, trecem pe sub arcurile unui imens viaduct, pe care VASILE GÂRNEȚ îl poate vedea și din camera sa de la etajul 19 al hotelului unde stăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne obligă să vizităm și pavilionul Italiei, din imediata vecinătate. Un edificiu mai restrâns pe orizontală, dar cu mai multe niveluri, etalând o arhitectură libertină. Spectrul de exponate impresionează: automobile, utilaje electronice, o galerie de artă, sculpturi ale maeștrilor renascentiști, splendori culinare etc., și peste tot, ecrane supradimensionate pe care se succed continuu imagini statice sau mobile cu și despre Italia, ca într-un mozaic amețitor. Civilizația imaginii în expansiune. Vom fi martorii acelorași efecte vizuale la pavilioanele britanic și estonian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
i s-a adus varză... După ce terminaăm masa, urcăm pe un vaporaș, Malgorzata, pentru o scurtă plimbare pe râul Nogat. În ciuda vremii proaste - plouă mărunt, aproape imperceptibil -, am stat mai mult timp pe punte, sub umbrele, cu ochii ațintiți la splendoarea de castel care-și scălda zidurile în apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale nepătrunse. Prindem ocazia pentru a face fotografii cu Felicitas Hoppe, cu VITALIE CIOBANU și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întâmpinați cu focuri de artificii, muzică și tot tacâmul. Suntem invitați la o mică excursie cu autobuzul prin oraș. Ghidul nostru este o femeie glumeață, ironică și autoironică, aceasta mărturisindu-ne că îi va fi foarte greu să vorbească despre „splendorile arhitectonice” ale Kaliningradului unor persoane care au văzut Parisul și Madridul. Ce vedem prin fereastra autobuzului - un oraș comunist cenușiu, sărăcăcios și murdar - nu mai trebuie comentat și explicat. Femeia cochetează cu bulgarul Borissov, vorbitor de rusă, acesta recitând, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]