3,677 matches
-
-n lumea din afară tu nu ai moștenire, A pus în tine Domnul nemargini de gândire. În aste mari nemargini unde gândiri ca stele Lin înfloresc, miriade s-amestecă, contrag; Zidite-n dome mândre, de cugetări castele Se darmă la suflarea-ți și-n taină se desfac Sau la dorința-ți numai se mișcă ca mărgele Și sun-cîntări, ce vibră - se-ntunecă și tac; Astă nemărginire de gând ce-i pusă-n tine O lume e în lume și în vecie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bogate sufletul este domn; În ocean de stele, prin sori, nemărginire, El îmblă, risipește gândirile prin somn; Deși nu sunt aevea aceste lumi solare El tot le vede, simte, le-aude și le are. Când omul risipitu-i, un lut fără suflare, Sufletul în afară rămâne surd și orb: Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, e suflet fără corp, Dar înăuntru-i este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-odată Pe ochi buze calde și moi a simțit. El brațul și-ntinde și-nlănțue-ndată A umbrei dulci umeri și netezi... Umflată El simte aripa că-n sus a pornit. Pe umerii umbrei el fruntea și-o lasă Și-aude suflarea-i cea caldă bătând Și dus el se simte în lumi luminoase, În corure sfinte, prin stele-auroase Aude cum sună aripa de-argint. {EminescuOpIV 167} El ochi-și deschide, de-asupra lui vede Doi ochi mari albaștri, adânci visători. A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
are: Tărie, stele, luna cea bălaie... Dormind murmură - murmurând tresare. {EminescuOpIV 183} AH, MIEREA BUZEI TALE Ah, mierea buzei tale am gustat-o, A buzei tale coapte, amorul meu; Zăpada sânului eu am furat-o, De ea mi-am răcorit suflarea eu; Ah, unde ești demonico, curato, Ah, unde ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică Și-mi pare că am fost un împărat; Simțirea care sufletu-mi despică E ca și când o lume mi-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zâmbirea ei ferice și cu razele de nea Ș-au urmat sfințita-i cale către staulul divin. ............................................................. Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său, Dară inima-i deșartă mîna-i fină n-o urmează... De a veacului suflare a lui inimă e trează Și în ochiul lui cuminte tu ești om - nu Dumnezeu. Azi gândirea se aprinde ca și focul cel de paie - Ieri ai fost credința simplă - însă sinceră, adâncă, Împărat fuși Omenirei, crezu-n tine era
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ferești pătrunde o lumină; Perdelele-i păreau muiate-n soare. De prin deșerturi lungi și depărtate, În șiruri vin scheletele uscate. Pustiu-atunci, cu caravane-sate, Dormea ca mort sub luna care bate. O caravană lângă mine trece, Naintea ei vine-o suflare rece. În șiruri lungi se strecur și se strecur: Eu număr unul, număr doisprezece. {EminescuOpIV 213} Un chip atuncea de pe cal coboară. La mine-ndreaptă-a lui privire-amară Și fața slaba, tristă, adâncită Ș-osoasa mână o întinde-avară. Dar să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fulgerare... cea, cărui nu te teme, Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă, - Istorie e viața ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare - pe tine, gând de noapte, Te stinge o femee cu tainicele-i șoapte. Nimic nu e în șoapta-i - știi tu ce ea șoptește? 80Ea nu mă vrea pe mine - pe tine te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
suferința nimicniciei mele, Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos, M-am închinat ca magul la soare și la stele Să-ngădue intrarea-mi în vecinicul repaos; Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele, Să trec ca o suflare, un sunet, o scîntee, Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femee... Zadarnica mea minte de visuri e o schele. Căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? La glasu-i singuratec s-asculte cine vra. Necunoscut strecoară prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simt Că sângele meu este dușman la al tău sânge. Ah! cine m-a pus oare să-ți spun într-un ceas rău Că te iubesc... Iubirea de suflet nu te stinge Cum stinge-astă simțire - ca și o piază rea - Suflarea, mintea, pieptul, singurătatea mea. {EminescuOpIV 264} Dar am lăsat eu iute al ființei tale cerc. Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit îndată... Prezența ta vr-odată în viața-mi n-am să cerc - Căci de o dureroasă beție
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mor... Uitași al tău cuvînt: 30Nu m-ai chemat să viu Alăturea-n sicriu, La stânga ta-n mormânt l Dar azi, când se părea Că-n veci eu te-am uitat, 35Tu iar te-ai arătat Ca-n tinerețea mea; Suflarea ta ușor Sburat-au răcorind Și reîntinerind Întâiul meu amor. Mai tare să-mi vorbești: - De mine ce te temi? S-aud cum lin mă chemi Acolo unde ești! Curând, curând și eu Îmi pare c-oiu pleca Pe dulce urma
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atât de dragă - Mi-era atât de dor - Încât credeam adesea Că trebue să mor! O, însfîrșit!.. Copilă, Și ai venit - chiar tu! Am așteptat norocul - Norocu-acesta nu. Cum dete preste mine? Cum de-ai gândit să vii, Să simt suflarea-ți caldă D-urechea-mi c-apropii? {EminescuOpIV 283} TU MĂ PRIVEȘTI CU MARII OCHI Tu mă privești cu marii ochi, cuminte; Te văd mișcând încet a tale buze, Șoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte. Urechea mea pândește să le-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lamură de miere, Al gândurilor visătorul chaos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos Pătruns-au toate limpede-n cîntare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gîndu-mi și suflare-mi Și-acesta cânt, ce gat-acum vedemu-l, Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi. De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul, Precum viața mea ți-am închinat-o, Disprețui hula ori și cărui emul: Primește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor Au sarcina vieții purta-va mai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Ii schimbă poate-n taină prescrisele destinuri? Ai tu vreo țintă-n lume - amara ta suflare Au face-l-va pe dânsul - de nu ferice - mare? O, eu nu cer norocul, dar cer să mă înveți Ca viața-mi preț să aibă și moartea-mi s-aibă preț, Să nu zic despre mine, ce despre om
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ruină Prin scorburi de părete, în neagră vizuină, Trăește-acest călugăr... Apari, tu, lună-n cer 320Și fă din vis viață, din umbre adevăr! (Luna apare) UNDELE (cîntă) Noi undele crețe Venim, venim, În stânci mărețe Izbim, izbim. Și-a noastră suflare E vînt! e vînt! Dar naștem pe mare Un cânt, un cânt. DELFINUL (se arată din apă un tânăr frumos) Ondină, Cu ochi de albastră lumină, Cu părul tău lung, un tezaur De aur. {EminescuOpIV 308} Tu, pradă Cu piepții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simt copilă, de-ai fi și tu copil! Nu mintea ta, nu ochii, ce fulgeră-n tăcere, Nu astea mă înghiață de-mi vine ca să mor. "Mă doare - nu știu... glasul amestecat cu fiere, "Căci sufletu-ți e-o rană, suflările-ți mă dor. "Ce vrei? Îmi pare-n ochi-ți că văd o veche vină. În vorbă amintirea a unei crude munci, În inimă e-o parte cu totului străină - "De-ai fost vr-odată tânăr e foarte mult de-atunci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aproape, aproape l-al meu piept, "Odor cu păr de aur și ochiul înțelept. "Ca zece morți deodată durerile iubiri-s - "Cu-acele morți în suflet eu te iubesc Tomiris". - "Dar lasă-mă - ea strigă. - Ce galben ești la față, "Suflarea ta mă arde și ochiul tău mă-nghiață Ce mă privești atîta? A ta căutătură "Mă doare, cum mă doare suflarea ta din gură. "Ce ochiu urât de negru! Cum e de stins și mort! Închide-l, ah, închide-l - privirea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-s - "Cu-acele morți în suflet eu te iubesc Tomiris". - "Dar lasă-mă - ea strigă. - Ce galben ești la față, "Suflarea ta mă arde și ochiul tău mă-nghiață Ce mă privești atîta? A ta căutătură "Mă doare, cum mă doare suflarea ta din gură. "Ce ochiu urât de negru! Cum e de stins și mort! Închide-l, ah, închide-l - privirea ta n-o port... " - "Dar mă iubești Tomiris - tu mă iubești atât, "Precum pe al meu frate nici când nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trebuit-am, dar ție-ți trebui ea "Să fie rea, smintită, coruptă, cum o vrea, "Tu ești din a ei milă stăpân și s-o urmezi Tu trebui, ca mai bine în scaun să te-așezi; "Ca nu de vr-o suflare pe dânsul să te clatini "Căta-vei să iei ochii prostești cu nouă datini, Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,. "Ca neamului să-i dee naravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii "Întrec și tineretul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că este sărutul zânei Vineri, Venin mi-era suflarea și ochii tăi cei tineri Și nu voiam ca dânșii cu dulce vicleșug S-aprinză al meu suflet pe-al patimilor rug; Și sborul cugetări-mi, mândria din cîntare-mi, Eu nu voiam c-un zâmbet al tău să mi le
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă marea, se plânge mai amară, De-atunci mai rece-i vântul și iarna e mai albă, De-atunci prin stânci de ghiață cu o suflare slabă S-aude-un gemet aspru etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasa-acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care senină, strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază, Încununat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
însa steaua îngălbenită A Romînimei care pe moarte e pornită! O, și din calea care conduce-n trista vale, Unde nu mai pătrunde ecoul lirei tale, De-acolo nu se-ntoarce nici om, nici națiune! Tu stai să-mi stingi suflarea, tu vrei a te opune La spiritul ce-n lume cu aripa-mi l-alung Să pustiască totul în lat, în larg, în lung? Cânți Românimea care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mării rece? Piei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în rău. Viața mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu; Nepăsător la toate, de lume apostat, A vieții osteneală o simt și n-o combat. Aș râde doar de viață, disprețuind-o toată, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcată, Muncind în mine însu-mi voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o serv. Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci. Și dacă oare-a morții mâni palide și reci În loc să sferme
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plaiu, C-o oaste întreagă călare pe cai, Cu steaguri cu semne de bouri. 93. SERENADĂ ? Victor Hugo - (1884 - 1889? ) Când tu dormi lină, pură Sub ochiul meu umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i neprihănirea ta? 7. Adu-ți aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniți au fost nimiciți? 8. După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele! 9. Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciți de vîntul mîniei Lui. 10. Mugetul leilor încetează, dinții puilor de lei sunt zdrobiți! 11. Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc. 12. Un cuvînt s-a furișat pînă la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
viermi și cu o coajă pămîntoasă; pielea-mi crapă și se desface. 6. Zilele mele zboară mai iuți decît suveica |esătorului, se duc și nu mai am nici o nădejde! 7. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea. 8. Ochiul, care mă privește, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, și nu voi mai fi. 9. Cum se risipește norul și trece, așa nu se va mai ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]