4,839 matches
-
în conștiința grupului care o întreține. Prin definiție, ea nu depășește limitele acestui grup. Cînd o perioadă încetează să mai intereseze perioada care-i urmează, nu e vorba de același grup care uită: există, în realitate, două grupuri care se succed. Istoria împarte suita de secole în perioade, așa cum conținutul unei tragedii este distribuit în mai multe acte. Dar, în vreme ce într-o piesă, aceeași acțiune se continuă de la un act la altul, cu aceleași personaje care rămîn, pînă la dezno-dămînt, conforme
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
diferențe. Toate aceste obiecte se aseamănă prin faptul că sînt mai mult sau mai puțin strîns legate în conștiința sa. Nu este încă o societate; dar omul poate deja să simtă că este dublu, deoarece, în timp ce foarte multe impresii se succed fără să lase vreo urmă, unele se atașează de obiecte stabile; își dă seama că sînt două ființe în el: una care se schimbă neîncetat, care nu este decît (dispariție în trecut) o apariție scurtă, urmată de dispariția imediată, fără
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
constituie ordinea necesară după care se înlănțuiesc fenomenele naturii materiale și cele ale organismului. Dar, și poate mai important, pentru că diviziunile timpului și durata părților astfel fixate rezultă din convenții și cutume și exprimă ordinea, la fel de ineluctabilă, după care se succed diferitele faze ale vieții sociale. Durkheim a observat că un individ izolat ar putea să ignore trecerea timpului, ajungînd incapabil să măsoare durata, dar că viața în societate implică o înțelegere între toți oamenii în privința timpului și a duratelor și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
se impun astfel conștiințelor individuale, unde-și are acesta originea? S-a spus că se poate distinge între timp sau durata și diviziunile sale89. Mai exact, orice ființă înzestrată cu o conștiință ar avea sentimentul duratei deoarece în ea se succed stări diferite. Durata n-ar fi altceva decît suita acestor stări, curentul care pare să treacă prin ele, pe dedesubtul lor, stîrnindu-le una după alta. În acest sens, fiecare om și-ar avea propria durată, chiar în asta constînd una
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
scurte, adică i se pare că timpul se scurge cînd mai încet, deoarece momentele, așa cum are el sentimentul că le trăiește, sînt mai lungi, cînd mai repede, fiindcă momentele, așa cum sînt numărate în jurul lui, cum le măsoară acele ceasornicului, se succed cu o asemenea rapiditate încît îl depășesc: nu are timp să umple ziua cu tot ceea ce îl menține preocupat pe un copil: deoarece durata sa interioară este încetinită, spațiul unei zile îi pare prea îngust. De aceea un bătrîn și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a duratei pe care se bazează afirmația că memoria este o facultate individuală. Pentru a avea sentimentul vieții interioare și personale, începem prin a îndepărta și a șterge tot ceea ce amintește de spațiul și obiectele exterioare. Aceste stări care se succed constituie, fără îndoială, o diversitate, și sînt distincte între ele, dar în cu totul alt mod decît lucrurile materiale. Ele sînt prinse într-un curent continuu care curge, fără ca între ele să existe o linie de demarcație net marcată. Dar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
conștiință și o durată. Cum ar fi însă acest lucru posibil, dacă sînt închis în propria conștiință, dacă nu pot ieși din propria durată? Or, n-aș putea să ies din aceasta dacă, așa cum se susține, stările mele s-ar succeda într-o mișcare neîntreruptă, dacă ar fi legate una de alta atît de strîns încît să nu existe linie de demarcație între ele sau vreo întrerupere în (curgerea fluxului) curentul care se scurge, dacă nici un obiect cu contururi definite nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
am putea cunoaște viteza timpului de vreme ce nu există o măsură comună și nu putem identifica nici un mijloc de a măsura viteza unuia în raport cu viteza altuia? S-ar putea spune că în anumite medii viața se scurge, gîndurile și sentimentele se succed într-un ritm mai rapid decît în altele. Vom defini viteza timpului după numărul de evenimente pe care le cuprinde? Dar, cum am spus, timpul este cu totul altceva decît o serie succesivă de fapte sau o sumă de diferențe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mai multe, dar și mai scurte: ele nu pot prinde rădăcini adînci în mințile oamenilor, căci un gînd nu capătă consistență decît dacă se întinde pe o durată suficientă. Cum poate fi însă comparat numărul stărilor de conștiință care se succed pentru a măsura rapiditatea timpului în cele două grupuri, dacă nu avem de-a face cu gînduri și reprezentări de același gen130? În realitate, nu putem spune că timpul trece mai repede sau mai încet într-o societate decît în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
perioade vaste, întrezărind abia, în trecere, de parcă ar privi de la mare distanță, reprezentările trecutului care, în aparență, umplu intervalul. Cum să ne imaginăm însă că toate aceste amintiri de demult sînt acolo, aranjate chiar în ordinea în care s-au succedat, de parcă ne-ar aștepta? Dacă, pentru a ne întoarce în trecut, ar trebui să ne ghidăm după aceste imagini complet diferite între ele, fiecare corespun-zînd unui eveniment care a avut loc doar o singură dată, mintea omenească n-ar mai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
dincolo 133, ea se mută într-un mediu în care toate evenimentele se leagă între ele134. E de-ajuns să se deplaseze în acest mediu ca să-i regăsească elementele. Acest timp nu se confundă, bineînțeles, cu evenimentele care s-au succedat în el. [Acum, ca să înțelegem bine din ce motive timpul colectiv, spre deosebire de timpul individual, reușește să se stabilizeze, trebuie identificate punctele de sprijin pe care el se bazează, noțiunile și imaginile în jurul cărora se organizează.] Dar nici nu se reduce
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
prin faptul că unele ar trece mai repede decît altele. Nu se poate spune nici măcar că aceste timpuri se scurg, căci fiecare conștiință colectivă își poate aduce aminte, iar subzistența timpului pare să fie o condiție a memoriei. Evenimentele se succed în timp, dar timpul este un cadru imobil. Doar că timpurile sînt mai mult sau mai puțin vaste, permițînd memoriei să ajungă mai mult sau mai puțin departe în ceea ce se numește, în mod convențional, trecut. Să privim acum din
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și Henri Bergson, traduce, cu ajutorul unei imagini foarte potrivite, sentimentul pe care-l poate încerca oricare dintre noi asistînd, ca spectator, la derularea propriei vieți psihice. Totul pare să se producă de parcă, în interiorul fiecăruia, stările noastre de conștiință s-ar succeda ca brațele unui curent continuu, ca niște valuri care se împing unul pe altul. Reflectînd, ne dăm totuși seama că acest lucru este valabil pentru o conștiință care înaintează fără oprire, care trece neîncetat de la o percepție la alta, de la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pare că Halbwachs a fost conștient de asta atunci cînd a cerut ca articolul să fie așezat la începutul Memoriei colective. Dar "Memoria colectivă la muzicieni" constituie un început abrupt, nou al gîndirii lui Halbwachs. Al doilea manuscris, din 1932, succedase deja unui moment de meditație fără rezultat asupra noțiunii de cadru și de uitare involuntară care l-a preocupat în anii 1925-1926. "Manuscrisul 1932" începuse o apărare a Cadrelor sociale, reluînd analiza în replică la obiecțiile lui Blondel. Mai mult
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Evangheliilor. El consta în a spune că opțiunea spre finalitate a abordării sociologice a memoriei nu excludea deloc o raționalitate a cauzelor și a legilor. Cele două familii de memorii colective, dinaintea Conciliului de la Efes și de după acesta, care se succed în povestirile pelerinilor în Țara Sfîntă se disting prin căutarea a ceea ce corespunde așteptărilor și credinței lor. Locurile vieții și miracolelor lui Hristos sînt învecinate pentru primul grup, înainte de secolul al VI-lea, cu locurile mărețelor fapte ale lui David
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
din spațiu sau de la o regiune a societății la altele. Istoria privește doar faptele întîmplate (în acest sens). Ea ne oferă un tablou de evenimente mai mult sau mai puțin legate între ele, dar în care fiecare dintre ele îi succede altuia, adică ocupă temporar locul său, cel puțin în memoria contemporanilor. Din cadrul cronologic și geografic în care istoria își dispune evenimentele, rezultă că acest tablou este unic: evenimentele sînt legate la fel ca datele și locurile care le definesc. Chiar dacă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mioriței, cu el mamele ne-au cântat duios și șoptit într-o limbă frumoasă deasupra leagănelor copilăriei noastre. De un veac, el a trecut în nemurire, trăind permanent în noi, cei de azi și în toate generațiile ce l-au succedat și care vor veni după noi prin opera sa genială. Prin urmare, cum să nu-l iubim, cum să nu-l chemăm, să-l primim, să-l ascultăm și să-l avem și azi aici în mijlocul nostru pe acest geniu
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
au rămas ca o coloană vertebrală ce nu a putut fi îndoită sau frântă. În visul lor și al nostru ne apar greutățile, necazurile, dar și bucuriile împlinite. Aceste generații de personal care au trecut prin acest spital, s-au succedat ca și frunzele; unele cădeau pentru a se naște altele 71 și astfel s-a menținut trunchiul și rădăcinile acestui arbore, iar coloana lui sub soarele senin al Siretului, s-a dezvoltat mereu și în felul acesta viața spitalului și-
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
puțin schimbate. Și pentru consulul francez Eugène Poujade, care sosește la noi în 1849, capitala Valahiei este un oraș al contrastelor: „Viața orientală, care se duce, și cea europeană, care îi ia locul, se ating între ele la tot pasul, succedându-se ca într-o panoramă.“ O lume saturată de contraste izbește și privirile lui Ferdinand Lassalle, care vizitează Bucureștii în 1857: „«Contrastul», iată o vorbă folosită foarte des, fără ca lumea să o înțeleagă, și care astfel devine cu totul banală
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
urmînd ca la 19 aprilie să moară acolo de febră. Guvernul francez nu se mai poate opune intelectualilor săi, iar Anglia, unui membru al Camerei lorzilor, dacă nu poetului Byron. Ambele vor ceda insistențelor belicoase ale țarului Nicolae I care succede țarului Alexandru, la 1825. La 20 octombrie 1827, cînd flota ruso-an-glo-franceză va sfărîma escadra turcă la Navarin, Marea Bri-tanie consideră lecția suficientă dar Charles X va rămîne alături de Rusia, trimițînd trupe în Moreea. Rezultatul, o conferință a ambasadorilor celebrată la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mizează pe Prusia. De ase-menea ei vor ezita între lupta pentru democrație în interiorul fiecărui stat german și lupta comună pentru unitate. Mai tîrziu, în 1848 mai ales, ei vor irosi această "Primăvară a popoarelor" căreia, în mod firesc, i se succede vara reacțiunii. Revoluția din februarie de la Paris se întinde. Viena se ridică la 13 martie, Praga și Budapesta o imită, Berlinul se revoltă la rîndul său la 18 martie. Popoarele par să triumfe peste tot. La Francfort se inițiază un
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și 1808 sub impulsul miniștrilor care acționează în manieră forte, în spiritul despotismului luminat din epoca Luminilor. Amintim dintre aceștia pe Heinrich von Stein, eliminat în 1807 sub presiunea lui Napoleon care se neliniștise, de asemenea pe Hardenberg care îi succede la ministerul Afacerilor civile, pe Scharnhorst, Gneisenau și Clausewitz care reorganizează armata de sus pînă jos, de Guillaume von Humboldt care inaugurează la Berlin prima universitate modernă. Toți acești oameni de excepție promovează o "revoluție de sus", după expresia lui
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și jumătate din Banat României, Slovenia și Rutenia subcarpatică Cehoslovaciei, Slovacia și Voievodina viitoarei Iugoslavii, Slovacia de Nord Poloniei și chiar Burgenlandul Austriei. 327 M. Bernard, La Mémoire de Prague, Paris, Perrin, 1986, p.74. 328 În Cehoslovacia se vor succede 17 guverne între 1918 și 1938. 329 Prima din aceste tentative beneficiase totuși de pasivitatea Franței. 330 Cf. M. Grmek, M. Gjidara, N. Simac, Le Nettoyage ethnique, Paris, Fayard, 1933, p. 153. 331 Articolul 5 al acesteia dispune că "dacă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a ingestiei de alimente sau alimentare exagerată urmată de provocare de vărsături sau administrare de laxative. Reducerea ponderală este foarte importantă (indice de masă corporală < 18 kg/m2), se asociază cu acrocianoză, dezvoltarea unei pilozități discrete. Amenoreea poate anticipa sau succeda scăderii ponderale. Afecțiunea este determinată de perturbări ale sistemului nervos central care alterează simultan centrul foamei și gonadostatul. Există deficit de FSH și LH, sindrom de T3 scăzut, creșterea cortizolului plasmatic. Deficitul estrogenic la vârste tinere, când se consolidează masa
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
dezvoltarea progresivă a caracterelor sexuale secundare; debutul spermatogenezei la băieți; stabilirea aproximativ la jumătatea programului derulării pubertății feminine a feedback-ului pozitiv estrogenic; declanșarea ovulațiilor la fete. Dezvoltarea pubertară poate fi delimitată în stadii caracteristice pentru fiecare sex, care se succed în mod fiziologic într-o ordine bine determinată, în limite cronologice largi. La fete se consideră repere de stadializare dezvoltarea sânilor telarha și gradul de dezvoltare a pilozității pubiene (figurile 60-61). Evoluția pubertară a băieților se apreciază în raport cu dezvoltarea organelor
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]