2,736 matches
-
calul și privind cum taurul se repezea la capa agitată de Hernandez În răcnetele mulțimii. — Ai văzut-o pe asta? Îl Întrebă pe Manuel. — Minunat. — Acu’ chiar că l-am Înțepat. Uite-te cum arată. Când Hernandez Încheie o pasă strâmtă, taurul căzu În genunchi. Se ridică imediat, dar din capătul celălat al arenei, Manuel și Zurito puteau vedea strălucirea șuvoiului de sânge care tot curgea lin pe umărul lui negru. — Chiar că l-am atins, spuse Zurito. — E un taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De băut ce-aveți? — Bere argintie, bevo, bere de ghimbir. Da, dar vreau să zic, ceva de băut, ce-aveți? — Doar ce v-am spus. — E tare de tot orașul ăsta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară, trecând pe sub felinar. Cu pardesiurile alea strâmte și cu pălăriile tari păreau un cuplu de cabaret. Trecând prin ușa batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam, bucătarul. Nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Contingentul meu e prea În vârstă. — La un moment dat, eu eram sub limita de vârstă. Dar acum am fost lăsat la vatră. — Păi și ce mai căutați aici? — Expun uniforma americană. Nu consideri că-i ceva semnificativ? E puțin strâmtă la gât, dar curând o să vezi milioane nenumărate de tipi În uniforma asta, mișunând ca lăcustele. Cosașul, știi, ceea ce numim noi cosaș În America este de fapt o lăcustă. Adevăratul cosaș e mic, verde și plăpând, prin comparație. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făcut nici una la fel de bine după ea și să-i amintească picioarele durdulii și maronii, abdomenul plat, sânii mici și tari, brațele care-l strângeau tare, limba vioaie, ochii goi, gura care avea un gust bun, apoi ceea ce era deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se sfârși vreodată, sfârșit dintr-odată, pasărea mare care a zburat ca o bufniță-n amurg, atât că În pădure era zi, și acele de cucută care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ul jocurilor hotărăște a priori moartea campionului tău. N-ai văzut cum Vitellius a impus uciderea lui Salix? N-a ținut seama de dorința poporului. Așa fac tiranii. Proculus se opri lângă doi luptători cu capul acoperit de o bonetă strâmtă de piele, care se înfruntau în acrochirisma. — Vezi? întrebă maestrul arătând spre cei doi. E un fel de joc în care loviturile sunt simulate cu palmele deschise, dar în care trebuie să cunoști anumite scheme de evitare și de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gata. Se ridică și-și luă coiful. — Unde-i Skorpius? — Probabil că a fost condus jos... Împăratul adoră să-l vadă pe campionul său ivindu-se de sub pământ. În clipa aceea, o umbră se îndreptă precaut către ei dinspre coridorul strâmt ce ducea spre grajduri. — Listarius... Valerius lăsă coiful jos. — Nu-i voie să intri aici. Pleacă repede, băiete! zise Marcus. — E prietenul tău? întrebă Listarius arătând spre Marcus. — Da, spuse el. Listarius îl luă pe Valerius de mână. — Eu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
când soldații erau susținuți sau trași în spate de tovarășii lor (vezi Mutatio ordinis). Bedriacum: localitate care nu poate fi identificată cu certitudine (poate Calvatone), situată la sud-vest de Verona și la 25 km de Cremona, spre Ostiglia. Bracae: pantaloni strâmți din piele groasă de vițel; nu trebuie confundați cu bracae celte sau barbare, care erau mai lungi și mai largi. Aveau rolul de a-i apăra pe soldați de frig și, mai ales, de a-i feri de rănile cauzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
undeva la masă. Aș lua-o de la început, ca la praznic, să înțeleagă că a trecut de amiază, că nu mai pot aștepta pe la iazuri, nici islazurile în câmpia netedă, nu-mi sunt gazdă și reazem. Trebuia să pleci cu strâmtele tale poteci. În așteptare, nu mă mai doare, trupul și sufletul stau lipiți ca niște gemeni; așa va fi când te pregătești de ducă, ca o nălucă? Zăbovesc cu mâinile pe piept, deși încă nu am pus nici o cărămidă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! 12. Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Proorocii. 13. Intrați pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. 14. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află. 15. Păziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Proorocii. 13. Intrați pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. 14. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află. 15. Păziți-vă de proorocii mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt niște lupi răpitori. 16. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
rostul și ținta noastră, inclusiv a acelora care nu-și găsesc rostul pe lume, nu l-au fi căutat unde trebuie nu sună vulgar pentru că sună natural și, mai mult, nu este gratuită, e ca țărișoara noastră, caldă, suculentă, centrată, strîmtă, depinde de simțurile și orientarea filozofică a receptorului. Și asta În timp ce toate personajele sînt demne de Caragiale, ceva mai enervat, mai agresiv, astfel Încît se poate trage concluzia că-i vorba de unul dintre cele mai bune filme românești făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
infinitului au ajuns sexologi marcanți tocmai acum, cînd țara n-are tractoare. Mă duc să mănînc o felie de pîine, o Întîlnesc pe coridor pe Mașa, vreau s-o mîngîi pe ceafă, pe combinat, profitînd de Întuneric și spațiul prea strîmt pentru două persoane căsătorite de atîta vreme, mă Întreabă dac-am citit România liberă, apropo de pensionari. Iau ziarul și găsesc o exclamație: „Pensionarii sînt coloana vertebrală a familiei!” Iată și cum vede la modul practic autorul frazei balneare utilizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de muncă și activitate a Întregului popor, se presează Împreună cu alte cuvinte, două cîte două, pînă ce-și vor pierde și acestea din urmă aroma, frunzele și florile, În cadrul marilor transformări revoluționare, apoi se Îmbracă perechile rezultate În rochițe demodate, strîmte, de metal, sau, și mai bine, În saci, moment de o deosebită importanță, marcînd transpunerea În practică a mărețelor obiective, se impregnează cu o substanță ignifugă, pe pămîntul scump al patriei, ca să nu ia foc, obiectiv major, sub semnul hotărîrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
izbutește, deoarece finalul te pune pe gînduri, Donald se trezește În sicriu, e Întuneric, e cuprins de groază și aprinde bricheta, rîcÎie pereții de lemn, se zbate, scena pare filmată chiar În coșciug, simți teroarea din acel loc sinistru și strîmt pentru totdeauna, mai vezi flacăra brichetei, o dată, de două ori, apoi nimic, beznă completă, nu se mai aude decît zgomotul inutil al pietrei de brichetă, și gata, s-a terminat gazul, ecranul rămîne negru. (Adevărul este că Sutherland fiul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ciupind corzile unei harpe, fără să acorde cea mai mică importanță vizitatorilor, e o senzație bizară, cîntă fragmente din Rameau, Croft și din Încă cineva, mă opresc și-l ascult așezat pe o treaptă de piatră. Ajungem În Încăperea contesei, strîmtă și foarte Înaltă, ca un coș, cu un șemineu uriaș și două ferăstruici prin care nu se vede nimic, nici măcar contesa. Urmează apartamentul contelui, mult mai mare, unde-s expuse ordonat instrumente de tortură, cam aceleași ca la noi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ochi: Cînd o să ieșiți de aici, poate mă luați într-o seară la cinematograf...") îl ajută să se îmbrace, deși n-ar fi avut nevoie de ajutor. Ghicea, din privirile ei dezamăgite, că vestonul nu cădea prea bine "e prea strâmt în umeri", spuse, și cravata, albastră cu mici triunghiuri cenușii, nu se asorta cu cămașa în dungi. Curând intră internul de serviciu. Începu să-l examineze, încruntat, cu atenție. - Se vede de la distanță că nu sunt hainele dumitale. Ai putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea distinge crăpătura scorburii. Cățărîndu-se cu greutate, o văzu și-i strigă numele, făcîndu-i semn cu mâna. Fata îl privea speriată și fericită în același timp, apoi încercă să se ridice în picioare. Nu era rănită, dar locul era prea strâmt și nu se putea ridica decât îndoindu-și spatele. - Va veni curând poliția, îi spusese în franțuzește. Apoi, pentru că fata îl privea ca și cum nu l-ar fi înțeles, repetă propoziția în germană și italiană. Veronica își trecu de mai multe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
crengile rupte, bufniturile copacilor dărÎmați, bolboroseala din burțile elefanților și sunetul sec pe care-l făcea bălegarul cînd se izbea de pămÎnt. În cele din urmă, reușiră să regăsească urma bătrînului mascul și, cînd o coti pe o cărare mai strîmtă, Juma Îl privi petatăl lui David și, rînji arătÎndu-și plombele, iar taică-său dădu din cap. PĂreau că Împărtășesc un secret pervers, exact cum arătau În noaptea cînd dăduse de ei În tabărĂ. Și nu peste mult timp descoperiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întrebat-o, și ea mi-a zis: „Draga mea, toți credeau că știi ce faci. Toți. Toți știu că ție nu-ți prea pasă de chestia aia, așa că aveam tot dreptul să cred că știi ce se-ntîmplă pe insula asta strîmtă, micuță“. Stătea dreaptă, Încordată, lîngă el și vorbea cu o voce monotonă. Nu gesticula și fața Îi era lipsită de expresie. Nu făcea altceva decît să folosească cuvintele exacte sau pe cît de exact și le amintea. Lui Roger i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Pâcu... Uite aici, Dumitre, ți l-am adus de mână. Ii cât un taur și îi dornic de treabă cum nu-ți închipui - i l-a prezentat Pâcu pe Cocoșitu. Iordache Cocoșitu era un mal de om, cu hainele prea strâmte pentru el. Sau, cum spunea Pâcu: „Răposatul a fost prea mic”. Nu-l avea pe vino-ncoace de fel. O față cam roșcovană, pe care ședeau înfipți doi ochi fără culoare, ce te priveau arar în față. „Ce-o fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
categorie de oameni. Soția lui purta, când ieșea prin sat, o fustiță cadrilată din pânză de casă, o cămașă de in brodată cu cruciulițe albe și negre. Își înfigea un pieptene din metal în păr și era încălțată în ghete strâmte, din piele de capră. Poate și situația acelei familii scăpătate, care-i dovedise că nimic nu era veșnic, nici bogăția, nici tinerețea, nici frumusețea, îl hotărâse să învețe, singura modalitate de a-și asigura un trai mai bun. Prin clasa
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
răniților, imaginile de coșmar ale oamenilor cu capul sfărâmat, zvâcnetele spasmodice ale trupurilor sfârtecate, și mult, foarte mult sânge, toate acestea erau războiul! După modelul nemților, dacă la început săpau șanțuri pentru a se adăposti, acum săpau gropi adânci și strâmte, în care stând în picioare, se simțeau mai bine apărați. Într-o misiune de luptă, Ioan fu repartizat la compania locotenentului Toloacă. El primise ordin să cerceteze starea unui pod aflat într-o vale din țara nimănui. Pentru asta își
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ei au făcut exces de zel, și ei au profitat, și ei s-au răzbunat. Ba bine că nu! Am citit că temnicerii români turnau, din inițiativă proprie, apă pe cimentul celulelor. Așa-zisa neagra era mai udă și mai strîmtă decît sicriul. Mai este un argument: evreul Steinhardt a făcut aceeași închisoare ca și românul din Boteni-Muscel, Petre Țuțea, cu aceeași demnitate. Țuțea a refuzat să vorbească despre chinurile celor 13 ani de tortură. N-a vrut s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]