3,144 matches
-
Drang nach Triest (interesul pentru Adriatica) a rămas un factor mai practic al politicii sale europene decât Drang nach Osten austro-ungar, sau visul unui "marș spre Salonic". Oamenii politici italieni și austrieci au înțeles că metoda Germaniei pentru a rămâne "stăpâna Triplei Alianțe" consta în împiedicarea relațiilor directe între Roma și Viena, prin crearea de suspiciuni reciproce între cele două capitale. În acest fel, acestea erau obligate să recurgă permanent la "bunele oficii" ale Germaniei. Prințul Bülow declara la un moment
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în 1960, pe un aranjament pentru fanfară de Domenico Fantini, a răsunat imnul primei ediții a Jocurilor Olimpice din 1896, care a rămas în continuare imnul oficial al Jocurilor Olimpice. 7. JURĂMÂNTUL OLIMPIC Mă jur Pe Altarul sacru al Tău - O, Zeus - Stăpâne De față cu Senatul Puterii Tutelar Pe laurul cel sacru și purpura ce-o are Consiliul hellanodic - Loial că voi rămâne ! În fața miilor de sportivi și antrenori prezenți pe stadionul olimpic, din cele peste o sută de țări ale lumii
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
problemele de sănătate pe care le-a avut Elmire, soția lui Orgon. Întreruptă mereu de intervențiile lui Orgon, care nu pare a fi interesat decât de protejatul său (Dar el, Tartuffe?), Dorine schițează două situații contrastante (starea de boală a stăpânei vs bulimia și trândăvia lui Tartuffe) și sfârșește prin a declara: "Azi, bine sunt amândoi deplin;/ Și-alerg să dau de știre și doamnei, chiar îndată,/ Ce mult vă bucurarăți că-i bine și-ntremată."37 Postmoderniștii au conceput ironia nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
etc. Situația e cu totul alta în cazul începutului din monologul lui Figaro: Femeie, femeie! Ființă slabă și amăgitoare. Orice animal pe lume e mânat de instinctul lui al tău e oare să înșeli ? Când o rugam, de față cu stăpână-sa, mă respingea cu încăpățînare... Contelui în schimb, în timpul ceremoniei, chiar în clipa în care îmi dădea cuvântul... Și el rîdea citind, fățarnicul... Iar eu, ca un prost...Nu, domnule conte, degeaba, n-o vei avea...n-o vei avea97
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aici se regăsesc amestecate elemente pe care le considerăm, de regulă, disjuncte: absența subordonării, caracteristică discursului direct, și pierderea autonomiei deicticelor din discursul citat, caracteristică discursului indirect. Să analizăm acest fragment de Zola, în care Rosalie, bona, i se adresează stăpânei: Totuși, Rosalie se încăpățâna. Când credea că are o idee bună, nu renunța așa de ușor la ea. Doamna greșea socotind că umbra îi făcea rău. Mai curând, doamna se temea să nu deranjeze lumea; dar se înșela, domnișoara n-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este percepută ca o afacere bănoasă. În acest fragment din Piele-de-măgar, cele două tipuri de discontinuitate pot fi puse în contrast: Cu toate acestea, infanta ajunse într-un oraș frumos, la poarta căruia se afla o fermă mare, a cărei stăpână avea nevoie de o slugă ca să-i spele cârpele de bucătărie și să curețe cotețul curcanilor și cocina porcilor. Această femeie, văzând-o pe această drumeață atât de murdară, îi ceru să intre la ea în slujbă. "Această femeie" permite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin întregul roman în care acest personaj apare descris în două feluri: "ea" și mai puțin "doamna Arnoux". F. Corblin 282 a remarcat că Educația sentimentală nu a folosit un grup nominal cu articol hotărât (de exemplu "inspirația lui Frédéric", "stăpâna casei" etc.) pentru a o descrie. Este un caz extrem și revelator: prin "ea", femeii nu i se atribuie proprietăți contingente sau un punct de vedere deosebit, ci apare ca o esență pură, percepută absolut. Este ceea ce confirmă alegerea unei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să înhațe pasărea. Versată, însă, pasărea nu s-a lăsat capturată. În schimb, pisica a intrat în panică. Neștiind cum să coboare sau nesimțindu-se în stare, s-a pus pe miorlăit. Un miorlăit prelung și fără speranță: „Miiiaauuu!...” Iar stăpâna continua să o im- plore, cu voce sugrumată, jalnică și disperată. Chemare la care năs- trușnica felină nu avea de dat decât răspunsul mieunatului prelung și din ce în ce mai stins. - Sunați la Pompieri, doamnă - s-a auzit îndemnul unui domn care tocmai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
nu avea de dat decât răspunsul mieunatului prelung și din ce în ce mai stins. - Sunați la Pompieri, doamnă - s-a auzit îndemnul unui domn care tocmai trecea pe acolo. - Cum să sun, domnule, dacă am lăsat mobilul acasă? a răs- puns cam răstit stăpâna pisicii, ca și cum domnul amabil ar fi fost cauza necazului. - Nu face nimic, doamnă, am să sun de pe mobilul meu, stați li-niștită - s-a arătat în continuare amabil domnul respectiv. Nici una, nici două, domnul a format numărul Pompierilor și a comunicat
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
au aripi, scumpa mea, și pot să zboare, pe când tu... Să-ți fie învățătură de minte și să n-o mai superi pe mămica ta. Vai, ce-mi mai bate inima!... În tot acest timp, pisica stătea liniștită în brațele stăpânei. Ni- meni nu putea spune dacă ea înțelegea dojana cea blajină sau, pur și simplu, o apucase somnul. Dintr-o dată, însă, ea a simțit ceva foșnet neobișnuit printre frunzele copacului. Da, în mod sigur, acolo se petre- cea ceva. Pasări
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
o apucase somnul. Dintr-o dată, însă, ea a simțit ceva foșnet neobișnuit printre frunzele copacului. Da, în mod sigur, acolo se petre- cea ceva. Pasări, fără îndoială. Pisica nu a mai stat la codeală. A țâșnit din brațele ocrotitoare ale stăpânei și într-o clipită a dispărut între frun- zele copacului. Copac din care se și deprinseseră câteva păsărele. Jos, la rădăcinile copacu- lui, doamna își freca, cu dispe- rare mâinile și suspina înăbușit. Se uita în stânga și-n dreapta, în
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dispăruse demult. Plângea sughițat și abia auzit, cu ochii în palme. Nu a avut cum să vadă că diavolul de pisică, că- pătând mai multă experiență, a avut curajul să coboare singură din copacul ispitei. Mirată și ea de atitudinea stăpânei, s-a oprit în fața ei și a mieunat prelung și încurajator: „Miiiaauuu!...” IARNĂ GREA În zona franceză în care se află orașul Brive la Gaillarde, ierni- le sunt un fel de floare la ureche. Dacă avem în vedere fie și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
obligatorii, omogenitatea spirituală a celor pe care îi guvernau. Cu toate aces-tea, prinții rămași sub girul catolicismului, depindeau prin acesta de Biserica de la Roma. Altfel spus, este vorba de o biserică pe care în prezent am califica-o drept transnațională, stăpînă pe dogmele și pe doctrina sa politică, asimilată în mod firesc circumstanțelor particulare ale fiecărui regat sau prince-pat catolic, susținută de imensa sa birocrație clerul a cărui omniprezență și calitate o situa mult deasupra administrațiilor profesionalizate, ce abia luau ființă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
codificarea proprietății socialiste. Muncitorul este citit, până la căpătul anului 1989, ca depozitarul bunului simț vizionar care îl deosebește de intelectual. Clasă conducătoare, muncitorimea este plasată pe o poziție privilegiată în lanțul evolutiv, aproape de țărănimea muncitoare prin originea socială, ea este stăpâna tainelor universului, o dată cu avansul cunoașterii. Logosul stalinist este cel ce fecundează întregul univers. Întreprinderea anului 1953 este confruntată cu riscurile, previzibile, ale stagnării. Inventatorul și stahanovistul sunt figurile emblematice ale acestui salt spre viitor. Întrecerea socialistă îi mobilizează pe toți
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
reprezentau până acum esența și sacralitatea vieții, de aici înainte sperma și sângele le întruchipează, în plus, femeia și sacralitatea feminină sunt ridicate la rangul de primă putere. Deoarece femeile au avut un rol principal în cultivarea plantelor, ele devin stăpânele câmpurilor cultivate, ceea ce le ridică poziția socială și creează instituții caracteristice, ca de pildă matrilocația, prin care soțul era obligat să locuiască în casa soției sale. Fertilitatea pământului este solidară cu fecunditatea feminină; prin urmare, femeile devin responsabile de belșugul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de sărbători de palat și scene de sacrificii, personalul feminin juca un rol considerabil 44. Zeițele sunt reprezentate acoperite cu văl sau parțial goale, strângându-și sânii sau ridicând brațele în semn de binecuvântare 45. Alte imagini le reprezintă ca "Stăpâne ale Animalelor" (potnia therori). Un sigiliu din Cnossos o arată pe Doamna Munților înclinându-și sceptrul către un adorator masculin care își acoperă ochii 46. Pe intagliouri se vede zeița precedată de un leu, ori înjunghiind o căprioară sau un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Doamna Munților înclinându-și sceptrul către un adorator masculin care își acoperă ochii 46. Pe intagliouri se vede zeița precedată de un leu, ori înjunghiind o căprioară sau un berbec, ori în picioare între două animale etc. După cum vom vedea, "Stăpâna Animalelor" supraviețuiește în mitologia și religia grecească (cf. §92). Cultul se celebra pe vârfurile munților, precum și în capelele palatelor sau în incinta caselor particulare. Peste tot, zeițele se găsesc în centrul activității religioase. La începutul minoicului mijlociu (~ 2100-1900) sunt atestate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faptul că ea era soția lui Zeus. La început, Hera era zeița Argeșului; de aici cultul ei s-a răspândit în toată Grecia. Willamowitz explică numele ei ca fiind o formă feminină a lui heros, și având sensul de despoina, "Stăpâna Noastră"25. E greu de decis dacă aheenii au adus cu ei zeița sau doar numele ei. Ei au fost probabil foarte impresionați de puterea și maiestatea Stăpânei din Argos, și au ridicat-o la rangul de soție a principalului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiind o formă feminină a lui heros, și având sensul de despoina, "Stăpâna Noastră"25. E greu de decis dacă aheenii au adus cu ei zeița sau doar numele ei. Ei au fost probabil foarte impresionați de puterea și maiestatea Stăpânei din Argos, și au ridicat-o la rangul de soție a principalului lor zeu26. Acesta este poate motivul pentru care Hera a devenit simbolul și patroana instituției căsătoriei. Infidelitățile nenumărate ale lui Zeus i-au stârnit gelozia și au provocat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost ceea ce va rămâne până la sfârșit: zeița, prin excelență, a căsătoriei. Numele de Artemis, atestat sub forma Artimis pe o inscripție din Lydia, indică originea sa orientală. Caracterul arhaic al zeiței este evident: ea este înainte de toate, și prin excelență, Stăpâna Animalelor (poânia theron, cum e calificată în Iliada, XXI, 470 sq.); adică iubitoare de vânătoare și protectoare a animalelor sălbatice totodată. Homer o numește și Agrotera, "A Sălbăticiunilor", iar Eschil (fr. 342) "Doamna Munților Sălbatici", îi place să vâneze mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dansat Artemis?" Altfel spus: unde nu se dansează pentru Artemis? 30 Sub aspectele ei multiple, și adesea contradictorii, se ghicește pluralitatea formelor divine arhaice, revalorizate și integrate într-o vastă structură de către geniul religios grec. Arhaica Doamnă a Munților și Stăpână a Sălbăticiunilor din preistoria mediteraneană a asimilat foarte devreme atributele și prestigiile Zeițelor Mame, dar fără a pierde prin aceasta trăsăturile ei cele mai arhaice și mai specifice: patroană atât a vânătorilor cât și a fiarelor sălbatice, și a tinerelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Afrodita Atena este cu siguranță cea mai importantă zeiță greacă după Hera. Numele său nu a putut fi explicat prin greacă. Cât privește originea sa, ipoteza lui Nilsson, admisă de majoritatea savanților, pare destul de convingătoare: Atena ar fi fost o Stăpână a Palatului, protectoare a palatelor întărite ale regilor micenieni; deși zeiță domestică, în legătură cu meseriile femeiești ori bărbătești, prezența sa în citadelă în timp de războaie și jafuri i-a conferit atributele și prestigiile unei zeițe războinice. Ea iese din capul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
8, 266-366) el îi este amant. Olympieniî și eroii în cultul ei, se disting anumite elemente asiatice (de exemplu, hierodulele) alături de elemente mediteraneene (porumbelul). Pe de altă parte, Imnul homeric către Afrodita (I, 69 sq.) o prezintă ca o veritabilă Stăpână a Animalelor: "în urma ei, mergeau, lingușindu-o, lupi suri, lei cu coamă sălbatică, urși și pantere iuți și lacome de pui de căprioară". Dar o trăsătură nouă, specifică Afroditei, se adaugă la aceasta: zeița "a pus dorința în piepturile lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Profetul nu se îndoiește că daeva vor fi nimiciți și că drepții vor triumfa asupra păcătoșilor. Dar când va avea loc această victorie a Binelui care va înnoi radical lumea? El îl roagă pe Ahură Măzdă: "învață-mă știința ta, Stăpâne: îl va învinge dreptul pe cel păcătos, înainte chiar de pedeapsa hotărâtă de tine, înțeleptule? Căci după cum se știe, în aceasta constă prefacerea existenței" (Y., 48: 2). Transfigurarea existenței este lucrul așteptat de Zarathustra -: "Dă-mi acest semn: transformarea totală
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prăzile, chiar cele de bronz și de fier, le stau pe umeri, nelegate, fără să cadă în noroi. În păr le pâlpâie flăcări, dar fără să le ardă. Oamenii furioși de jaful bacchantelor aleargă la arme. Atunci, să vezi minune, Stăpâne: lăncile le înțepau în zadar, căci sânge nu curgea, dar ele, azvârlind cu tirsul, îi răneau" (754-763). Inutil de subliniat deosebirea dintre aceste rituri nocturne, frenetice și sălbatice și sărbătorile dionysiace publice de care am vorbit mai sus (§ 123). Euripide
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]