3,131 matches
-
schimbată, purificată, și munca ta fără oprire le-au făcut pe toate să se dividă, să crească, dintr-o singură celulă a trupului tău fin. continui să uzi grădina suspendată a dragostei tale cu apa sfințită a lacului kanas, cu sudoarea ta de zi cu zi, cu lacrimile tale de dor. broaștele țestoase de galapagos nu contenesc să se dezbrace din respect pentru tine, să ai crătiți bune și scăunașe bune, de stat pe prispă și privit la viața ta, în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
piatră foarte îngust, este întuneric complet, mergi cu pasul piticului, pe pereți se scurge apă, e miros de umezeală și mucegai, scoți din desaga-fără-fund rubinul tetraedric, la lumina infraroșie a căruia poți detecta contururi, ajungi la capătul acestui tunel blestemat, sudoarea îți curge pe frunte, în fața ta apare o cisternă plină cu apă, susținută de coloane verticale înalte, în apă bălăcindu-se mii de limacși-vineții-cu-guriță-cu-dinți și mii de mormoloci de broaște-spion, păziți de către singuraticul șașiu, gata să îi încarce, odată hrăniți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
grădină de lângă casă cu trifoii tăi cu cinci foi, din care nu mai are nimeni. când ai început să schimbi dragostea ta cu una mai pură ai găsit un trifoi cu patru foi, l-ai plantat acolo și picături din sudoarea ta s-au prelins pe el și până dimineață i-a crescut a cincea foaie, după care de fiecare dată când te ai bucurat firul de trifoi cu cinci foi a suferit un proces de înmulțire, ca o mitoză, cum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
atâta vreme cât ai cunoștințe suficiente să construiești biserici și să mângâi suflete, nu ești mai slab. nouă în al cincilea loc: numai sinceritatea unește, te uiți deasupra ta, în cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți. mercur face o plecăciune, cu sudoarea pe frunte, soarelui tău, inimii tale. venus, în rochie de seară, urmează, știe să își încrucișeze genunchii într-o înclinare, ca la curțile imperiale britanice, în semn de slavă. pământul tău e teritoriul pe care îl străbați, el se supune
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încadrat în fereastra înaltă a băii; îi scălda fața strecurându-se prin grilajul ferestrei, suspendat în aburi. Cum stătea așezat acolo, pielea obrajilor părea să-i fiarbă spre un roșu închis, în timp ce, pe frunte, i se formau broboane mari de sudoare. În vapori apăreau sute de mici curcubee. Hideyoshi sări deodată, scoțând un zgomot ca de cascadă. — Hei! Să vină cineva să mă spele pe spate! strigă el. Cei doi paji care așteptau afară intrară în fugă. Muncindu-se din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cineva să ardă de febră. Ce căldură, Sebei, comentă Ukon. — Da, și nu bate pic de vânt. Evident, amândoi erau echipați complet în armuri. Chiar dacă armurile moderne deveniseră mai ușoare și mai flexibile, nu încăpea nici o îndoială că, pe sub pieptare, sudoarea le curgea șiroaie. Sebei își deschise evantaiul, începând să-și facă vânt. Apoi, pentru a arăta că nu-i erau inferiori în grad lui Hideyoshi, amândoi se mutară ostentativ pe locurile rezervate oamenilor de cel mai înalt rang. Chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apropia înserarea, fiind cam pe la Ora Berbecului, când Hideyoshi își spori armata cu forțele lui Nobutaka și ale lui Niwa Nagahide, pornind spre tabăra centrală. Apa ploii de dimineață se uscase sub soarele fierbinte, oamenii și caii erau plini de sudoare și praf, iar armurile și blazoanele colorate se albiseră complet. Singurul a cărui strălucire mai răzbea prin arșița zilei era stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi. Câtă vreme pe Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se lărgi și ieșiră într-o vale atât de lată, încât ar fi putut uita că se aflau în mijlocul munților. — Acesta e Muntele Kanasuko, anunță călugărul care le servea drept călăuză, arătând un pisc abrupt, drept în fața lor. Își șterse sudoarea de frunte. Soarele urcase sus pe cer, iar arșița miezului de vară era în creștere. Călugărul o luă din nou înainte, pe cărarea îngustă. După un timp, poteca se strâmtă atât de mult, încât Hideyoshi și însoțitorii săi fură nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șirului de oameni și toți cei prezenți tăcură. Pe când stătea în umbra bărbaților care așteptau, ochii lui Nene deveniră opaci, în mod straniu. Nu peste mult, sosi un grup de oameni și cai, iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu freamătul tuturor acelora care ieșiseră să-și întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era acoperită de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ăsta tare ar mai vrea să facă o baie. A fost pregătită? Da. M-am gândit că l-ar relaxa mai mult decât orice altceva, așa că, se pregătește chiar în acest moment. Ar fi bine să-și poată spăla măcar sudoarea și praful. Între timp, eu mă duc la bucătărie și pun să pregătească o mâncare care-i place lui. Și bătrâna îi lăsă singuri. — Nene. — Da? — Presupun că, și de data asta, ai trecut printr-o mulțime de greutăți. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aibă nimic de-a face cu vârsta. În ceea ce mă privește pe mine, cred că, dacă e vorba ca succesiunea să se aplice corect, moștenitorul trebuie să fie Seniorul Samboshi. Descumpănit, Katsuie scoase o batistă din kimono și-și șterse sudoarea de pe gât. Ceea ce afirma Hideyoshi era, într-adevăr, legea clanului Oda. Nu putea fi acuzat de a face opoziție doar de dragul opoziției. Un alt om pe al cărui chip se întipărise o consternare enormă era Nobuo. Ca principal rival al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Hideyoshi. În toiul acelei atmosfere apăsătoare, un maestru al ceaiului intră și-l informă, încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie îi ordonă să-i aducă ceva cu care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când unul dintre slujitori îi dădu un prosop alb umezit, îl înșfăcă cu mâna lui mare și își șterse gâtul de transpirație. În același timp, Hideyoshi duse mâna stângă la stomac. Strâmbându-se încruntat, se întoarse spre Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi trebuit să se țină în ajun. Dacă ar fi mers mai ușor consfătuirea, ceremonia se putea efectua chiar în aceeași zi, dar, din cauza rezervelor lui Katsuie, seara trecuse și slujba comemorativă se amânase pentru ziua următoare. Ștergându-și sudoarea de pe trupuri și schimbându-se cu ținuta de doliu, generalii așteptau ora stabilită pentru slujba memorială, în capela castelului. Bâzâitul țânțarilor se auzea dens pe sub streșini și o lună nouă, subțire stătea suspendată, pe cer. În tăcere, generalii traversară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
această stare. În ziua aceea, cerul era acoperit de nori, iar atmosfera era și mai umedă decât în ajun, dar ținuta lui, pe drumul spre Castelul Kiyosu, fu mai maiestoasă decât a oricui din cetate, deși chipul îi sclipea de sudoare. Aprigii oameni care, nu mai demult de seara trecută, își strânseseră coifurile, se târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de gând să urcați pe munte, stăpâne? Hideyoshi arătă cu bastonul spre jumătatea pantei: — Da. Cam până acolo. După ce urcară cam o treime din înălțime, ajunseră la un mic platou. Hideyoshi se opri privind în jur, cu vântul răcorindu-i sudoarea de pe frunte. Din locul acela, avea o vedere panoramică asupra regiunii dintre Yanagase și sudul Lacului Yogo. Drumul spre provinciile din miazănoapte, care șerpuia printre munți, făcând legătura între câteva sate, semăna cu o panglică. — Care e Muntele Nakao? — Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
inamică? întrebă Genba. Nimic deosebit. Seniorul Katsuie pare să fie foarte bine dispus. — Cred că a fost destul de mulțumit. — Da, într-adevăr, continuă mesagerul să răspundă la întrebările repetate ale lui Genba, fără a avea răgaz nici să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Când i-am descris amănuntele luptei de azi dimineață, a spus: „Chiar așa? Ei, e exact stilul acelui nepot al meu.“ — Bine, și ce se-aude cu capul lui Sebei? — L-a examinat imediat și a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin Kuroda, traversă peste Kannonzaka, merse pe la răsărit de Yogo și ajunse la Muntele Chausu, unde se odihni, pentru prima oară de când plecase din Ogaki. Îl însoțeau două mii de soldați. Mătasea de culoarea prunei a armurii sale era acoperită de sudoarea și de praful de peste zi. Dar în acea îmbrăcăminte murdară și cu mișcările categorice ale evantaiului său militar dădu Hideyoshi instrucțiunile pentru luptă. Era deja noaptea târziu, între a doua jumătate a Orei Mistrețului și prima jumătate din Ora Șobolanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe țărmul râului. Se făcuse cam a doua jumătate a Orei Calului și soarele se afla la jumătatea dumului unei zile. Era Luna a Patra, iar forma norilor indica apropierea verii. Toți soldații aveau chipurile mânjite cu pământ, sânge și sudoare, parcă ar fi luat foc. La Ora Berbecului, Ieyasu coborî din tabăra de pe Fujigane, traversă Râul Kanare și inspectă oficial capetele de la poalele Muntelui Gondoji. Lupta durase o jumătate de zi și, pe tot câmpul de luptă, se numărau morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de frumoasă... Doamna Mușat stătea în spatele lui și aștepta în picioare. Hai, Rareș. Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. S-a apucat de lucru. Sudoarea curge șiroaie pe zbârcita lui față. Lucrează ne'ncetat cu mai mult avânt... S-așază într-o rână în iarbă, pufăie din lulea și gândurile îl fură și-l duc în trecut. Pământul care-i aparține lui acum era al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu niște colegi de rugby la Centrul Sportiv Brixton. Joia jucau regulat câte un meci în cinci pentru a se menține în formă în vederea celui adevărat. Bull se implicase serios și tot corpul lui mare și solid se acoperise de sudoare. Să se fi sprijinit în vestiar de vreo țeavă de apă fierbinte? Se întâmplă uneori ca, în situațiile de epuizare fizică, lobii cerebrali influențați de excesul de endorfine și encefaline nici măcar să nu mai sesizeze rănile grave. Numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înșelați l-au luat pe fiu în sclavie, pentru ca el să poată, prin truda lui zilnică, să le plătească înapoi banii pe care îi împrumutase. Atunci au încetat mâncarea, băutura și destrăbălările zilnice. Acum, de dimineața și până seara, cu sudoarea frunții sale, el uda câmpiile și toate mădularele îl dureau în această muncă istovitoare, cu care el nu era obișnuit. Trăia cu pâine uscată și nu avea nimic altceva decât lacrimile sale cu care să o ude. În trei zile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sărit liniștit, știam că n-o să-mi zornăie nimic prin buzunare, știa și Prodan, totuși m-a pus să sar vreo două minute, eram încălzit de-a binelea, mi-a făcut în fine semn să mă opresc, eram lac de sudoare, e-n regulă, a spus, văd că nu m-ai tras în piept, acum poți să stai jos. Eu i-am zis că nu pot să rămân, pentru că trebuie să merg acasă, dar Prodan a dat din mână, ce mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
postul de observație din care frații Frunză își făcuseră cartier general, eram destul de obosiți de târâșul prelungit, grâul ne zdrelise brațele și palmele, Puiu purta niște mănuși de piele care, însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam că și eu arăt exact la fel, deloc înfricoșător, numai caraghios, și atunci, încet, ne-am târât mai departe prin lan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu povestirile despre copilăria ei plină de umiliri și nedreptăți pe care a trebuit să le suporte și în timpul adolescenței - de la țâcnitul de duzină care mirosea a mosc și îi oferă caramele, la, propunerile păcătoase ale boschetarilor care puțeau de sudoare, de la cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fi pus mingea acolo unde nu o mai puteam ajunge. Am schimbat terenurile. Nu i-am întâlnit ochii. Speram să nu-mi aud horcăitul cu care înghițeam aerul. Speram că nu simte mirosul - speram că nu vede șiroaiele de sudoare care îmi brăzdau fața ca un abur fierbinte. În timp ce îmi ocupam locul în teren, mi-am ridicat privirea spre asistența aflată în acvariul de sus. Zâmbea. Primul meu serviciu s-a înfipt în fileu, la doar câțiva centimetri de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]