3,238 matches
-
ideii că știința putea vindeca toate relele societății (71-72). Această poziție este în ultimă instanță ideologică. O consecință a dezvoltării stilului supraobiectiv este că până la 1912 și la scufundarea Titanicului obiectificarea ajunsese la o extremă apatetică, atât de înstrăinată fusese subiectivitatea cititorului de percepția lumii înconjurătoare: "Confirmarea că Titanicul, cel mai mare vapor cu abur din lume, s-a scufundat după ce a lovit un iceberg și a ajuns pe fundul Atlanticului luând cu el mai mult de 1400 de suflete dintre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
natura lor senzațională, aceste relatări sunt de tip story deoarece nu încep cu un rezumat al rezultatului proceselor. Relatările încep cu începutul poveștii, în acest caz beția, iar cititorul trebuie să ghicească finalul. În felul lor modest, aceste schițe implică subiectivitatea cititorului cu ceea ce acesta nu știe. În cazul presei ieftine, aceste reportaje pot fi catalogate a fi lipsite de pretenții intelectuale dar indică longevitatea relatărilor "colorate" (subiective). Concluzia vizavi de aceste exemple din Sun poate deveni previzibilă deoarece toți acuzații
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este abstract din punct de vedere statistic și, în celălalt, comportamentul de parcă ar avea un pariu de onorat dar nu ar avea nici un interes personal față de subiect. Prin această metodă a ironiei Thoreau și Crane își confruntă cititorii cu problema subiectivităților care evită implicarea lor cu Celălalt. Astfel de caracterizări pun în opoziție o alegorie despre ceea ce reprezintă jurnalismul narativ literar: încercarea de a implica subiectivități. Având acest lucru în vedere, putem explica parțial de ce serializarea manuscrisului în Putnam's a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
față de subiect. Prin această metodă a ironiei Thoreau și Crane își confruntă cititorii cu problema subiectivităților care evită implicarea lor cu Celălalt. Astfel de caracterizări pun în opoziție o alegorie despre ceea ce reprezintă jurnalismul narativ literar: încercarea de a implica subiectivități. Având acest lucru în vedere, putem explica parțial de ce serializarea manuscrisului în Putnam's a încetat brusc după capitolul 4. Editorul (și prietenul) lui Thoreau, George William Curtis s-a temut că publicarea capitolelor următoare îi va jigni pe locuitorii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a absolvit Facultatea de Drept a Universității Harvard a publicat în American Jurist articolul "Cruzimea față de marinari". Doi ani mai târziu a publicat Prietenul Marinarului, o lucrare care îi instruia pe marinari în legătură cu drepturile lor. Acestea au fost consecințele implicării subiectivității sale cu sânge albastru cu marinari. În anii 1890, jurnalistul din Statele Unite se găsea prins în conflictul dintre cele două modele jurnalistice, sau dintre o cerință stilistică de a prezenta știrile pe cât de concis și neutru posibil și o cerință
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cât mai colorată și detaliată. Aici este vorba de o tradiție perenă. Dar problema ultimei cerințe - o misiune care necesită o relatare "completă" - este că de aici pornește întrebarea epistemologică. Cum poate fi o relatare detaliată complet? Odată ce această întrebare, subiectivitatea autorului, iese în prim-plan. Având în vedere indeterminarea infinită a lumii înconjurătoare, orice selecție a unor detalii este de fapt o selecție care poate fi doar consecința cunoașterii individuale, lucru care s-a putut observa și în versiunile timpurii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
observat câțiva critici, știrile obiective își lasă cititorii neputincioși, în mod paradoxal, deoarece exclude participarea într-un astfel de discurs. Jurnalismul literar narativ oferă cititorului o șansă de a se implica deoarece scopul său este de a micșora distanța dintre subiectivitate și obiect, nu de a o mări. Prin astfel de metode, jurnaliștii modelului narativ literar s-au mutat adesea de la o problemă epistemologică la una socială și s-au trezit politizați odată ce au atacat denaturalizarea efectuată de ideologiile politice, sociale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și cel de investigație Alan Trachtenberg stabilește, examinând schițele urbane ale lui Crane, care au devenit între operele jurnalismului literar narativ aproape un model, o opoziție între aceste schițe, pe care el le definește ca rezultând dintr-un "schimb de subiectivități", și scrierea lui Jacob Riis How the Other Half Lives - Cum trăiește cealaltă jumătate - pe care Trachtenberg o plasează în cadrul jurnalismului de senzație, pentru că "cititorului nu-i este permis să pătrundă în lumea interioară a mahalalelor - în propriul ei punct
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cazul lui Crane și Riis. Un cercetător a sugerat că lucrarea People of the Abys - Oamenii din abis - a lui Jack London poate fi calificată ca jurnalism literar narativ pentru că folosește tehnici asociate cu ficțiunea realistă și "implementarea intențională" a subiectivității reporterului în propriul reportaj (R. Hudson, 1, 4). Totuși în aceeași pagină ne spune că relatarea lui London despre viața săracilor și șomerilor din East End-ul Londrei la granița dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, reflectă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
epistemologic, opunându-se jurnalismului de senzație ca două genuri care pot fi mai departe distinse unul de altul, chiar dacă amândouă fac apel la modul narativ. Acest fapt se datorează faptului că jurnalismul literar narativ intenționează să reducă distanța care separă subiectivitatea jurnalistului și cea a cititorului pe de o parte și lumea obiectivă pe de altă parte. Dintr-o altă perspectivă, un asemenea reportaj declanșează o reacție emoțională ca rezultat al formulelor descriptive pe care cititorul, jurnalistul și orice ființă umană
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
parte. Dintr-o altă perspectivă, un asemenea reportaj declanșează o reacție emoțională ca rezultat al formulelor descriptive pe care cititorul, jurnalistul și orice ființă umană concretă le au în principiu în comun. Această intenție epistemologică de a micșora distanța dintre subiectivitate și lumea obiectivată servește drept ilustrare a ceea ce separă jurnalismul literar de jurnalismul de senzație în toate formele și varietățile lor. Deși senzaționalul poate cuprinde tehnici de scriere romanescă, scopul lui nu este de a trece peste falia dintre subiectivitatea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
subiectivitate și lumea obiectivată servește drept ilustrare a ceea ce separă jurnalismul literar de jurnalismul de senzație în toate formele și varietățile lor. Deși senzaționalul poate cuprinde tehnici de scriere romanescă, scopul lui nu este de a trece peste falia dintre subiectivitatea persoanei și obiectivarea a ceea ce sunt Ceilalți. În calitatea sa de critic, fotograf și scriitor, John Berger a notat că fotografia de senzație încearcă să "reducă experiența unei persoane din afară într-un spectacol pur, în fața căruia privitorul, în calitatea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vreme alături de ele, a devenit asemeni lor, uriaș, greoi, brutal, puternic cu o lipsă de gândire crudă, oarbă și stupidă (81). Descriindu-l pe muncitor ca fiind "neșlefuit", "stupid", "dur", "fără gândire" și "brutal", Norris a ratat reducerea distanței dintre subiectivitatea acestuia (și implict a cititorului) și Celălalt ca obiect. Astfel, Norris a redus experiența Celuilalt la un spectacol care poate provoca oricărui privitor, ca spectator rupt de subiect și aflându-se în siguranță, un șoc sau o tresărire de spaimă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
289). Mult mai la obiect este succesul acestui text ca scriere a jurnalismului literar narativ, în care se reflectă, în parte, abilitatea generală a scriitorului de a trece peste dorința de a șoca, în locul ei fiind prezentă o înțelegere a subiectivității Celuilalt. O asemenea examinare sugerează că People of the Abyss de London este, într-adevăr, jurnalism de investigație dar fundamental jurnalism de senzație și la fel de fundamental nu este jurnalism literar narativ. Cu certitudine mimează în mod superficial atributele jurnalismului literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de London este, într-adevăr, jurnalism de investigație dar fundamental jurnalism de senzație și la fel de fundamental nu este jurnalism literar narativ. Cu certitudine mimează în mod superficial atributele jurnalismului literar narativ în desenul tehnic de scriere romanescă și în invocarea subiectivității auctoriale. Dar această subiectivitate auctorială în serviciul cauzei socialiste interzice micșorarea distanței dintre subiect și obiect. Când Jack London spune că "este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
adevăr, jurnalism de investigație dar fundamental jurnalism de senzație și la fel de fundamental nu este jurnalism literar narativ. Cu certitudine mimează în mod superficial atributele jurnalismului literar narativ în desenul tehnic de scriere romanescă și în invocarea subiectivității auctoriale. Dar această subiectivitate auctorială în serviciul cauzei socialiste interzice micșorarea distanței dintre subiect și obiect. Când Jack London spune că "este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată, fără vlagă, sufocându-se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ar fi găsit iertarea în viață. Și într-adevăr, oricât este de incapabil London să treacă peste aversiunea față de viața Celorlați în cartierul East End al capitalei engleze, cel puțin el recunoaște înfrângerea - incapacitatea sa de a înțelege și simți subiectivitatea Celorlați din această regiune - când scrie în corespondența sa despre East End: "Am citit despre mizerie și am văzut puțin; dar acest puțin este mai mult decât mi-am putut imagina... Am scris un sfert din cartea mea și acum
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
privirea albă, fără milă, asemeni soarelui; acestea erau punctele mele de referință, singurele imagini care nu se asemănau cu ceea ce eu vedeam, auzeam sau gândeam"(xiii). Remarcele ei sunt revelatoare. Prima pentru că nu poate ajunge să se elibereze de propria subiectivitate asemeni obiectivului fotografic, și o împrumuta subiectelor sale (așa cum bineînțeles nu poate s-o facă nici un obiectiv fotografic), și pentru că nu poate să scrie despre subiecte care nu o interesează, sau, în fapt, față de care se simte străină, și atunci
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
împrumuta subiectelor sale (așa cum bineînțeles nu poate s-o facă nici un obiectiv fotografic), și pentru că nu poate să scrie despre subiecte care nu o interesează, sau, în fapt, față de care se simte străină, și atunci ea se întoarce la propria subiectivitate și la ceea ce aceasta selectează și prelucrează, chiar dacă numai în exces și neprelucrat critic, în încercarea de a întelege lumea fenomenală despre care scrie. Didion încearca să acopere falia care desparte lumea obiectivă de sine, și o face în felul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în exces și neprelucrat critic, în încercarea de a întelege lumea fenomenală despre care scrie. Didion încearca să acopere falia care desparte lumea obiectivă de sine, și o face în felul ei prin ceea ce îi este cel mai aproape: propria subiectivitate. În al doilea rând, subiectivitatea proprie a condus-o la o viziune asupra lumii fenomenale care este întâmplător asemănătoare cu largile cercuri ale lui Yeats în care este prins un vultur de vânătoare, indiferent la chemările stăpânului său. În lipsa de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în încercarea de a întelege lumea fenomenală despre care scrie. Didion încearca să acopere falia care desparte lumea obiectivă de sine, și o face în felul ei prin ceea ce îi este cel mai aproape: propria subiectivitate. În al doilea rând, subiectivitatea proprie a condus-o la o viziune asupra lumii fenomenale care este întâmplător asemănătoare cu largile cercuri ale lui Yeats în care este prins un vultur de vânătoare, indiferent la chemările stăpânului său. În lipsa de milă, în indiferență, conclude Didion
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este prins un vultur de vânătoare, indiferent la chemările stăpânului său. În lipsa de milă, în indiferență, conclude Didion, "centrul nu poate rezista". În cele din urmă ea rezistă totalizării critice dacă rămâne fidelă punctelor sale de referință. Natura problematică a subiectivității și a limbajului o asigură de acest lucru, dacă nu și natura problematică a fenomenalității în sine (presupunând că, în ultimă instanță, cadrul subiectivității noastre și structurile lingvistice pot fi eliberate de substanța acestei fenomenalități). În cele din urmă Didion
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din urmă ea rezistă totalizării critice dacă rămâne fidelă punctelor sale de referință. Natura problematică a subiectivității și a limbajului o asigură de acest lucru, dacă nu și natura problematică a fenomenalității în sine (presupunând că, în ultimă instanță, cadrul subiectivității noastre și structurile lingvistice pot fi eliberate de substanța acestei fenomenalități). În cele din urmă Didion reduce modul retoric creativ - spunerea unei povești - la direcția propriei subiectivități și la limbaj. Aceasta a fost în bună parte istoria jurnalismului literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și natura problematică a fenomenalității în sine (presupunând că, în ultimă instanță, cadrul subiectivității noastre și structurile lingvistice pot fi eliberate de substanța acestei fenomenalități). În cele din urmă Didion reduce modul retoric creativ - spunerea unei povești - la direcția propriei subiectivități și la limbaj. Aceasta a fost în bună parte istoria jurnalismului literar narativ în secolul al XX-lea și explicația lui Didion asupra rolului subiectivității în ceea ce ea scrie, ca și rezistența ei la totalizarea critică, sugerează un punct de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
În cele din urmă Didion reduce modul retoric creativ - spunerea unei povești - la direcția propriei subiectivități și la limbaj. Aceasta a fost în bună parte istoria jurnalismului literar narativ în secolul al XX-lea și explicația lui Didion asupra rolului subiectivității în ceea ce ea scrie, ca și rezistența ei la totalizarea critică, sugerează un punct de vedere prin care poate fi înțeleasă istoria. Folosind această perspectivă - o grilă de interpretare istorică - urmăresc drumul jurnalismului literar narativ de-a lungul acestei perioade
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]