4,708 matches
-
greutate între 80 și 5 milioane, ea ar trebui să ia cântarul. De brațul scurt sau prezent al cântarului ar atârna în greu Rusia, de brațul cel lung al unei istorii de 500 de ani atârnă România cu drepturile sale străvechi și nouă."121 Iată soluția de necombătut, în modernitate, a lui Eminescu. Această profunzime a gândirii lui în privința teoriei dreptului a fost remarcat întâia oară de către Ioan Slavici, în Amintiri: "Eminescu era tare în argumentațiune și rămânea învingător chiar și-
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
supuse rușilor, pentru că lipsește rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland și în cele trei provinții baltice, în mânele și capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe când populațiile străvechi a acelor provinții, leții, livii, crevinii și cum [î]i mai cheamă, nu vor fi aflând cu mult mai sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la a[nul] 1200." Poetul, așadar, nu mai cade în capcana mult învățatului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
arenă, polemizând, la 16 februarie 1967, în Sovetskaia Moldavia: "Este necesar să spunem că tăcerea și pasivitatea noastră sunt folosite de către falsificatorii burghezi ai istoriei care, în publicațiile lor, în mod conștient (...) suprimă faptele și evenimentele care au caracterizat aspirațiile străvechi ale poporului moldovean pentru unirea cu Rusia și pentru reunirea cu statul rus." "Aspirații" vechi, desigur, de la 1812! Radio Moscova, secția română, cataloga administrația românească drept "criminală", invocând, cu indignare, evenimentele de la Tatar Bunar, din 1924, când "zeci de alte
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în Germania (2012) de către directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg, Alexander Rodewald, în colaborare cu Georgeta Cardos, biolog în genetică. Concluzie: populația majoritară a României actuale nu este de descendență romanică, ci continuatoare a populației străvechi, de aproximativ 5000 de ani. Faptul nu contrazice etnogeneza daco-romană, fiindcă aceasta se reflectă îndeobște la nivel lingvistic, elementul biologic autohton rămânând dominant, după cum arată și realitățile istorice, dat fiind că romanii n-au cucerit decât o porțiune din vechea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
juvenil, sunt eșantioane tipice. De la o fenomenologie a sentimentelor, de la spațializarea acestora, o dată cu Dreptul la timp (1965) peregrinarea în temporal bântuie conștiința. "Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating" citim în Enghidu, personaj-simbol, dar și personaj-mască, preluat din străvechiul poem sumeriano-babilonian Ghilgameș. Timpul subiectiv, timpul fugace horațian din Quadriga (text dedicat: "Lui Mihai Eminescu") e obiect de percepție plastică. A trage câte o linie demarcativă între etapele lirice stănesciene, iată o operație delicată, câtă vreme senzorialul (determinând o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cântarea Cântărilor, capodopera biblică, transpunând-o din ebraică, direct. Fișa lui bibliografică include versiuni în română din Odele lui Pindar, dar și din Rilke: Scrisori către un tânăr poet și Însemnările lui Malte Laurids Brigge. I "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci / în stranele bisericilor ardelene..." E confesiunea cuiva definitiv marcat de memoria abisală a comunității. Coexistă în descendentul acelora un ins al timpului său, impacient, febril, excedat de proiecte; frecventat de singurătate, dar găsind suport în revelația christică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Infernul discutabil și Vămile pustiei recomandă distinct un creator cu disponibilități remarcabile. Poemele cuibului familial, risipite în toate volumele imnografului, fac impresie. Întregul Ioan Alexandru se decantează într-un autoportret ca următorul un fel de altorelief memorabil: Albina-i mai străveche pe pământ Și mai destoinică și milenară Eu am venit stângaciul mai târziu Și-n loc de aripi m-am lipit de țară Și stau aici de munți împrejmuit Abia întors cu fața către stele Și de-am ajuns cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de subțire..." (După felul în care alunecă luna). Exprimatul și nelămuritul, într-o textură de mare finețe ca aceasta, transgresează în melos. Textul respectiv se înscrie, vădit, printre cele mai elocvente chemări de iubire din poezia noastră. Dubletul somn-moarte, motiv străvechi reluat de Blaga, comportă reactivări periodice. Eminescu îl abordase în Cugetările sărmanului Dionis: "Vino somn ori vino moarte. Pentru mine e tot una". Anticameră a morții, la Ana Blandiana Somnul din somn (1977), apanaj al nocturnului, e plutire spre neant
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
versuri, pagini memorialistice ori de ficțiune (pe fundaluri felurite), monologuri și aforisme veritabile eșantioane de scriitură artistă constituie materia unei cărți de vădit rafinament: Zidirea (1978, reeditare întregită 2004). Eseistul cu imaginație glosează vioi despre "construcția" prin limbaj; termenul "zidire", străvechi, îi pare mai elocvent: "O adevărată construcție impune un fel de ritual, o succesiune exactă a faptelor, ca în toate activitățile umane fundamentale și cu o istorie ancestrală". Totuși, "o operă literară nu poate fi asemuită cu o zidire, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nouăsprezecelea), erotica în viziune feminină a cunoscut reașezări periodice; șoapta, sentimentalismul, linia retractilă acestea au lăsat loc problematizării, discursului ontologic, adâncirii în Eul solitar, asediat de reverii și mâhniri. Cele 13 poeme duble ale Carolinei Ilica, unele antologice, aliaj de străvechi cânt exorcizor și de modernitate esențială, respirând spiritualitate și farmec, țin de cerul unei arte impecabile. LIVIU IOAN STOICIU EUL CA UNDUIRE PERPETUĂ Semnalat întâi de Ștefan Augustin Doinaș în Familia (unde în 1974 i se publicau cinci poeme), premiat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
repetă plin de înțelepciune Majestatea Sa Keops al XXIX-lea, regele din Rolanda (Rülland), disperat că se află descoperit, întrucât tocmai acum glorioasele sale armate se găsesc departe în sud, unde au fost trimise să anexeze Republica Zo'kuku. Documente străvechi dovedesc fără putință de tăgadă că Republica Zo'kuku aparține de drept Rolandei. (15 mai 2049) "Când vorbesc documentele, armele trebuie să-și facă datoria, transformând înscrisurile în situații reale de viață!" a afirmat în declarația de război Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
confirmat de către laboratoarele specializate a patru mari universități." Singurul neajuns al epocalei descoperiri era că arealul cercetat se afla exact lângă granița dintre cele două republici surori, Vandana de Nord și Vandana de Sud. Iar ultimele săpături au indicat că străvechea localitate, fără să țină seama de actualele reglementări, se întindea și sub gardul electrificat. Știrea, care a făcut repede înconjurul lumii în fond, pietatea ne obligă să-i cinstim pe cei mai vechi străbuni ai noștri, ai tuturor -, a iscat
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
i-au dus osemintele în Republica Soră Vandana de Nord, unde n-a fost nici o problemă să i se graveze pe piatra funerară numele întreg. De mirare, dar și aceasta așa a fost! 39. Interpretarea juridică a lui Ő Cu străvechiul Imn de stat al Republicii Vandana de Sud: "Őrü Őrü Bumba Őrü" (se pronunță "Árü Árü Bumba Árü") a reizbucnit inevitabil veșnicul conflict mocnit între cele două republici surori. Asta mai ales fiindcă frumosul gard cu sârmă electrificată, întins pe
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
același diavol făcând ca trecerea cea mai apropiată să fie la 31 km, fapt ce și el constituie o problemă. (Nu numai pentru cheltuielile de deplasare/transport, ci chiar și cele pentru obținerea repetată a vizelor.) Singura soluție pentru supraviețuirea străvechii licori atât de îndrăgite în lumea întreagă a fost un act de bunăvoință din partea Marilor Puteri care, după îndelungate tratative cu toate părțile implicate, au instituit Teritoriul Autonom Klump. Problema cea mai spinoasă a fost că ambele republici surori, Vandana
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cenușie și în încântătoarele basme ce-i însoțesc fără încetare. Astfel, ei încearcă să-și explice fiecare eveniment trăit nemijlocit prin întâmplările similare din vechile lor eresuri. În Biblioteca Națională se găsesc mai multe culegeri de legende, unele în caligrafii străvechi, altele în graiuri pe cale de dispariție. Însă marea majoritate a vandanilor n-are nevoie de acele scrieri, consultate doar de specialiști. Marea majoritate a vandanilor cunosc nenumărate variante transmise prin gura părinților lor. Cum e firesc, acele variante, deși narează
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Fl. Stanson s-a născut în anul 1681, însă depinde în ce limbă veți accesa motorul de căutare pentru a lămuri fără putință de tăgadă originea eroului: în vandană, Stan s-a născut într-un sat de munte dintr-o străveche familie vandană, fiind fiul lui Stan Gr. Stanson, însuși primarul localității și al Luciliei Maria Cristina Ramona Stanson, născută Toiagă, eminenta învățătoare a comunei. În limba vǘndǘnă, ni se spune că Stan Fl. Stanson s-a născut într-un sat
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
lui Stan Gr. Stanson, însuși primarul localității și al Luciliei Maria Cristina Ramona Stanson, născută Toiagă, eminenta învățătoare a comunei. În limba vǘndǘnă, ni se spune că Stan Fl. Stanson s-a născut într-un sat de munte dintr-o străveche familie vǘndǘnă, fiind fiul unei văduve ce și-a crescut cu multă trudă cei nouă copii. (Unele variante din cărțile de lecturi patriotice pretind chiar că alături de Stan Fl., ceilalți viteji au fost frații săi. Totuși, ultimul Ministru al Cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
a raționalității. Acum, acesta pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații orientale. Numai că acestea nu mai sunt ce au fost în materie de spiritualitate, valorile și "valorile" occidentale reușind să se insinueze în străvechile matrici hinduse sau daoiste și să le modifice spiritualitatea. Cu excepțiile de rigoare, implantul occidental a prins în aceste civilizații-continent, pervertindu-le, în sensul cultivării unui mercantilism lacom și foarte pecuniar, de unde și sensul globalizării. "Domnia cantității", despre care vorbea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
filieră egipteană, hermetică, poate și cea sumeriană și cea amerindiană (deși s-au găsit interesante legături între Sumer, India și America precolumbiană), iudaică, apoi greacă, latină, creștină, templieră, rozacruciană, masonică, pînă în actualitate. Al doilea are ca principală sursă civilizațională străveche scufundata Lemurie, sau continentul Mu, ai cărui supraviețuitori au pus bazele civilizației dravidiene, mai magico-spirituală și mai deschisă, asimilantă prin smerenie și puterea ideilor, înlocuită apoi în India de cea a arienilor indo-europeni, pînă astăzi. Nu-mi dau seama dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
o sursă originală zoroastriană, ori poate o "cale de mijloc", date fiind legăturile lor și cu grecii și cu indienii, ca și Islamul de mai tîrziu, dar în mod cert aici, în Orient, mai avem cel puțin o altă sursă străveche și originală de civilizație, e vorba desigur de cea chineză. Orientalii sunt străpunși mai adînc de ceea ce Baudelaire numea "vîrful ascuțit al infinitului", al înălțimii de dincolo de înălțime și adîncimii de dincolo de adîncime. Filosofia lor e mai curînd religie ("ce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
evidentă de încredere între Nord și Sud, care sfîșie moneda unică. Ne place sau nu, valorile religioase și culturale sunt foarte puternice, oricîte normative tehnice și juridice ar emana Bruxelles-ul. Fantasmele Schismei, Reformei și Contrareformei încă ne bîntuie. Adevăruri străvechi, adînc îngropate în memorie, ies la suprafață, avînd potențialul să distrugă laboriosul compromis realizat între națiunile continentului, care i-a garantat o lungă perioadă de pace, introducînd incertitudine și izolaționism. S-ar spus că dacă Martin Luther ar fi participat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
are problemele ei, iar China nu se impune ușor, mai ales dacă Japonia se va reînarma, cum anunță premierul Shinzo Abe. China nu va putea inspira lumea cum au făcut-o americanii cu valorile lor. Sunt harnici, reprezintă o civilizație străveche, dar puțini își doresc să devină chinezi. Nu poate fi vorba de un Chinese Dream (deși președintele Xi a folosit termenul), de un mod de viață dorit, invidiat, deci de o putere simbolică suficientă, oricît de mare ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
forță la fel de puternică în Biserica care l-a creat ca și în islam, deși, evident, într-un mod diferit"21. În iudaism, astăzi, trebuie să constatăm că puterea lui de atracție este integral neutralizată. Suferința îmblânzită În iudaismul tradițional, catastrofele străvechi sunt comemorate la date precise ale calendarului liturgic, marcate de rituri fixe de doliu și penitență 22. Catastrofa, unică în sine, nu apare ex nihilo. Ea se inserează într-o ordine stabilită care, fără s-o explice totuși întotdeauna, îi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a fost ființa evreiască în timp. Însă această istorie trebuia scrisă altfel, după metode care se doreau științifice, deci critice. Și dacă nu se puteau mulțumi cu mitologia biblică, ce conținut să dea istoriei pe care aveau s-o scrie? Străvechea memorie a istoriei de suferință exista, se puteau inspira din plin din ea. Nu doar că se editează și reeditează cronicile medievale deja existente, dar se acordă cel mai mare interes și literaturii liturgice legate de persecuțiile asupra evreilor și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
repetă plin de înțelepciune Majestatea Sa Keops al XXIX-lea, regele din Rolanda (Rülland), disperat că se află descoperit, întrucât tocmai acum glorioasele sale armate se găsesc departe în sud, unde au fost trimise să anexeze Republica Zo'kuku. Documente străvechi dovedesc fără putință de tăgadă că Republica Zo'kuku aparține de drept Rolandei. (15 mai 2049) "Când vorbesc documentele, armele trebuie să-și facă datoria, transformând înscrisurile în situații reale de viață!" a afirmat în declarația de război Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]