3,534 matches
-
a produs, pe la mijlocul anilor ’60, re-Îmbolnăvirea mea de mine Însumi. Revenirea adică În refugiul tainei care hrănise himerele copilăriei și adolescenței și infantiliza, iată, iarăși, și noua mea vârstă. Acaparantul studiu politehnic, dar și inhibițiile Însingurării mă ținuseră, În anii studenției bucureștene, izolat În lecturi și dibuiri lirice secrete. Spre deosebire de mine, Rubin conviețuise de timpuriu, chiar și În familie, cu Întruchipările imediate și fascinante ale lumii scrisului. Reluatul exercițiu oniric cu hireoglifele mă conecta, de data asta prin noul prieten, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a mea, dar curând aveam să constat că franceza „minimalistă” pe care o mai posedam, după anii de Încetățenire anglo-saxonă, ajunge pentru comunicarea de rutină. Și nu numai, s-ar zice... Programasem, la cererea musafirului, traducători pentru toate Întâlnirile cu studenții: În clasa despre Pessõa traducerea urma să se facă din portugheză, de către o audientă din afara colegiului, o doamnă de origine cehă (doctorandă la Columbia University În opera lui Kundera), care trăise mulți ani În Brazilia, iar În clasa despre Tabucchi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în cameră. A întrebat apoi pe toți pe care îi văzuse pentru întâia dată, de când au intrat în Legiune, de unde sunt și cu ce se ocupă. Mai toți eram studenți. La urmă a vorbit el, amintindu-ne lupta dusă cu studenții. Fiecare generație studențească s-a purtat bine până a fost în Universitate. După ce a părăsit băncile școlii, i-a prins vâltoarea lumii cu preocupările ei. Pe cei mai mulți a început să-i momească viața tihnită făcându-i să uite de toate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pentru a fortifica pe tinerii din noua organizație în spiritul nou. în vara aceea s-a făcut acest marș descris de Căpitan în cartea lui. Eu n-am participat la el. Căminul unde locuiam în București a acordat ajutoare pentru studenții, care voiau să audieze cursurile de vară de la Vălenii de Munte. Împins de curiozitate m-am dus acolo. Alți camarazi, cu mai puține curiozități intelectuale au mers cu Căpitanul în Bucovina, s au întors alți oameni și nu vor uita
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
creduli, am vorbit puțin și am plecat. Din notele din viața legionară se văd preocupările pe care le avea în timpul școlarității și a vacanțelor, Nicolae Petrașcu, toate înscriindu-se pe linia activității legionare sub diverse forme. Cu trecerea anilor de studenție, convingerile sale legionare se structurează în mod definitiv, iar capacitatea sa de jertfă în slujba neamului și a Legiunii ajunge la un nivel, care nu a fost depășit decât în perioada închisorilor comuniste. în 23 Iunie 1932 obține Diploma de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de care va rămâne legat, cu devotată prietenie și ascultare toată viața lui. Student apoi, între 1928-1932, al facultății de Litere și Filozofie din București, tot împreună cu Horia Sima - acesta a devenit pentru el, mai târziu, simplu și concis: Comandantul - studenția lor s-a detașat radical de prelungirea în acest secol a mentalității studențești heidelbergiene sau a celei de pe malurile Senei, dar nici nu și-au creat sau însușit mentalitatea studentului proletar, revoltat împotriva lumii și chiar a propriei existențe. Studenții
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
analizat-o atent la lumina becului, ca să nu aibă cioburi. Am turnat într-un pahar și m-am întors în pat, fericit. Mi-am văzut mai departe de carte. O mai citisem cu vreo cincisprezece ani în urmă, în vremea studenției. Acum, așa bandajat cum eram și cu paharul de whisky la capul patului, aveam cu totul alte sentimente față de Rudin. Îl priveam cu alți ochi. Nu reușeam niciodată să mă identific cu vreun personaj de-al lui Dostoievski, dar personajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lucrează în familie!. pare că DSS a cam luat sub protecție echipa de agitatori! Analizați cu atenție declarațiile domnului Spiridon și decelați proporțiile!) Pag. 118 - 119 - “... manifeste scrise de mână au fost afișate la Facultatea de Istorie a Universității chemând studenții la un MITING DE PROTEST LA ORELE 14 în ziua de 14 decembrie în PIAȚA UNIRII , împotriva politicii nebunului și a nebunei sale. La aceeași pagină -Toată Piața a fost ocupată ,lumea a venit . Ei,(tribunii) răspândeau și manifeste făcute
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
FLORESCU, Nicolae (12.X.1942, București), critic și istoric literar. Este fiul Virginiei (n. Găvănescu) și al lui Nicolae Florescu, profesor. Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1966), debutează publicistic încă din vremea studenției, la „Iașul literar” (1962). Funcționează ca redactor la Radiodifuziunea Română (1966-1970), secretar de redacție și redactor-șef adjunct la revista „Manuscriptum” (1971-1980), apoi ca redactor-șef la „Revista de istorie și teorie literară” (1983-1991), iar din 1990 la „Jurnalul literar
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
1950, Satu Nou, Republica Serbia și Muntenegru - 3.II.2005, București), poet și traducător. Este fiul Vioricăi (n. Balnojan) și al lui Ioța Flora, țărani. Face liceul la Vârșeț, urmând, din 1969, Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București. În studenție, frecventează cenaclul literar Junimea și editează revista-manuscris „Noii” (1971-1973), împreună cu Gheorghe Crăciun, Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, Gheorghe Ene, Ioan Lăcustă și Constantin Stan. Funcționează ca profesor la Liceul Economic din Alibunar (1974-1976), ca redactor la ziarul „Libertatea” și la revista
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
20. X. 1926, Iași), poet prozator și publicist. Este fiul Eugeniei (n. Botez) și al lui Johannes Iacobitz. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, absolvind-o în 1955. Își începe activitatea publicistică încă din studenție, ca redactor responsabil la almanahul „Iașul nou” (1952), fiind apoi redactor și șef de secție la „Cronica”, organizator de spectacole și secretar literar la Teatrul de Păpuși din Iași, iar mai târziu, director al Editurii Cariatide din același oraș. Colaborează
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
treia versiune a unui roman autobiografic apărut mai întâi în 1932 (Bătea un vânt de nebunie), apoi în 1946 (Trebue să înving). Este reconstituită perioada de formare a eroului, cea mai dură și mai plină de evenimente, cuprinzând anii de studenție și de participare la campaniile din 1913 și din 1916-1917. Pirpiriu, sărac, suferind accidente și îmbolnăviri grave, tânărul reușește să supraviețuiască grație unei tenacități demne de principiul central al existenței sale - a trăi pentru a face bine celorlalți. Animat de
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
în comuna natală, face liceul la Roșiori de Vede. Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București (1959), lucrând apoi ca profesor la Săceni (1959-1964) și la Roșiori de Vede (din 1964). Debutează în revista „Luceafărul” încă din timpul studenției (1958), bucurându-se de aprecierea poetului Miron Radu Paraschivescu. Cea dintâi carte, Mai jos cu o noapte, care include versuri, îi apare în 1993. Colaborează cu versuri, proză și articole de critică la revistele „Tânărul scriitor”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
dintr-o excursie care-i dusese pe amândoi - în chiar momentul deschiderii granițelor spre Occident provocată la Viena. Schiță de portret pentru un cap de familie este o radiografie amănunțită a poveștii unui cuplu - Alin și Felicia -, urmărit din epoca studenției până la dizolvarea lui într-un cadru familial sufocat de incomunicare. Autorul nu face din personajele sale existențe exemplare - în numele noii autenticități, polemizând cu senzaționalul cultivat de literatura epocilor trecute -, aceștia rămânând oameni obișnuiți, striviți de mediul în care trăiesc. Dotat
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
de doctor în filologie, cu teza Opera literară a lui Lucian Blaga, publicată în 1976. Între 1963 și 1965 a fost lector la Universitatea „Humboldt” din Berlin, iar între 1975 și 1978, la Universitatea din Graz (Austria). Debutează încă din studenție la „Gazeta literară” (1960), cu un articol despre teatrul lui Horia Lovinescu. Colaborează la „Contemporanul”, „Teatrul”, „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Manuscriptum”, „Viața românească”, „Analele Universității București” ș.a. În 1969 publică primul volum, studiul Anton Pann. După
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
al Academiei de Drept din Sibiu. După absolvire, lucrează un timp în cancelaria de avocat a fratelui său, iar din 1872 practică el însuși avocatura mai întâi în Făgăraș, apoi, până în 1877, în Brașov. Încă din al doilea an de studenție începuse să colaboreze cu versuri la „Familia”, tot acolo publicând o nuvelă istorică, cu subiect exotic și senzațional (Simonida). Renunță însă repede la beletristică în favoarea cercetărilor etnografice, istorice și filologice, valorificate în articole apărute în „Familia”, „Telegraful român”, „Federațiunea” și
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
1919-1939), ocupă o vreme și funcțiile de rector girant al Universității din Cluj și decan al Facultății. A fost membru corespondent al Academiei Române, președinte al secției literare a Astrei și al Societății Române de Lingvistică (1939). A debutat în vremea studenției cu studii asupra literaturii clasice în periodice maghiare, apoi a continuat să colaboreze în țară la reviste ca „Transilvania”, „Luceafărul”, „Pagini literare” din Arad, „Orientul român” din Cluj. În cadrul Muzeului Limbii Române, participă la redactarea Dicționarului limbii române. Se impune
DRAGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286847_a_288176]
-
1942, Cristian, j. Brașov), istoric literar. Este fiica Mariei Preotu (n. Pană) și a lui Teodor Preotu, tehnician constructor. Urmează școala primară la Moreni, în județul Dâmbovița, iar liceul, pe care îl termină în 1959, la Târgu Ocna. Anii de studenție îi parcurge la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, luându-și diploma în 1964. Cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor (azi, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) al Filialei Iași a Academiei Române, se
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
lume amenințată de proliferarea apatiei. Ciclul de romane cu ecouri autobiografice alcătuit din Războiul amintirilor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Hărțuiala (1984) și Oglinda salvată (1986) evocă, într-o formulă narativă ce polemizează cu clișeele prozei despre perioada proletcultistă, adolescența și studenția în anii ’50 ale unui tânăr oscilând între nevoia angajării și tentația evaziunii erotice. La D. experiența personală marchează și romanele scrise după plecarea lui din țară. Alvis și destinul (1993) propune reconstituirea, poate insuficient exploatată epic, a existenței unui
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
solicită plecarea pe front, unde va cădea eroic la numai 31 de ani. Atras de timpuriu de literatură, G. debutează în 1904 cu proză la „Junimea literară” din Cernăuți, semnând cu pseudonimul Nicu Nalbă. Își continuă activitatea publicistică în perioada studenției, lucrând ca redactor la revistele cernăuțene „Deșteptarea” și „Viața nouă”, precum și la „Românul” din Arad. Mai colaborează în paralel și la alte periodice („Tribuna”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Glasul Bucovinei”, „Neamul românesc”) cu articole, versuri și proză. Sfârșitul prematur l-
GRAMADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
ca referendar la Casa Școalelor și i se acordă, în 1926, titlul de membru de onoare al Sindicatului Presei Românești din Ardeal și Banat. Neputând să opteze pentru o carieră didactică din motive de sănătate, G. se îndreaptă încă din studenție spre îndeletnicirea de jurnalist. Poate că și contactul intens al adolescentului cu periodicele românești ale vremii, care nu lipseau din casa părintească, l-a convins să-și dedice mai bine de patru decenii din viață colaborării la diferite publicații, dar
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
Cluj), poet, critic literar și traducător. Este fiul Rozaliei (n. Trif) și al lui Aurel Filipaș, țărani. Absolvent al Liceului Energetic din Cluj, a urmat, în același oraș, studii universitare la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, încheiate în 1976. În timpul studenției, este redactor la revista „Echinox” (1974-1976). După licență lucrează ca profesor în Chiuiești, județul Cluj (1976-1977), ca librar și funcționar la Centrul de Librării din Cluj-Napoca (până în 1987), apoi ca redactor la revista „Tribuna”. Debutează cu o poezie în revista
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
acestuia, Doina Cristea (rude cu părinții lui). C.-E. și-a făcut studiile la București, absolvind Liceul „Alexandru Ioan Cuza” (1992) și Facultatea de Litere, specialitatea română-engleză (1996); frecventează apoi un an de studii aprofundate. A lucrat, încă din anii studenției, în calitate de corector la „Contemporanul-Ideea europeană” (1994-1996), ulterior ca redactor la „Caiete critice”, ca asistent de cercetare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” (1997-2002), asistent la Catedra de literatură română a Facultății de Litere din București (din 2000
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
angajează ca muncitor necalificat la Centrul de librării din Cluj, apoi ca vânzător și librar. Din 1988 este angajat lector la Editura Dacia unde după 1989 devine redactor-șef. A debutat cu poezie în ziarul „Crișana” din Oradea (1967). În timpul studenției colaborează la „Echinox”, fiind aici și redactor și semnând cu pseudonimul sub care se va face cunoscut ulterior. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Vatra”, „Euphorion”, „Calende”, „Apostrof”, „Poesis”, „Unu” (Oradea), unde susține rubrica de eseuri „Acolade subiective”. În 1974
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
corpul uman, dezvoltarea cea mai rapidă o are celula canceroasă. Este cumva sistemul comercial atât de special, Încât să facă excepție de la principiile logice valabile pentru toate celelalte sisteme? Paul Hawken este de părere că: „Ar fi ideal ca toți studenții În economie și comerț să studieze și biologia, știința vieții, și, prin urmare, a evoluției. La baza Întemeierii unei afaceri trebuie să se afle schimbarea adevărată și de durată, cea care va transforma «potențialul» În «real». Suntem doar la Început
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]